Pământ şi Cer
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Dumnezeu a pus în noi chiar o mână de pământ, dar a pus un ocean de cer. După cum pământul faţă de ceruri este doar o fărâmă, - tot aşa ceea ce trebuie să fie şi pământesc în noi, să fie atât de puţin cât este pământul... Şi ceea ce trebuie să fie ceresc în noi, trebuie să fie cât este cerul.
2 - Şi fiecare din aceste părţi din care suntem alcătuiţi, ne cere mereu să le dăm partea lor fiecăruia.
Dar ce nedrepţi suntem noi cei mai mulţi: dăm pământului puţin, partea cea mare a cerului. Şi dăm cerului nemărginit, partea cea mică a pământului.
Şi poate nici pe aceea.
3 - Omul pământesc se plânge:
pământ avar, pământ avar
e-aşa puţin din tine-n noi
şi-aşa curând, aşa curând
ne ceri puţinul înapoi
pământ avar...
4 - Omul ceresc suspină:
O cerule, o cer iubit
în ceasul sfânt când am să vin
deschide-te deplin-deplin
şi fi senin, senin
şi plin de mii de cânturi plin
o cerule, o cer iubit
când am să vin, când am să vin...
Iată ce deosebire ca de la pământ la cer este între omul pământesc şi între omul ceresc.
5 - Omul pământesc nu iubeşte sânul pământului din care s-a născut, - şi ar face totul ca să nu ajungă în el. Se plânge că pământul a pus aşa de puţin în el şi totuşi şi-l cere aşa curând acest puţin înapoi...
Iar când trebuie să-l dea silit, o face cu atâta groază şi durere.
6 - Omul ceresc iubeşte din tot sufletul său sânul cel curat şi dulce al cerului - şi tot timpul este cu toate gândurile sale acolo, dorind să ajungă în el cât mai curând.
Iar când simte că a venit ceasul fericitei întoarceri acolo de unde este ruptă fiinţa sa duhovnicească, - o face cu atâta dragoste şi bucurie.
Iată ce deosebire ca de la cer la pământ este între un om ceresc şi unul pământesc.
7 - Făcătorul nostru Divin a pus în noi atâta din cer, - atâta poezie, atâta cântare, atâta iubire, - încât noi ar trebui să dorim din ce în ce tot mai mult, ca cerul nostru să se unească cât mai curând şi cât mai desăvârşit cu cerul lui Dumnezeu, pentru ca să trăim în el desăvârşit şi etern.
8 - Oricât de puţin este din pământul acesta în noi, cu cât stă el mai mult în noi, cu atâta se îngreuiază mai tare şi se răceşte mai repede, - şi îl cuprind neputinţele şi putrefacţia.
Când o să treceţi de 70 de ani o să vedeţi ce greu şi rece va deveni acest lut.
9 - Dar cine are în el cerul cald, cine are pe Hristos Cel Dulce, acela se sfinţeşte, se înnobilează, se uşurează ca lumina, ca tinereţea, ca poezia şi cântarea nemuritoare.
O, ce zbor prin străluciri cereşti este o astfel de viaţă.
10 - Când avem timpul înainte, ni se pare că va fi atât de lung, că nu se sfârşi niciodată.
Când îl avem în urmă, ni se pare atât de scurt cum nici n-ar fi fost niciodată.
Cine este înţeleptul care să ştie privi înainte, când toţi proştii ştiu privi numai înapoi!
11 - Rusaliile încheie perioada începută la Înviere şi trecută prin Înălţare. Săptămâna Rusaliilor este cea mai însemnată vreme pentru recolta unui an. Grâul de la Paşti este abia un firicel verde, dar la Rusalii el are deja un bob format în spic.
Ce însemnat lucru este ca la Venirea Domnului noi să fim găsiţi deplin formaţi în El.
12 - Mai demult, fecioarele curate şi harnice ale satelor noastre aveau un obicei biblic. De Rusalii, în aşteptarea Pogorârii, culegeau cele mai frumoase spice din recolta viitoare şi împletite în cununi împodobite cu cele mai nemuritoare flori, le aşezau pe fruntea bisericii şi a caselor pentru întâmpinarea Marii Sărbători.
Ele stăteau acolo în faţa altarului şi a soarelui, întreg anul, mărturisind despre încrederea în recoltă şi despre mulţumirea către Dumnezeu care împlineşte şi asigură pâinea şi viaţa în holdele de grâu, în spicele de aur...
13 - Timpul dintre Paşti şi Rusalii este deci cel mai însemnat pentru recolta anului. Dacă în acest timp Dumnezeu dă soare şi ploaie, recolta este asigurată.
Ce însemnate sunt binecuvântările cerului şi pentru recoltele noastre sufleteşti.
14 - În acest timp trebuiesc numărate cel mai bine zilele. Atunci se face îngrijirea recoltei, - plivitul, prăşitul, stropitul, toate lucrările care pregătesc recolta curată, frumoasă, îmbelşugată.
Ce adânc îndemn este acesta şi pentru recolta sufletească.
15 - După ce ne-am născut prin Duhul la viaţa cea nouă, trebuie să se facă mereu în viaţa noastră sufletească marea lucrare de îngrijire a semănăturii sfinte. Să plivim mereu tot ce apare străin, să prăşim tot ce este sănătos... Să stropim mereu cu lacrimi şi rugăciune totul, ca să crească mereu mai curat şi să se maturizeze împlinindu-se mai frumos.
16 - După cum pentru recoltă fiecare zi şi fiecare ceas de primăvară trebuie folosit pentru îngrijirea ei, tot aşa pentru recolta noastră în Hristos, trebuie făcut totul la timp şi frumos.
În timpul acesta gospodarul harnic este la lucru zi şi noapte - şi tot aşa trebuie să fie la lucru dragostea şi conştiinţa noastră în holdele sufletului nostru care se pârguiesc.
17 - Ce uşor se pot vedea în lumina soarelui, atunci toate holdele. Şi cât de bine se poate vedea unde s-a lucrat cu grijă şi s-a muncit cu vrednicie.
Şi tot aşa se vede în lumina lui Hristos ţarina sufletului nostru, cum arată ea în ochii lui Dumnezeu care ne cercetează.
18 - Dumnezeu ne-a dat pământul unde am pus sămânţa... Cerul ni le dă pe toate celelalte.
Domnul ne-a dat trupul în care purtăm sămânţa cerească în care sunt puse acele însuşiri divine care sunt darurile Duhului Sfânt - şi printre care cele mai frumoase sunt: dragostea, poezia, rugăciunea şi cântarea.
19 - Să ne străduim să creştem în noi tot mai frumoase şi mai împlinite recoltele acestor divine valori.
Ce frumos este să vezi în timpul împlinirii holdelor unduirea lor minunată în dulcile adieri ale vântului, muzica cerească a îmbrăţişării spicelor, melodia imnurilor câmpului alinat de soare şi îmbrăţişat de îngeri...
Dacă nu v-aţi desfătat sufletul în aceste minunăţii, - atunci într-adevăr nu înţelegeţi ce este contopirea sufletului cu Dumnezeu, şi a pământului cu cerul.
20 - Trei daruri divine a dat Hristos Mirele şi Domnul nostru Lucrării acesteia peste care a pus ca o garanţie biruitoare Numele Său Biruitor, şi anume: tinereţea, poezia şi cântarea. Adunările noastre sunt formate aproape în totalitatea lor numai de suflete tinere şi de feţe tinere.
Petrecerile noastre sunt formate aproape în întregimea lor numai de poezie şi de cântare.
Aceasta este şi binecuvântarea prezentului, dar şi garanţia viitorului.
Recolta este frumoasă, împlinirea se desăvârşeşte, culesul va fi strălucit. Îngerii Domnului stau gata şi grânarele cereşti ne aşteaptă.
Binecuvântarea Domnului este peste noi toţi.
Amin.