O ultimă chemare

Slăvit să fie Domnul Care ne-a ajutat să ajungem până aici! Frate cititor, soră cititoare, se apropie clipa să ne despărţim. Nu numai de cartea asta, ci şi de lumea aceasta.

Dar, înainte de a ne despărţi, vreau totuşi să-mi mai apropii o dată inima mea de inima ta și să te rog să priveşti în ochii mei plini de lacrimi şi să-mi mai asculţi această ultimă întrebare şi chemare: Care este starea ta şi lucrarea ta, în lumina tuturor celor arătate ție de Cuvântul şi de Duhul Sfânt, până aici, prin cartea aceasta?

Poate eşti un vechi chemat al Domnului sau poate eşti unul mai nou. Poate eşti un suflet care ţi-ai dat toate silinţele să trăieşti voia lui Dumnezeu cu conştiinţa răspunderii tale faţă de El, în toate vorbele şi faptele tale. Poate încă nu.

Dacă aceste lucruri ţi-au fost scumpe şi trăite şi până acum, citeşte-le şi bucură-te amintindu-ţi-le, pentru ca să capeţi și mai multă putere şi râvnă, văzând că şi alţi fraţi ai tăi gândesc asemenea ţie. E încă o dovadă că Hristos lucrează la fel cu toţi ai Lui.

Dar dacă încă nu le-ai trăit cu toată inima şi cu tot cugetul tău, pune chiar în clipa aceasta, cu pocăinţă înlăcrimată, un nou legământ înlăcrimat - și să le trăieşti începând chiar de acum. Şi întocmai aşa.

Aceasta va mai îndrepta, poate, ceva din ceea ce ai stricat până acum lucrând cu nebăgare de seamă. Şi va face ca, mai departe, lucrarea ta să capete vrednicia pe care o pretinde Acela cu Care şi pentru Care lucrezi.

Poate că eşti un suflet amărât şi descurajat din pricină că ai văzut şi vezi pe atât de mulţi care se intitulează pompos cu denumiri şi pretenţii de lucrători ai lui Dumnezeu - iar faptele şi umblările lor fac numai ocară Numelui lui Hristos. Numai pagubă Lucrării Sale și numai dezgust şi durere credincioşilor Săi.

Şi te vei mira văzând că, în cartea aceasta nu, ai găsit nimic despre ei. Nimic despre viaţa lor desfrânată, lacomă, hrăpăreaţă, necurată şi decăzută... Şi vei zice: Bine, dar despre aceştia nimic? Nimic, ca şi cum nu ar fi?

- Da, dragul meu, nimic! Pentru că vrem să ne aţintim toate privirile numai spre Hristos. Și numai spre pildele luminoase. Și numai spre realizările strălucite...

La cine priveşti, după acela te iei! Vrem să privim numai la Hristos, şi nu la Satana. Numai la pildele sfinte, nu și la cele nefericite. Numai la realizările slăvite, nu și la ruini şi la arsuri.

În primul rând, pentru că credem din tot sufletul că Hristos e mai puternic şi că Gândul Lui va fi mai atrăgător decât al celui rău. Apoi pentru că ştim că în sufletul fiecărui om, partea lui Dumnezeu este mai tare decât partea păcatului. De aceea dorim să însufleţim această parte a Domnului.

Ştim că orice iubitor de bine ne va da dreptate. Spre exemplele rele să privim cu milă. Şi să le ajutăm cu rugăciune. Dacă vor mai avea ceva bun, acei oameni se vor ridica. Dacă nu vor avea nimic, şi aşa se vor pierde în scrumul focului şi în negura întunericului veşnic, împreună cu toată lucrarea pe care au făcut-o ei (Iuda 10, 16).

Frate sau soră, această ultimă chemare te caută și pe tine. Ascult-o și tu din toate cuvintele de până aici. Şi vino și tu să îngenunchem și să ne rugăm împreună. Apoi să ne ridicăm hotărâţi să devenim cu adevărat nişte vrednici lucrători ai lui Hristos, spre a intra la sfârşitul lucrului nostru în bucuria lui Dumnezeu. Împreună cu toată lucrarea noastră, ieşită dincolo din focul încercării, pe veci strălucită şi vrednică.

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Ziditor şi Tatăl!

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, temelia lucrării lui Dumnezeu!

Slavă veşnică Ţie, Duhule Sfinte, Înţeleptul Îndrumător al tuturor lucrătorilor Evangheliei şi al Bisericii Tale cele vii!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, pentru marii şi vrednicii lucrători pe care i-ai chemat şi i-ai ales Tu, pentru continuarea zidirii Bisericii Tale până la sfârşit.

Slavă Ţie, Care ai adus această Strălucită Lucrare până la noi. Şi pe noi până la ea.

Slavă Ţie, Care ne dăruieşti tuturor şi harul şi mijloacele prin care ne putem face copii şi lucrători ai Tăi... Mădulare şi părtaşi la această strălucită şi veşnică realizare a Ta.

Dumnezeule al Iubirii, al Puterii şi al Înţelepciunii, dăruieşte-ne fiecăruia dorinţa, tăria şi priceperea de a fi o lucrare a Ta şi nişte lucrători ai Tăi adevărați.

Spre veşnica Ta slavă şi spre veşnica noastră fericire, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Iisus Hristos.

Amin.

Apocalipsa 22, 3-5:

Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea.

Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea Faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

O, clipa revederii Lui...

O, clipa revederii Lui

cine-ar putea-o spune,

că grai pe lumea asta nu-i

cu limba s-o-mpreune!

Ce suflet ar putea-ncăpea

suprema bucurie

a clipei ce cuprinde-n ea

un dor de-o veşnicie?

Ce ochi, să poată neorbiţi

privi a ei lumină,

ce vecii nemaimărginiţi

i-ncercuie senină!

- O, clipa revederii Lui,

de-atâta timp dorită,

în ce cuvinte să-ţi adui

trăirea ta-nsorită!

În ce cântări să te cuprind,

să-mi vii cât mai aproape,

căci câte nehotare-ntind

nu mi te pot încape!

O, clipă de etern întins,

revino-ncet spre mine

ca, însutitu-ţi har aprins

să-l pot întreg reţine.

Numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem coborî foc în rugăciunile noastre și în adunările noastre. Pe Duhul Sfânt să-L rugăm să ne învețe a ne ruga. (Părintele Iosif Trifa)

Orice gând și orice vorbă, orice faptă și-orice pas,

viața ta să fie zilnic sfântul rugăciunii vas;

fiindcă nu-i de-ajuns din gură rugăciunea a o spune:

trebuie deplin să-ți fie viața ta o rugăciune.

Hristos e Soarele Iubirii şi-nţelepciunea-ntreagă-I El,

El e-Adevărul şi El Calea pentru-a-L pătrunde-n orice fel

Dorinţa după El, căutarea, e partea care tu s-o pui

de-i sinceră şi mare, sigur ajungi la dobândirea Lui.