Obârşia Înţelepciunii

22 - Domnul m-a făcut pe mine mai nainte decât toate

înaintea celor care mai întâi au fost lucrate.

23 - Mai nainte de-nceputuri eu am fost, din veşnicie

până nici n-a fost a lumii aşezată temelie.

24 - Eu am fost născută-atuncea când Adâncul n-a fost încă

nici izvoarele-ncărcate cu belşug de apă-adâncă.

25 - Mai nainte-am fost făcută ca a munţilor tărie

mai nainte de-a fi dealuri sau întinderi de câmpie.

26 - Până nici era pământul, nici câmpii cu-ntinderi - roată

până n-a fost nici fărâma cea dintâi a lumii dată.

27 - Eu când întocmit-a Domnul cerurile-am fost de faţă

când a tras El prima zare pe-adâncimea cea măreaţă...

28 - Când a pironit El norii sus pe-ntinderi fără zare

şi când au ţâşnit puternic ale-Adâncului izvoare.

29 - Când a pus hotare mării poruncind să nu le treacă

când pământului în lume temelii stătea să-i facă.

30 - Eu eram cu El la lucru, al Lui Meşter desfătându-L

ne-ncetat vibrând nainte-I veşnicii de ani a-rândul.

31 - Irizând pe rotocolul lumii Lui de pace plină

îmi găseam plăcerea-n fiii oamenilor fără vină.

32 - Şi-acum fiii mei, pe mine ascultaţi-mă... sub soare

fericiţi sunt numai cei ce îmi păzesc a mea cărare.

33 - Ascultaţi învăţătura ce-nţelepţi vă poate face

şi nu-mi lepădaţi povaţa ce vă poate-aduce pace.

34 - Fericit e omul care mă ascultă şi veghează

care-ntruna-mi stă la poartă şi la pragul uşii pază.

35 - Căci acel ce mă găseşte află viaţa-n bucurie

căpătând bunăvoinţa Domnului pe veşnicie.

36 - Dar cel ce-mi păcătuieşte lui îşi face vătămare

toţi câţi mă urăsc pe mine merg la moarte şi pierzare.