Omul lui Dumnezeu
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Omul numai cu Dumnezeu este fericit cu adevărat.
Fără Dumnezeu, bietul om este şi singur şi nefericit, ca un pai pe valuri, ca un fulg în vânt. Nu ştie nici de unde vine şi nici unde va ajunge.
2 - Omul cu Dumnezeu este ca un copil odihnind la sânul mamei sale. Ca un mieluşel în siguranţă pe braţul păstorului bun. El este acum într-un rai duhovnicesc, cum va fi în veşnicie într-un rai deplin.
3 - Omul cu Dumnezeu aduce în chip natural roadele Duhului Sfânt, după cum pământul bun aduce în chip binecuvântat roadele bune, când este lucrat cu bucurie.
Tot aşa omul fără Dumnezeu aduce în chip firesc roadele păcatului, după cum pământul rău aduce ca rod pentru foc spinii şi pălămida.
4 - Pentru orice unire, sufletul trebuie să părăsească ceva. Pentru unirea cu Dumnezeu, omul trebuie să părăsească păcatul, după cum pentru unirea cu păcatul, omul Îl părăseşte pe Dumnezeu. Nu se poate şi cu unul şi cu celălalt.
5 - Pentru a se uni cu nevasta sa, omul trebuie să părăsească pe tatăl său şi pe mama sa, iar femeia pentru a se uni cu bărbatul său trebuie şi ea să părăsească ceva. O unire adevărată, fără o părăsire a ceea ce aveau mai înainte unul sau celălalt nu se poate.
Între dragostea nouă şi cea veche este totdeauna o luptă. Care învinge în inimă, de aceea se alipeşte inima.
6 - Naşterea unei iubiri mari este totdeauna o minune ca naşterea unui om mare. Ca naşterea unui munte sau a unui izvor.
Oamenii mari ca şi iubirile mari sunt totdeauna pricina unor mari binecuvântări pentru fiinţele şi locurile unde le naşte şi le ţine Dumnezeu.
7 - Omul cu Dumnezeu trăieşte veşnic pentru a-L iubi veşnic fiindcă este născut din iubire şi pentru iubire. Şi după cum Dumnezeu este Fericit Veşnic şi Desăvârşit, tot aşa fericirea desăvârşită şi veşnică este şi locul şi starea atât dinăuntru cât şi dinafară a sufletului unit cu Dumnezeu, după cum ramul cu trunchiul ori mlădiţa cu butucul viţei.
8 - Oricine este fără Dumnezeu este un nenorocit, fie că vede el aceasta fie că nu vede. Şi oricine este un nenorocit are nevoie de ajutor, fie că îl cere el, fie că nu-l cere.
Oricine poate să dea un ajutor unui nenorocit, este dator să caute să dea acest ajutor, dar totdeauna cu toată priceperea, în aşa fel ca ajutorul să-i facă bine, iar nu rău. Căci omul căzut este ca un bolnav accidentat, când îl ridici trebuie să ştii cum să-l prinzi, ca să nu-i faci mai rău în loc de a-i face bine.
9 - Nu căuta ce poate face cineva pentru tine, ci ce poţi face tu pentru el. Nu întreba iubirea cum te poate face fericit ea pe tine, ci cum o poţi face tu pe ea.
Adevărata fericire nu o primeşti cerând-o tu altuia ci dând-o tu la altul.
10 - Rămâi la plug până la capătul brazdei. Rămâi cu credinţa până la moarte. Şi rămâi în Hristos până în veşnicie.
Numai cine sfârşeşte brazda merge drept. Numai cine moare credincios moare bine. Şi numai cine trece cu Hristos în veşnicie - va fi fericit cu adevărat.
11 - Lupta dragostei se duce cu armele lacrimilor, a rugăciunii şi a bunătăţii. Dragostea care le are pe acestea mai bune şi mai puternice, este cea care învinge. Cea care le pierde pe acestea, va fi totdeauna învinsă.
12 - Orice cale trebuie să te ducă până la ţintă. Orice credinţă trebuie să te ducă până la împlinire. Şi orice muncă trebuie să te ducă până la rod. Cele care sfârşesc înainte - sunt numai amăgiri şi zădărnicii.
Vai de cine porneşte fără să ajungă, crede fără să împlinească şi munceşte fără să culeagă.
13 - Fericită cu adevărat este numai munca veselă, ocupaţia cântătoare, alergarea bucuroasă.
Când tot ce face este făcut ca pentru Dumnezeu şi nu ca pentru oameni, - acestea într-adevăr aşa vor fi.
14 - Ce privelişte minunată este un copil cu flori între miei. Nevinovăţia este totdeauna veselă şi curăţia este totdeauna fericită.
Adevărata frumuseţe stă totdeauna în nevinovăţie - şi se pierde totdeauna când o pierzi pe aceasta. Dacă vrei să găseşti frumuseţea veselă şi deplină, - naşte-te din nou, devin-o copil nevinovat, - şi o vei avea.
15 - Orice unire adevărată trebuie să fie ca o înfrăţire.
Trebuie să te înfrăţeşti cu pământul dacă vrei să-ţi fie munca fericită şi rodul binecuvântat. Dacă nu poţi iubi pământul ca pe un frate drag, munca ta pentru el va fi un chin, iar rodul lui pentru tine va fi o batjocură.
Dacă nu poţi iubi cerul ca pe un frate, privirea ta către el va fi o vrăjmăşie, - iar privirea lui către tine va fi o osândire.
16 - Pământul cel înfrăţit îţi vorbeşte, pământul cel înstrăinat îţi tace.
Munca cea înfrăţită te îmbrăţişează, munca cea înstrăinată, te respinge.
Credinţa cea adevărată te încununează, credinţa cea falsă te necinsteşte.
Vorbeşte cu pământul tău, îmbrăţişează-te cu munca ta şi încununează-ţi credinţa, - dacă vrei să fii fericit cu ele şi ele cu tine. Altfel vei fi nefericit şi tu cu ele şi ele cu tine.
17 - Dragostea ta să aibă evlavie, mila ta să aibă grijă şi înţelepciunea ta să aibă dăruire.
Altfel, fiecare va fi singură, ca o aripă singură, ca o mână singură, ca un soţ singur.
18 - Oaia care umblă prin spini, va trage totdeauna un spin după ea. Omul care umblă prin păcate, va trage totdeauna o patimă după el. Iar aceasta este totdeauna o nefericire şi o ruşine, atât pentru oaie cât şi pentru om.
19 - Pământul se poartă faţă de tine aşa cum te porţi şi tu faţă de el. Dacă inima ta este deschisă faţă de el - şi a lui se va deschide faţă de tine. Dacă îi zâmbeşti, îţi va zâmbi. Dacă îi dai, îţi va da. Dacă tu îl odihneşti pe el, şi el te va odihni pe tine.
Cu cerul este la fel.
Ferice acela care se poartă la fel şi cu pământul şi cu cerul. Căci înspre amândouă ne ducem. Şi în amândouă trebuie să ajungem.
20 - O, Doamne şi Dumnezeul nostru care ne-ai făcut viaţa asta pentru pământ iar viaţa veşnică pentru cer. Te rugăm dăruieşte-ne o dragoste fierbinte şi o inimă deschisă faţă de amândouă aceste lăcaşuri ale noastre. Fă-ne munca noastră fericită atât faţă de unul cât şi faţă de celălalt, pentru ca fiecare să ne privească şi să ne primească prietenos acum şi iubitor la moarte.
Pământul să ne răsplătească munca noastră cu rod fericit, iar cerul să ne răsplătească credinţa cu cununa strălucită.
Ca amândouă să fie fericite cu noi şi noi fericiţi cu amândouă, binecuvântând Numele Tău. Al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Acum şi în vecii vecilor.
Amin.