Omul lui Dumnezeu
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Omul numai cu Dumnezeu este fericit cu adevărat.
Fără Dumnezeu, bietul om este și singur și nefericit, ca un pai pe valuri, ca un fulg în vânt. Nu știe nici de unde vine și nici unde va ajunge.
2 - Omul cu Dumnezeu este ca un copil odihnind la sânul mamei sale. Ca un mielușel în siguranță pe brațul păstorului bun. El este acum într-un rai duhovnicesc, cum va fi în veșnicie într-un rai deplin.
3 - Omul cu Dumnezeu aduce în chip natural roadele Duhului Sfânt, după cum pământul bun aduce în chip binecuvântat roadele bune, când este lucrat cu bucurie.
Tot așa omul fără Dumnezeu aduce în chip firesc roadele păcatului, după cum pământul rău aduce ca rod pentru foc spinii și pălămida.
4 - Pentru orice unire, sufletul trebuie să părăsească ceva. Pentru unirea cu Dumnezeu, omul trebuie să părăsească păcatul, după cum pentru unirea cu păcatul, omul Îl părăsește pe Dumnezeu. Nu se poate și cu unul și cu celălalt.
5 - Pentru a se uni cu nevasta sa, omul trebuie să părăsească pe tatăl său și pe mama sa, iar femeia pentru a se uni cu bărbatul său trebuie și ea să părăsească ceva. O unire adevărată, fără o părăsire a ceea ce aveau mai înainte unul sau celălalt nu se poate.
Între dragostea nouă și cea veche este totdeauna o luptă. Care învinge în inimă, de aceea se alipește inima.
6 - Nașterea unei iubiri mari este totdeauna o minune ca nașterea unui om mare. Ca nașterea unui munte sau a unui izvor.
Oamenii mari ca și iubirile mari sunt totdeauna pricina unor mari binecuvântări pentru ființele și locurile unde le naște și le ține Dumnezeu.
7 - Omul cu Dumnezeu trăiește veșnic pentru a-L iubi veșnic fiindcă este născut din iubire și pentru iubire. Și după cum Dumnezeu este Fericit Veșnic și Desăvârșit, tot așa fericirea desăvârșită și veșnică este și locul și starea atât dinăuntru cât și dinafară a sufletului unit cu Dumnezeu, după cum ramul cu trunchiul ori mlădița cu butucul viței.
8 - Oricine este fără Dumnezeu este un nenorocit, fie că vede el aceasta fie că nu vede. Și oricine este un nenorocit are nevoie de ajutor, fie că îl cere el, fie că nu-l cere.
Oricine poate să dea un ajutor unui nenorocit, este dator să caute să dea acest ajutor, dar totdeauna cu toată priceperea, în așa fel ca ajutorul să-i facă bine, iar nu rău. Căci omul căzut este ca un bolnav accidentat, când îl ridici trebuie să știi cum să-l prinzi, ca să nu-i faci mai rău în loc de a-i face bine.
9 - Nu căuta ce poate face cineva pentru tine, ci ce poți face tu pentru el. Nu întreba iubirea cum te poate face fericit ea pe tine, ci cum o poți face tu pe ea.
Adevărata fericire nu o primești cerând-o tu altuia ci dând-o tu la altul.
10 - Rămâi la plug până la capătul brazdei. Rămâi cu credința până la moarte. Și rămâi în Hristos până în veșnicie.
Numai cine sfârșește brazda merge drept. Numai cine moare credincios moare bine. Și numai cine trece cu Hristos în veșnicie - va fi fericit cu adevărat.
11 - Lupta dragostei se duce cu armele lacrimilor, a rugăciunii și a bunătății. Dragostea care le are pe acestea mai bune și mai puternice, este cea care învinge. Cea care le pierde pe acestea, va fi totdeauna învinsă.
12 - Orice cale trebuie să te ducă până la țintă. Orice credință trebuie să te ducă până la împlinire. Și orice muncă trebuie să te ducă până la rod. Cele care sfârșesc înainte - sunt numai amăgiri și zădărnicii.
Vai de cine pornește fără să ajungă, crede fără să împlinească și muncește fără să culeagă.
13 - Fericită cu adevărat este numai munca veselă, ocupația cântătoare, alergarea bucuroasă.
Când tot ce face este făcut ca pentru Dumnezeu și nu ca pentru oameni, - acestea într-adevăr așa vor fi.
14 - Ce priveliște minunată este un copil cu flori între miei. Nevinovăția este totdeauna veselă și curăția este totdeauna fericită.
Adevărata frumusețe stă totdeauna în nevinovăție - și se pierde totdeauna când o pierzi pe aceasta. Dacă vrei să găsești frumusețea veselă și deplină, - naște-te din nou, devin-o copil nevinovat, - și o vei avea.
15 - Orice unire adevărată trebuie să fie ca o înfrățire.
Trebuie să te înfrățești cu pământul dacă vrei să-ți fie munca fericită și rodul binecuvântat. Dacă nu poți iubi pământul ca pe un frate drag, munca ta pentru el va fi un chin, iar rodul lui pentru tine va fi o batjocură.
Dacă nu poți iubi cerul ca pe un frate, privirea ta către el va fi o vrăjmășie, - iar privirea lui către tine va fi o osândire.
16 - Pământul cel înfrățit îți vorbește, pământul cel înstrăinat îți tace.
Munca cea înfrățită te îmbrățișează, munca cea înstrăinată, te respinge.
Credința cea adevărată te încununează, credința cea falsă te necinstește.
Vorbește cu pământul tău, îmbrățișează-te cu munca ta și încununează-ți credința, - dacă vrei să fii fericit cu ele și ele cu tine. Altfel vei fi nefericit și tu cu ele și ele cu tine.
17 - Dragostea ta să aibă evlavie, mila ta să aibă grijă și înțelepciunea ta să aibă dăruire.
Altfel, fiecare va fi singură, ca o aripă singură, ca o mână singură, ca un soț singur.
18 - Oaia care umblă prin spini, va trage totdeauna un spin după ea. Omul care umblă prin păcate, va trage totdeauna o patimă după el. Iar aceasta este totdeauna o nefericire și o rușine, atât pentru oaie cât și pentru om.
19 - Pământul se poartă față de tine așa cum te porți și tu față de el. Dacă inima ta este deschisă față de el - și a lui se va deschide față de tine. Dacă îi zâmbești, îți va zâmbi. Dacă îi dai, îți va da. Dacă tu îl odihnești pe el, și el te va odihni pe tine.
Cu cerul este la fel.
Ferice acela care se poartă la fel și cu pământul și cu cerul. Căci înspre amândouă ne ducem. Și în amândouă trebuie să ajungem.
20 - O, Doamne și Dumnezeul nostru care ne-ai făcut viața asta pentru pământ iar viața veșnică pentru cer. Te rugăm dăruiește-ne o dragoste fierbinte și o inimă deschisă față de amândouă aceste lăcașuri ale noastre. Fă-ne munca noastră fericită atât față de unul cât și față de celălalt, pentru ca fiecare să ne privească și să ne primească prietenos acum și iubitor la moarte.
Pământul să ne răsplătească munca noastră cu rod fericit, iar cerul să ne răsplătească credința cu cununa strălucită.
Ca amândouă să fie fericite cu noi și noi fericiți cu amândouă, binecuvântând Numele Tău. Al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Acum și în vecii vecilor.
Amin.