Le-a orbit ochii, și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.
Iată ce face păcatul: orbește ochii și împietrește inima omului.
Aceasta este lucrarea păcatului și aceasta este urmarea sa și roadele sale: orbirea ochilor, a minții, nepăsarea simțurilor inimii și neîntoarcerea vieții, adică pierderea mântuirii și prăbușirea în infernul veșnic.
Această lucrare se face în mod crescând, adică scăzând...
Mai întâi, prin ispita amăgitoare, mincinoasă și promițătoare, - păcatul orbește ochii omului, îi întunecă rațiunea, îi sucește mintea, la început ca o ceață, apoi ca o noapte din ce în ce mai neagră, până când îl orbește de tot,
ca să nu mai vadă prăpastia în care se aruncă pe el și pe acela care îl poartă.
Ochii de care vorbește Domnul aici, înseamnă mintea, căci mintea omului este luminătorul și îndrumătorul vieții sale.
De aceea ispititorul luptă mai întâi să întunece mintea omului abătând-o de la calea cea sănătoasă a voii lui Dumnezeu,
spre ceea ce este rău și necurat.
Când ochii omului rămân deschiși privind la ispititorul, diavolul îi aruncă în ei gunoiul de pofte... iar odată ce acești ochi sunt orbiți de ispită, diavolul îi aruncă în inimă săgeata unui îndemn aprins spre ea...
Și astfel prăbușirea omului în păcat se petrece într-o clipă... În clipa când ochii s-au lăsat orbiți iar inima s-a lăsat străpunsă.
Iar izbăvirea din el, adesea nu vine niciodată.
A doua ispită și al doilea păcat, reușesc mult mai repede, iar inima care se unește de la început bucuroasă cu păcatul, simte din ce în ce tot mai multă plăcere să se tăvălească în mocirla în care a ajuns,
acoperindu-se tot mai mult cu scoarța noroioasă în așa fel, încât n-o mai poate străpunge nimic.
Iar ochii orbiți simt plăcerea să se orbească tot mai mult.
De la unii vânători de mistreți am auzit că adeseori un astfel de animal nu poate fi împușcat din cauza noroiului în care s-a tăvălit toată viața lui, noroi care, vara, uscându-se pe el, i-a devenit o scoarță tare ca piatra. În astfel de scoarță poți trage cu pușca în zadar, că alicele nu mai prind, chiar glonțul adeseori ricoșează din pielea lui.
Cam astfel arată și o inimă tăvălită de ani îndelungați prin păcate și prin nelegiuiri.
Poți tot trage cu săgeata Cuvântului Sfânt într-o astfel de inimă,
și poți să tot lovești în ea cu sabia Duhului Sfânt
și poți să tot încerci s-o înmoi cu lacrimile dragostei sau cu cântările pocăinței sau cu rugăciunile și rugămințile mântuirii, ea rămâne adesea împietrită și uscată până când este
Vai, atunci cât de îngrozitoare este și poate fi, orbirea ochilor și împietrirea inimii, la care îl duce păcatul pe omul care nu se împotrivește de la început ispitei,
și care nu luptă și nu vine la Domnul Isus Hristos ca să-l dezlege din lanțul și din osânda aceasta.
Dragă suflete tânăr care încă nu cunoști orbia cumplită și împietrirea satanică a păcatului, vino la Domnul Isus Hristos, vino alergând acum, vino și alipește-te de El.
Vino, El dorește să te scape și numai El te poate apăra să nu cazi în prăpastia orbirii și împietririi. Vino până n-ai ajuns la starea din care nu mai poți veni.
Hotărăște-te astăzi pentru El și rămâi până la moarte ascultător de El.
Cuvântul Lui te înștiințează de primejdie și ajutorul Lui te scapă de ea. Dar vino acum.
Iar tu cel care aluneci ca pe un povârniș primejdios spre prăpastie - ascultă și tu și strigă către Domnul Isus,
întinde-ți mâinile către El și roagă-L pe El să te scape, până când încă nu este prea târziu.
Iar după ce El te va dezlega și te va izbăvi, fii cu grijă să nu mai nici privești la păcat, spre a nu te orbi și robi din nou.
Însă tu care ai îmbătrânit în păcat...
vai, tu, peste a cărui ochi s-au depus solzii grei și groși ai lăcomiei de păcat
și peste a cărui inimă s-au așezat straturile grele și uscate ale noroiului în care te tăvălești atât de mult și atât de demult.
Tu, care ești atât de adânc căzut, - o, tu ai nevoie de o pocăință ceva și mai adâncă decât este de adânc păcatul pe care l-ai făptuit.
Dar crede și tu puternic, căci și pentru tine poate fi salvarea,
numai să crezi și să lupți până vei învinge.
Hristos dorește și poate să te izbăvească, numai dacă tu dorești și vrei această izbăvire.
Dar fii cu grijă căci cu cât ți-e mai greu azi să te ridici, cu atâta îți este mai ușor mâine să cazi din nou,
dacă nu lupți cu toate puterile tale în fiecare clipă. Deci fii și mai treaz, fii și mai hotărât, pentru că tu ești și mai în primejdie.
O, Lumină Cerească și Dumnezeule Binecuvântat și Mântuitorul Veșnic, Isuse Doamne,
Te rugăm ai milă de toți cei care vin în lume și luminează-i să se ferească de ispită și să nu cadă în păcat nici unul din ei.
Ai milă mai ales de cei tineri căci ei încă nu cunosc adâncimile Satanei, nici nenorocirea învârtoșării - și atrage-i la Tine mai înainte de a-i atrage păcatul la pierzare, spre a nu cădea niciodată în împietrirea lui.
Dar Te rugăm tot așa de stăruitor și pentru ceilalți oameni, care au apucat pe alunecușul pierzător al păcatului,
- să ai milă și de ei,
trezește-i și scapă-i din pierzare înainte de a fi prea târziu.
Moaie-le inima cu focul iubirii, cu focul pocăinței, cu focul sfințirii prin Duhul Sfânt,
înainte de a le-o muia focul osândei și văpaia gheenei.
Amin.