Oricât eram de singur
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Oricât eram de singur pe drumul străbătut
când Te-am avut cu mine, în ceruri m-am crezut.
Prezenţa Ta Isus Iubit
m-a luminat şi fericit
prin toate câte le-am trăit.
Prezenţa Ta umplându-mi întreg lăuntrul meu
n-am mai ştiut de nimeni decât de Dumnezeu.
N-am mai văzut primejdii, n-am mai simţit că-s spini
străinii mi-erau prieteni şi lacrimile crini.
Când străbăteam pustiuri de chinuri sufleteşti
mi-ai dat pe drumul crucii trăiri dumnezeieşti.
Azi lunga crucii cale suită ascultând
îmi pare toată numai un dulce cântec blând.
O, Preaiubit Isuse, când dragostea-Ţi mi-o dai
aici şi-n Cer, oriunde îmi pare-acelaşi rai.
+
Fiul meu să ai nădejde pururea-n Puterea Cea
care n-a-nşelat pe nimeni ce-a nădăjduit spre Ea
de-ar fi valuri mari cât munţii şi furtună de nespus
nu se-neacă niciodată luntrea-n care e Isus.