Ceilalți ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu pești, pentru că nu erau departe de țărm decât ca la două sute de coți.
Nimeni n-are voie să facă o lucrare a lui, din Lucrarea lui Dumnezeu.
Domnul nu i-a spus nici unuia dintre ucenici: aruncă tu singur mreaja, ci le-a spus tuturor: aruncați toți mreaja.
Nu fiecare o mreajă a lui, ci toți împreună aceeași mreajă.
Mai presus de orice altceva, Domnul Isus a dorit să-i facă pe ucenicii Săi să înțeleagă și să trăiască marele adevăr al părtășiei și al unității, în dragoste și smerenie.
Socotindu-L cu toții pe Domnul Singurul Mai-Mare peste toți, ei fiecare, să se socotească pe sine însuși ca cel mai mic dintre frați, robul tuturor.
Colaborând fiecare cu toată puterea și cu toată priceperea sa la Lucrarea lui Dumnezeu, nici unul să nu caute a-și face o lucrare a sa personală din ea, fără a ține seama de ceilalți.
Nici un mijloc în care să-și urmărească scopuri firești ori ambiții egoiste.
Ci fiecare să-și facă în așa fel partea sa, încât această parte să se îmbine fericit cu a celorlalți frați lucrători, iar întregul ei să arate că Duhul Domnului a făcut-o. Că toată plata pentru ea nu este în totul a nici unuia din ei - ci toată în întregime este a tuturor, adică a Duhului Sfânt care i-a ajutat s-o facă împreună.
Când Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Domnului, trimes de la Tatăl de către Domnul Isus, după cum făgăduise El, - limbile de foc care s-au așezat peste ei, erau din Același Foc și de aceeași mărime. Fiecare din ei a primit în aceeași măsură revărsarea Acelui Duh Sfânt.
Nu s-a așezat deasupra unuia o limbă de foc mai mare, iar deasupra altuia o limbă de foc mai mică.
- Voi toți sunteți egali - le-a spus Isus Domnul și Învățătorul lor Sfânt.
Voi nu vă numiți Rabi, fiindcă Unul Singur este Învățătorul vostru: Hristos, - iar voi toți sunteți frați! (Matei 23, 8).
Oricare va vrea să fie cel dintâi dintre voi, acela să vă fie rob.
Și oricare va vrea să fie mai mare între voi, acela să fie slujitorul vostru. Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească. Și să-Și dea Viața ca răscumpărare pentru mulți (Matei 20, 26-28).
O, ce cunoscut, dar ce netrăit este acest verset sfânt!
Ceea ce i-a făcut pe ucenici mai deosebiți unul decât altul a fost numai râvna mai mare a unora decât a celorlalți. Numai osteneala mai mare pe care și-au dat-o acei care au lucrat mai mult și mai bine. Numai voința mai strălucitoare și mai puternică. Numai predarea mai deplină și mai curată. Numai dragostea mai fierbinte și mai sinceră. Numai înțelepciunea care a știut folosi mai bine în slujba altora darul primit de la Același Duh Sfânt (1 Cor. 12, 4-11). Numai în felul acesta Duhul Sfânt îl face pe cineva mai deosebit decât pe altul (Ioan 3, 27; Iacov 1, 17; 1 Petru 4, 10).
Dar tocmai acela ce le are acestea, este mai rob tuturor.
De la locul de plecare toți alergătorii pleacă deodată în același timp și la același punct. Dar la capăt, ajunge desigur mai întâi acela care își dă osteneala cel mai mult. Apoi ceilalți fiecare, după râvna și după voința cu care a știut să alerge.
Dacă vrei să fii cel dintâi, muncește cel mai mult, veghează cel mai neobosit, roagă-te cel mai fierbinte, smerește-te cel mai deplin, lucrează cel mai frumos, dăruiește cel mai bogat, renunță la cel mai mare, lasă-te cel mai din urmă. Și pune în negustorie cel mai harnic talantul pe care l-ai primit.
Și vei fi, tocmai atunci când tu nici nu vei gândi la întâietatea laudelor, ci la a smereniei.
Ucenicii care trag mreaja cu peștii, au slujba cea mai grea, dar și cea mai binecuvântată.
Ei sunt acei care poartă greutățile frățietății, sarcinile altora, munca Evangheliei, grija sufletelor.
Slujba aceasta este atât de grea și de sfântă încât niciodată n-o poate face deplin numai unul singur. Oricât de tare ar părea că este el. Ci cu cât se adună mai mulți pești în mreaja Evangheliei, cu atâta trebuie să fie nu numai mai harnici și mai pricepuți cei care trag mreaja aceasta, ci ei trebuie să fie și mai mulți.
Ucenicii trăgeau mreaja împreună. Trăgeau în aceeași direcție, trăgeau după puterile lor fiecare, cu un singur gând: ca mreaja să ajungă la Țărmul Domnului întreagă și cu toți peștii din ea. Dacă au tras așa, au ajuns cu bine.
Frații mei, lucrătorii Domnului, aș dori și mă rog ca Domnul să ne ajute să gândim și noi bine asupra acestui mare adevăr și asupra învățăturii pe care trebuie să o tragem împreună din acest cuvânt al Domnului nostru.
Tragem noi cu o inimă și cu un gând la lucrul Domnului? Tragi tu frate împreună cu ceilalți?
Nu cumva este vreunul sau vreunii care trag de mreajă spre alt țărm?
Nu cumva unul sau unii țin în loc mreaja sau întind s-o rupă, s-o sfâșie, s-o dezbine, în loc să tragă unit cu frații?
Domnul ne privește de pe țărm! El Domnul nostru a căruia este mreaja, ai căruia sunt peștii, care ne-a trimis pe noi în slujba aceasta a Lui - ne privește pe toți și vede pe fiecare cum trage. Cinstit sau necinstit, cu ceilalți sau împotriva lor, spre țărmul poruncit, sau spre alt țărm. Cu gând unit sau cu gând dezbinat. Cu același duh, sau cu altul. Domnul este foarte aproape. Țărmul este foarte aproape. Ceasul întâlnirii cu El este foarte aproape! Cum se înfățișează înaintea Lui, mreaja pe care o tragem noi? Cum tragi tu? Și cu cine?
Vânturile se schimbă, dar marea este aceeași.
Vânturile sunt vremurile și împrejurările care se pot schimba, dar marea este Lucrarea Domnului care rămâne aceeași pe totdeauna.
Adevărații ucenici pescuiesc pe orice vreme folosind în fiecare împrejurare, metoda cea mai potrivită.
Duhul înțelepciunii lui Dumnezeu, îi călăuzește totdeauna cum să lucreze, numai dacă ei cer acest Duh de la Părintele Înțelepciunii (Iacov 1, 5).
Chiar și marea uneori este agitată, alteori liniștită. Dar credincioșii pescari, își vor face slujba mântuitoare în orice vreme și între orice împrejurări pescuind suflete. Ei știu bine că țărmul este aproape și că în curând totul va sfârși, în fața Domnului.
Slavă veșnică Ție Binecuvântat Stăpân și Dumnezeu al mărilor nemărginite pline de peștii al căror număr numai Tu îl știi.
Te rugăm binecuvântează-Ți pescarii Tăi de oameni, trimiși de Tine, în orice vreme și în orice loc, dar cu aceeași poruncă și cu aceeași răspundere, pentru felul cum ascultă de Cuvântul Tău. Și cum fac Lucrarea Ta.
Dăruiește-le tuturor fraților Doamne Isuse Duhul Tău Sfânt, Duhul dragostei și înțelepciunii care să-i facă întâi pe ei după voia Ta. Iar apoi prin ei, întreaga lucrare de mântuire a lumii pentru care Te-ai Jertfit Tu.
Nici unul să nu ceară întâietate, ci toți să fie unul, nu numai una, așa cum ești Tu cu Tatăl.
Amin.