Va fi odată-o pace
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Va fi odată-o pace pe veci netulburată
va creşte-odată grâul ca cedri din Liban
va fi odată-o turmă din lumea asta toată
şi mieii n-o să aibă de-atunci nici un duşman.
Iubirea o să aibă o Patrie Slăvită
în care Adevărul, doar el, va fi-mpărat,
în care bucuria va fi desăvârşită
şi Domnul Singur Soare de-a pururi adorat.
Acum mă rog cu fraţii plângând cu frunţi plecate
aici stropind cu lacrimi atâtea căi de dor
- Acolo însă toate pe veci vor fi uitate
ne vom scălda iubirea în Veşnicul Izvor.
O, Viitor de aur cuprinde-mă în tine
cu inima şi ochii desprinşi de tot ce-i jos
să-mi ai pe totdeauna tot sufletul din mine
aprins ca o mireasmă în calea lui Hristos.
+
E lumină-nţelepciunea, cum prostia e noptare
iar lumina-i curăţie şi credinţa roditoare,
cine spune că el crede, dar nu umblă în lumină,
nici trăieşte-n curăţie, nici nu are roada plină
a blândeţii, bunătăţii, înfrânării şi iubirii,
este-un prost, se-nşeală singur, şi-i pe drumul prăbuşirii,
însă fiii-nţelepciunii merg din bine în mai bine
până vor primi răsplata: Locul veşnicei Lumine.