Va fi odată-o pace
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
Va fi odată-o pace pe veci netulburată
va crește-odată grâul ca cedri din Liban
va fi odată-o turmă din lumea asta toată
și mieii n-o să aibă de-atunci nici un dușman.
Iubirea o să aibă o Patrie Slăvită
în care Adevărul, doar el, va fi-mpărat,
în care bucuria va fi desăvârșită
și Domnul Singur Soare de-a pururi adorat.
Acum mă rog cu frații plângând cu frunți plecate
aici stropind cu lacrimi atâtea căi de dor
- Acolo însă toate pe veci vor fi uitate
ne vom scălda iubirea în Veșnicul Izvor.
O, Viitor de aur cuprinde-mă în tine
cu inima și ochii desprinși de tot ce-i jos
să-mi ai pe totdeauna tot sufletul din mine
aprins ca o mireasmă în calea lui Hristos.
+
E lumină-nțelepciunea, cum prostia e noptare
iar lumina-i curăție și credința roditoare,
cine spune că el crede, dar nu umblă în lumină,
nici trăiește-n curăție, nici nu are roada plină
a blândeții, bunătății, înfrânării și iubirii,
este-un prost, se-nșeală singur, și-i pe drumul prăbușirii,
însă fiii-nțelepciunii merg din bine în mai bine
până vor primi răsplata: Locul veșnicei Lumine.