Oricine are-un suflet

Oricine are-un suflet, gândească-se cu teamă

la vremea care vine să meargă să-l dea-n seamă.

Alăturea cu viața, în fiecare clipă

îi ține umbră rece a morții grea aripă.

Alăturea cu râsul i-e lacrima amară

cu orice dimineață i-e mai aproape-o seară.

Întâii pași spre viață i-s primii pași spre moarte,

ce una îi unește vine-alta și-i desparte.

Sub cântecul de leagăn e-un imn de-nmormântare

și clipa dintre ele e-atât de trecătoare...

Oricine are-un suflet gândească-se cu teamă

c-atât de-aproape este Acel ce-i cere seamă.

Orișiunde-ai fi-n viață, fiul meu, la orișicine

rău nu face niciodată dacă nu-i poți face bine

căci un rău făcut în viață totdeauna dăinuiește

mult mai mult decât acela care îl pricinuiește.

Faptele nici unor oameni, nici când ei sunt morți - nu mor

ci-aduc roade tot ca ele, până-n veacul viitor

- de aceea rodul faptei, fiecare o să-și ia

căci pe mulți îi mântuiește, ori îi pierde-n urma sa.