Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi, care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
Dumnezeu a iubit și iubește smerenia, căci ea este sinceră,
N-a fost vreodată cineva care smerindu-se înaintea Domnului cu pocăință sinceră și adâncă să nu fi fost vindecat
și să nu fi fost izbăvit de El, cu toată graba și deplinătatea.
N-a fost nimeni care venind la Domnul,
coborându-se înaintea Lui,
aplecându-se la Crucea Sa,
întorcându-se cu sinceritate,
și cerându-I cu credință ajutorul,
să fie scos vreodată afară cu mâinile goale,
De aceea suflete dragă, coboară-te și tu...
coboară-te de pe scaunul mândriei,
de pe înălțimile deșertăciunii,
de pe pozițiile necredinței și păcatului
și prăbușește-te la picioarele Domnului, cu lacrimi de pocăință, ca să poți fi făcut sănătos.
Căci numai acolo în smerenie și credincioșie, în ascultarea la picioarele lui Isus, este sănătate, este putere și mântuire pentru orice suflet. De orice boală, adică de orice păcat, ai fi bolnav.
O Doamne Isuse Hristoase,
Vindecătorul tuturor suferințelor noastre,
smerește-mă și pe mine și mă coboară în baia lacrimilor și pocăinței, ori de câte ori va fi nevoie,
ori de câte ori sufletul meu se va afla bolnav, zăcând în păcate și în necredință.
Nu mă lăsa să mă sui, să mă mândresc, ca să nu fiu trântit,
ci ajută-mă să mă cobor, totdeauna cu grijă,
chiar dacă folosești pentru asta și nuiaua,
numai să mă vindec.
Amin.