Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta,
va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu,
pe care îl voi da pentru viaţa lumii.
Pâinea, sub orice formă, este o înfăţişare a puterii lui Dumnezeu, jertfită zilnic pentru a întreţine viaţa omenirii.
Şi chiar dacă de la începutul lumii este tăiată şi consumată mereu, Pâinea nu se mai sfârşeşte.
Când omenirea era mai puţină atunci şi Pâinea era mai puţină însă de-ajuns.
Când omenirea a crescut, pe măsură ce oamenii s-au înmulţit, chiar dacă pământul a rămas mereu tot acelaşi, Pâinea a crescut şi ea, ca să se ajungă tuturor oamenilor.
Şi pe măsură ce va creşte trebuinţa ei în lume, va creşte mereu şi Pâinea, pentru că de aceasta poartă grijă Dumnezeu Însuşi.
Când o familie e mică, nu are pâine prea multă.
Când o familie e mare, nu are pâine prea puţină.
Aşa este de obicei. Căci Pâinea e vie şi vine din cer, după nevoile oamenilor.
Tatăl nostru care este în Ceruri, ne dăruieşte pâinea Lui în fiecare zi.
Noi mâncăm pâinea noastră cea de toate zilele, fiindcă ne este dăruită zilnic de iubirea şi grija Tatălui nostru Cel Ceresc.
Când Tatăl nostru nu ne va mai dărui pâinea Sa, atunci şi viaţa omenirii va înceta (Psalm 104, 27-30).
Dar dacă este o pâine trupească iar pâinea aceasta este chiar o pâine vie din care oamenii cu toţii mănâncă de mii de ani fără a o sfârşi, ci ea creşte mereu săturându-i pe toţi, tot aşa există şi o Pâine Duhovnicească, pentru sufletele oamenilor.
Este de fapt Aceeaşi Pâine, numai sub alte forme, după cum noi suntem toţi aceiaşi, dar cu alte trebuinţe.
Pâinea aceasta este Puterea lui Dumnezeu, adică Hristos, prin care se ţine viaţa sufletelor noastre ale tuturor.
Nemărginită şi nesfârşită, această Pâine Vie pe care o primim neîncetat mereu înnoită şi mereu aceeaşi (Ioan 1, 16),
este însăşi viaţa noastră a tuturor!
Când Pâinea încetează din vreun loc, locul acesta ajunge pustiu. Acolo viaţa încetează şi totul devine mort.
Sunt pustiuri sufleteşti, după cum sunt şi pustiuri pământeşti.
Sunt morţi sufleteşti, după cum sunt şi morţi trupeşti.
Moartea şi pustiul vine acolo unde nu mai poate fi hrană, adică lipseşte pâinea care întreţine viaţa. Şi în pământ şi în cele de pe el.
Cine îşi hrăneşte trupul cu pâine, trăieşte.
Şi atâta timp cât poate lua pâine, are viaţă.
Când din vreo pricină nu mai poate lua pâine, trupul moare. Adică rămâne lipsit de viaţă.
Câtă vreme într-un trup sunt şi mădulare vii, trupul nu-i pierdut. Chiar dacă sunt numai câteva, ele îl hrănesc şi astfel îi ţin viaţa.
Câtă vreme mai sunt în lume cei credincioşi care se hrănesc şi trăiesc cu Hristos, omenirea încă nu-i pierdută. Prin aceştia, lumea mai are încă viaţă.
Când ei nu vor mai fi însă, atunci şi viaţa lumii s-a sfârşit. Va urma moartea ei şi pustiul veşnic.
Hristos este Pâinea Vie care vine din Cer şi care ţine viaţa şi în trupul şi în sufletul omenirii.
Fără El totul ar fi mort şi pustiu, cum a fost înainte de a i-o da El.
Doamne Isuse, Adevărata Pâine care dă viaţa noastră şi a tuturor.
Te rugăm dă-ne mereu foame şi dor după Tine şi împarte-ne fiecăruia viaţă şi putere, sănătate şi rod din viaţa şi puterea Ta,
pentru ca lumea întreagă să fie plină de trupuri şi suflete sănătoase şi fericite,
îndestulate din plin din Tine Pâinea noastră gustoasă şi hrănitoare.
Amin.
+
Dacă Biblia ar avea grai auzit, ar striga tuturor oamenilor: Eu sunt Cartea lui Dumnezeu, citiţi-mă!
Eu sunt Descoperirea lui Dumnezeu, cercetaţi-mă!
Eu sunt Cartea Vieţii, iubiţi-mă!
Dumnezeu este Scriitorul meu, căutaţi-mă!
În mine se află toate lucrările lui Dumnezeu pentru mântuirea voastră, doriţi-mă! În mine aflaţi Apa cea Vie şi mana cea cerească spre mântuirea voastră, - hrăniţi-vă din mine. Ca să aveţi viaţa.
Păr. Iosif Trifa.