Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta,
va trăi în veac; și pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu,
pe care îl voi da pentru viața lumii.
Pâinea, sub orice formă, este o înfățișare a puterii lui Dumnezeu, jertfită zilnic pentru a întreține viața omenirii.
Și chiar dacă de la începutul lumii este tăiată și consumată mereu, Pâinea nu se mai sfârșește.
Când omenirea era mai puțină atunci și Pâinea era mai puțină însă de-ajuns.
Când omenirea a crescut, pe măsură ce oamenii s-au înmulțit, chiar dacă pământul a rămas mereu tot același, Pâinea a crescut și ea, ca să se ajungă tuturor oamenilor.
Și pe măsură ce va crește trebuința ei în lume, va crește mereu și Pâinea, pentru că de aceasta poartă grijă Dumnezeu Însuși.
Când o familie e mică, nu are pâine prea multă.
Când o familie e mare, nu are pâine prea puțină.
Așa este de obicei. Căci Pâinea e vie și vine din cer, după nevoile oamenilor.
Tatăl nostru care este în Ceruri, ne dăruiește pâinea Lui în fiecare zi.
Noi mâncăm pâinea noastră cea de toate zilele, fiindcă ne este dăruită zilnic de iubirea și grija Tatălui nostru Cel Ceresc.
Când Tatăl nostru nu ne va mai dărui pâinea Sa, atunci și viața omenirii va înceta (Psalm 104, 27-30).
Dar dacă este o pâine trupească iar pâinea aceasta este chiar o pâine vie din care oamenii cu toții mănâncă de mii de ani fără a o sfârși, ci ea crește mereu săturându-i pe toți, tot așa există și o Pâine Duhovnicească, pentru sufletele oamenilor.
Este de fapt Aceeași Pâine, numai sub alte forme, după cum noi suntem toți aceiași, dar cu alte trebuințe.
Pâinea aceasta este Puterea lui Dumnezeu, adică Hristos, prin care se ține viața sufletelor noastre ale tuturor.
Nemărginită și nesfârșită, această Pâine Vie pe care o primim neîncetat mereu înnoită și mereu aceeași (Ioan 1, 16),
este însăși viața noastră a tuturor!
Când Pâinea încetează din vreun loc, locul acesta ajunge pustiu. Acolo viața încetează și totul devine mort.
Sunt pustiuri sufletești, după cum sunt și pustiuri pământești.
Sunt morți sufletești, după cum sunt și morți trupești.
Moartea și pustiul vine acolo unde nu mai poate fi hrană, adică lipsește pâinea care întreține viața. Și în pământ și în cele de pe el.
Cine își hrănește trupul cu pâine, trăiește.
Și atâta timp cât poate lua pâine, are viață.
Când din vreo pricină nu mai poate lua pâine, trupul moare. Adică rămâne lipsit de viață.
Câtă vreme într-un trup sunt și mădulare vii, trupul nu-i pierdut. Chiar dacă sunt numai câteva, ele îl hrănesc și astfel îi țin viața.
Câtă vreme mai sunt în lume cei credincioși care se hrănesc și trăiesc cu Hristos, omenirea încă nu-i pierdută. Prin aceștia, lumea mai are încă viață.
Când ei nu vor mai fi însă, atunci și viața lumii s-a sfârșit. Va urma moartea ei și pustiul veșnic.
Hristos este Pâinea Vie care vine din Cer și care ține viața și în trupul și în sufletul omenirii.
Fără El totul ar fi mort și pustiu, cum a fost înainte de a i-o da El.
Doamne Isuse, Adevărata Pâine care dă viața noastră și a tuturor.
Te rugăm dă-ne mereu foame și dor după Tine și împarte-ne fiecăruia viață și putere, sănătate și rod din viața și puterea Ta,
pentru ca lumea întreagă să fie plină de trupuri și suflete sănătoase și fericite,
îndestulate din plin din Tine Pâinea noastră gustoasă și hrănitoare.
Amin.
+
Dacă Biblia ar avea grai auzit, ar striga tuturor oamenilor: Eu sunt Cartea lui Dumnezeu, citiți-mă!
Eu sunt Descoperirea lui Dumnezeu, cercetați-mă!
Eu sunt Cartea Vieții, iubiți-mă!
Dumnezeu este Scriitorul meu, căutați-mă!
În mine se află toate lucrările lui Dumnezeu pentru mântuirea voastră, doriți-mă! În mine aflați Apa cea Vie și mana cea cerească spre mântuirea voastră, - hrăniți-vă din mine. Ca să aveți viața.
Păr. Iosif Trifa.