Părtășia frățească
Cornel Rusu - Strângeți fărâmiturile Vol. 4
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Cel dintâi lucru pe care sunt obligat să vi-l spun este o mulțumire. Și, mulțumindu-vă frățiilor voastre, Îi mulțumesc în același timp lui Dumnezeu prin frățiile voastre și în frățiile voastre, mai întâi pentru că, dacă am parcurs acest drum de 38 de ani, aceasta este și datorită - așa cum au spus mai înainte frații - părtășiei frățești. Întotdeauna și de fiecare dată am simțit rugăciunile fraților, am simțit îndemnurile fraților, o dată cu mâna lui Dumnezeu care ne-a binecuvântat și ne-a ajutat.
Dacă plantezi o plantă în grădină, aceasta arată două lucruri: mai întâi, binecuvântarea lui Dumnezeu prin tot ceea ce dă El (ploaie și toate cele pe care le dă la timp) și apoi se vede și mâna harnică ce a lucrat și a ajutat la ridicarea acelei plante.
Dacă cineva este sădit în ogorul lui Dumnezeu, are parte de aceste două mari binecuvântări: cea dintâi este binecuvântarea lui Dumnezeu, care se revarsă atunci când este chemat este binecuvântat de El, în urma rugăciunilor și a stăruințelor prin rugăciune; și al doilea lucru este părtășia frățească, de care se bucură și prin care trăiește. Aceste două lucruri se văd în ființa sa, dacă el este plantat de Dumnezeu și dacă el trăiește, prin Duhul Sfânt, viața cea duhovnicească.
Ținta vieții este desăvârșirea. Aceasta este o chemare a Însuși Domnului Iisus, pe care ne-o adresează în Cuvântul Său: „Fiți desăvârșiți, cum și Tatăl vostru este desăvârșit”, ne spune Domnul Iisus la Matei capitolul 5, versetul 48. Dar aceasta nu se poate face în individualism, adică separat, ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu și cu părtășia frățească. Vreau să vă spun ceva ce spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. El spune că ținta vieții este desăvârșirea - și aceasta am dovedit-o și prin ceea ce spune Domnul Iisus: „Fiți desăvârșiți, cum și Tatăl vostru este desăvârșit”. Și el mai spune așa: Dumnezeu a sădit în om trei dorințe: cea dintâi este dorința de a trăi, dorința vieții.
Cea de-a doua este dorința de a trăi mai bine, adică de a urca treptele desăvârșirii, ca, urcând treptele acestea ale desăvârșirii, [omul] să ajungă, în cele din urmă, așa cum a spus Domnul Iisus, la desăvârșirea pe care o dă El prin harul Său, prin creșterea duhovnicească, prin adâncirea în Cuvântul Său. Și al treilea lucru este a fi nemuritor, adică a avea viața veșnică. [Omul trebuie], prin puterea lui Dumnezeu, să le caute și să ajungă la ele prin har, ca mijloc de dobândire a calităților duhovnicești, a însușirilor duhovnicești, a părtășiei în virtuțile creștinești pe care Sfântul Apostol Pavel le enumeră atât de frumos: credința, nădejdea și dragostea.
Aceste lucruri, aceste însușiri, această dorință, această părtășie au gustat-o din plin cei trei sfinți apostoli sus pe Tabor, pe muntele acela înalt, când Domnul Iisus S-a schimbat la Față. Nemaiputând să spună altceva, Sfântul Apostol Petru a zis: Doamne, bine ne este nouă să fim aici. Eu am să fac trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. Căci nu știa ce să mai spună, că-l apucase frica. Așa o frumusețe, așa o stare desăvârșită, așa o stare de sfințenie [era acolo], de n-ar fi vrut să se mai despartă din acel loc.
Ce sunt adunările noastre când simțim această părtășie duhovnicească? Nu sunt altceva, decât un colțișor de rai, de unde nu te-ai mai despărți. Ai vrea să rămâi permanent și pentru totdeauna împreună. Aceasta înseamnă părtășia adevărată în prezența Domnului Iisus, prin Duhul Său cel Sfânt.
Aici ei erau împărtășiți de credința lui Ilie, de nădejdea lui Moise și de iubirea desăvârșită pe care a adus-o Domnul Iisus și pe care ne-a arătat-o prin însăși prezența Sa, prin ființa Sa, prim modelul pe care ni l-a lăsat nouă și, mai ales, prin Jertfa Sa mântuitoare de pe Cruce. Avându-L pe El în mijlocul nostru, pe Domnul nostru Iisus Hristos, suntem părtași (...), prin Duhul Sfânt, la viața Sa, la trăirea împreună cu El, [spre] înduhovnicirea noastră - și să ne rugăm Domnului Iisus să ne dea această dorință.
Noi vă mulțumim încă o dată, din suflet. (Emoțiile pe care le am parcă mă opresc a merge mai departe.) Doresc din toată inima ca harul și binecuvântările Domnului Iisus să se reverse din belșug peste sufletele frățiilor voastre. Și El să ne ajute ca, împreună, în timpul pe care îl mai avem de dus, să ducem o viață curată, în aceeași părtășie duhovnicească, trăind împreună cu El.
Vă mulțumim din toată inima și Domnul să ne binecuvânteze pe toți.
Slăvit să fie Domnul!