Taina Crucii

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul.

Am ascultat cu ochii-nlăcrimați mesajul minunat pe care Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat să ni-l trimită în astă seară tuturor celor care, prin Duhul Său cel Sfânt, am fost adunați aici, potrivind pentru starea fiecăruia dintre noi câte un adevăr din cele ce s-au spus fie în poezie, fie în cântare, fie în rugăciune, fie în cuvânt.

Trăim într-adevăr, prin harul lui Dumnezeu, astăzi un moment cu totul deosebit. Nimic nu este întâmplător. Totul este rânduit de puterea și de harul lui Dumnezeu. Înțelepciunea lui Dumnezeu a rânduit ca, în această seară, acest eveniment să se petreacă tocmai aici și tocmai cu aceste suflete, și tocmai cu noi, într-o zi cu totul deosebită, cum a fost ziua de astăzi. Toate cuvintele care s-au rostit și se vor mai rosti aici sunt cuvintele lui Dumnezeu, rânduite anume pentru starea fiecăruia dintre cei pe care Dumnezeu [îi] știe; și în planul Lui a fost să ne cheme și să ne aducă să ascultăm astfel de cuvinte.

Astăzi am sărbătorit, cum s-a spus, Ziua Crucii. O zi deosebită în creștinism. Părinții noștri, Sfinții Părinți, și învățătura sfintei noastre credințe și Biserici a ales această sărbătoare sfântă cu un înțeles deosebit și a însemnat-o cu o importanță deosebită în viața noastră de creștini.

S-au spus aici niște cuvinte minunate din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, cum marii oameni ai lui Dumnezeu, printre care Sfântul Apostol Pavel, au înțeles așa de tainic și așa de înalt sensul minunat al tainei Crucii și au căutat s-o înalțe. Și-n atâtea locuri din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu scris prin [acest apostol] e amintită taina aceasta printre cele mai însemnate taine. El vorbește despre o taină a Crucii, cum vorbește despre o taină a Evangheliei, cum vorbește despre o taină a dragostei, despre o taină a jertfei.

Încă din Vechiul Testament, însemnătatea acestei taine este scrisă adânc pe paginile Sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu.

După ce a primit Legea, marele om al lui Dumnezeu din Vechiul Testament, care a fost Moise, a primit o poruncă de la Dumnezeu, una dintre cele mai alese și mai înalte porunci, care avea o adâncă însemnătate și care simboliza atât de adânc taina Crucii și Jertfei Mântuitorului.

În Evanghelie, Sfântul Apostol Ioan amintește, după cuvintele lui Dumnezeu, despre acel eveniment petrecut în Vechiul Testament care încă de pe-atunci profețea Crucea și Jertfa mântuitoare a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Și ziua aceasta, și sărbătoarea aceasta însemnați-vi-o și să ne-o însemnăm fiecare dintre noi cu roșu în calendarul vieții noastre, în calendarul sufletului nostru, pentru că este una dintre cele mai mari sărbători și cea mai adânc semnificativă pentru viața și pentru mântuirea noastră.

Scrie Sfântul Evanghelist Ioan că, precum a fost înălțat șarpele în pustie de către Moise, după porunca lui Dumnezeu, în momentul cel mai greu din viața poporului, în momentul de criză, în momentul culminant de suferință și de primejdie, așa a fost înălțată Crucea lui Iisus Hristos, Jertfa Lui, întrunind în ea și garantând prin ea și prin credința în ea izbăvirea tuturor, așa cum [era] crucea ridicată de Moise. (Pentru că o cruce a fost, nu o prăjină, lemnul pe care a înălțat Moise șarpele. Nu se poate atârna un șarpe pe o prăjină. A fost o cruce aceea pe care a înălțat-o Moise. Numai pe un lemn în formă de cruce poate sta spânzurat un șarpe.) Deci, cea dintâi cruce a făcut-o Moise, a cioplit-o Moise, omul lui Dumnezeu, care a scris porunca: „Să nu vă faceți chip cioplit”. Pentru ca să arate că semnul Crucii nu este un chip cioplit, ci este un semn tainic, simbolizând Jertfa și Răscumpărarea Sângelui lui Hristos.

Cea dintâi cruce a fost făcută de Moise, după ce a adus Legea. Pentru că în acest semn a pus Dumnezeu răscumpărarea, prețul mântuirii noastre. Și de aceea s-au îndreptat și din Vechiul, și din Noul Testament - privirile noastre, prin Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, către acest semn tainic și sfânt care este Crucea și Jertfa Mântuitorului.

După cum toate noțiunile abstracte au forma lor concretă, după cum sufletul nostru are forma lui în trupul nostru, are lăcașul lui în trupul nostru, tot așa înțelesul cel tainic al Crucii și Jertfei Mântuitorului stă în semnul cel văzut, închipuit prin aceste două dimensiuni: verticala, care înseamnă legătura noastră cu Dumnezeu, și orizontala, care înseamnă legătura noastră cu noi. În acest semn tainic al Crucii se cuprinde tot înțelesul nemărginit al Harului lui Dumnezeu arătat față de noi. Prelungiți cele patru capete ale acestui semn; prelungiți-le la infinit și veți vedea că fiecare va face un cerc. Dus la infinit, fiecare capăt îl va întâlni pe celălalt. Sunt două cercuri, adică acele două dimensiuni nesfârșite ale dragostei lui Dumnezeu arătate în Hristos față de noi: legătura noastră cu Dumnezeu, care este o verticală înălțată și coborâtă în formă de cerc și care este ceva nesfârșit, și legătura noastră cu noi, care cuprinde lumea întreagă, acea orizontală dusă la nesfârșit care formează acel cerc minunat în care este dragostea care n-are nici început, nici sfârșit, cum n-are Dumnezeu.

Aceasta a însemnat Crucea. Și în fața acestei Cruci stăm noi doi: cei care suntem de-o parte și cei care suntem de alta. Crucea lui Hristos înseamnă Jertfa Răscumpărătoare a lui Hristos pentru noi, cei care credem. Dar Crucea lui Hristos înseamnă și osânda veșnică pentru cei care nu cred. În una dintre aceste două părți ne găsim fiecare dintre noi. În fața Crucii lui Hristos stăm toți, toată omenirea, împărțită în două: unii care cred și binecuvântează pe Dumnezeu, primind-o și trăind-o, însușindu-și-o pentru ei răscumpărare, mântuire, dreptar de viață și părtășie veșnică cu Dumnezeu; și alții care nu cred și prin aceasta stau în fața Crucii lui Hristos osândiți de această Jertfă.

Este scris: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”. În Evanghelia din duminica trecută se cuprind aceste câteva versete din Ioan capitolul 3, începând cu versetul 14. (...) „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”, se scrie la mijlocul acestor versete, „încât Și-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. „Atât de mult” înseamnă ceva infinit. Nici nu poate nimeni să calculeze cât de mult înseamnă acest „atât de mult”. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea.. că Și-a dat pe singurul Său Fiu pentru mântuirea ei.

Dar după aceea, versetul următor spune: „Cine crede în Fiul are viața. Dar cine nu crede în Fiul n-are viața. Cine crede în El nu va fi judecat. Dar cine nu crede în El a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu”. Iată viața și moartea. Iată izbăvirea de judecată sau [a fi] judecat pentru totdeauna. În fața Crucii stăm aceste două feluri de oameni: unii care cred în El, care și-au primit pentru ei înșiși prețul răscumpărător trimis de Dumnezeu prin Jertfa Crucii pentru noi, și alții care nu cred și, prin chiar faptul că nu cred în El, au și fost judecați.

Nu trebuie să facă omul alte păcate: nici să ucidă, nici să aprindă, nici să ardă, nici să prade, nici să tâlhărească, nici să facă altceva, ca să capete osânda veșnică și să fie judecat la pierzarea veșnică. Trebuie numai să nu creadă în Jertfa Fiului lui Dumnezeu. Acesta este un păcat nespus mai mare decât oricare altă crimă, pentru că este o crimă nu împotriva unui om sau împotriva unei generații, sau împotriva unei cetăți, ci este o crimă împotriva Fiului lui Dumnezeu, a nu crede în El.

Crucea stă în fața noastră. În fața lumii întregi a stat. De-atunci de când Moise a înălțat o cruce în pustie, pe care a atârnat un șarpe, un șarpe mort, arătând că prin Jertfa Crucii puterea șarpelui va fi nimicită pentru totdeauna și că toată otrava șerpilor născuți din acest șarpe, care este diavolul, toată otrava păcatelor, sub toate formele lor, poate fi nimicită numai într-un singur fel: prin Jertfa Crucii lui Iisus cel Răstignit, Care a murit și a înviat pentru iertarea și mântuirea noastră, a lumii întregi. Jertfa aceasta stă în fața noastră și va sta până la sfârșitul lumii în fața tuturor generațiilor, în fața fiecărui suflet: ori semnul mântuirii și răscumpărării pentru totdeauna, ori semnul osândirii.

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”... Aceste trei cuvinte: „atât de

mult”, sunt o măsură nelimitată când e vorba de iertarea lui Dumnezeu. Dar sunt o măsură foarte limitată când este vorba de osânda păcatului. Atât de mult a iubit Dumnezeu. Mai mult nu! A dat un singur Fiu, pe Care L-a avut, pe Iisus Hristos, pentru păcatele omenirii. Cine nu crede în acest Fiu și nu va primi această Jertfă, și nu-și va însuși pentru el iertarea aceasta, pentru acesta nu mai este nici o altă iertare în veac. Cine nu L-a primit pe Iisus Hristos ca Mântuitor al său și nu s-a hotărât pentru El să înceapă o viață nouă cu El, și nu primește, adică, această singură și uriașă, și nemărginită Jertfă dată pentru el de către Dumnezeu, pentru acela nu mai există nici o altă jertfă pe pământ. „Atât de mult.” Mai mult nu!

Și, pentru cine s-a hotărât o dată pentru Dumnezeu, și, pentru cine a primit o dată iertarea și răscumpărarea prin Sângele lui Hristos și pe urmă s-a lepădat de aceasta, a pus legământ cu Dumnezeu și și-a călcat legământul, a promis lui Dumnezeu și și-a călcat promisiunea, a fost curățit de Dumnezeu, dar s-a aruncat din nou în noroiul păcatelor, încă o dată - și pentru vecii vecilor -, pentru un astfel de om nu mai este altă mântuire. Pentru că este scris: „Cine a cunoscut o dată harul lui Dumnezeu și a fost spălat o dată de păcatele sale și s-a întors iarăși la mocirla sa, e cu neputință să fie ridicat iarăși, pentru că el răstignește pentru el a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu. Calcă în picioare Duhul Harului și batjocorește Sângele Legământului prin care a fost sfințit”. Atât de mult. Mai mult nu!

Pentru un astfel de om nu mai există iertare. E scris de atâtea ori în Cuvântul lui Dumnezeu și noi ne înșelăm dacă mai credem că pentru un om care a batjocorit Harul lui Dumnezeu și a călcat în picioare Sângele Legământului lui Hristos mai poate fi vreodată vreo iertare.

De aceea, îngrozindu-ne de toți cei care au ajuns în starea aceasta, să ne cutremurăm noi înșine și, dacă o dată am fost curățiți de Harul lui Dumnezeu și spălați de Sângele lui Hristos, să nu se mai întâmple cu noi cum spune Evanghelia: „Câinele s-a întors la ce vărsase și scroafa spălată s-a întors iarăși la mocirla ei”. Pentru un astfel de suflet spune Mântuitorul în Evanghelia Sa că nu mai este nici o iertare, pentru că e ca și cu duhul necurat ieșit dintr-un om, care, după ce a ieșit și cutreieră pustietăți, se întoarce înapoi și găsește goală casa. Asta-i nenorocirea sufletului care este gol. Care, o dată ce a fost curățit, nu l-a păstrat pe Dumnezeu în el însuși - cum s-a spus mai înainte într-un cuvânt al unui frate iubit că, dacă L-am aflat pe Dumnezeu, să-L păstrăm în noi.

(...) Dar de o sută de ori are un mai mare păcat unul care zice că cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu și contribuie și el la mărirea nenorocirii și la înmulțirea mijloacelor de pierzare a semenului său, făcând băutură îmbătătoare și dându-i băutură îmbătătoare semenului său nenorocit, căzut în patima aceasta și care nu se poate stăpâni. Îngroziți-vă de păcat!

Feriți-vă, ca să n-ajungeți în fața Judecății lui Dumnezeu învinuiți nici măcar de pierzarea unui singur suflet căruia i-ați înlesnit să bea, nenorocindu-și astfel și sufletul lui, și familia sa, și păcătuind și împotriva lui Dumnezeu.

Să ne îngrozim de păcat, sub orice formă [ar fi]. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Nu vă înșelați, Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va secera”. „Nu puteți bea și paharul lui Dumnezeu, și paharul dracilor”. Paharul lui Dumnezeu este Sfânta Cuminecătură, Împărtășania cu Trupul lui Hristos. Toate celelalte pahare conținând băuturi îmbătătoare sunt „paharul dracilor”. Oricine îl bea se face vinovat de acest păcat în fața lui Dumnezeu. Dar și mai vinovat este acela care dă și altuia, nefericind familia, nefericind viața atâtora. E îngrozitor cât de răspândit a ajuns acest păcat. La orice colț te duci, pe orice drum te duci - cum a spus și fratele mai înainte -, vezi oameni cu sticla în buzunar și cu capul plin... atâția trântiți jos, pierduți, nenorociți, în cel mai dezgustător și mai murdar hal, de băutură.

Îngroziți-vă de păcatul acesta și uitați-vă cu groază la aceste suflete care se duc nu numai singure, ci trag și pe alții: un tată, un soț, un fiu duce după el la pierzare nu numai sufletul său, ci și ale copiilor săi, al soției sale, ale celor care-l înconjoară și ale celor care depind de el. Îngroziți-vă de aceasta și feriți-vă...

Nu știm cum să atragem mai puternic atenția. Nu știm cum să tragem mai puternic și mai grabnic acest semnal de alarmă, să se oprească înaintarea spre păcat și spre pierzare a neamului acestuia și a sufletelor noastre, a familiilor noastre și a tuturor celor care depind de noi.

Numai beția... Dar apoi celelalte păcate care vin împreună cu ea? Că un păcat nu vine singur niciodată. După cum o verigă nu este numai singură, ci atrage după ea alte verigi, tot așa Satana, cu un păcat, trage după el atâtea alte păcate. Și, în sufletul care se deschide pentru beție, Satana își vâră toate multele sale păcate și nenorociri care sunt atrase și sunt duse de acest păcat.

Hristos vrea să ne scape - și ne scapă o dată și definitiv de toate (...).

(...) S-a rugat Domnului: „Doamne, ai grijă de mama mea... de copilul meu”. A fost copilul plecat departe, lucra în locuri primejdioase, pe drumuri primejdioase. Mama s-a rugat și după aceea a adormit. Dar Dumnezeu a vegheat toată noaptea și a păzit copilul departe, și a păzit casa să nu ardă, și a păzit holda să nu fie nimicită, și a păzit soțul care era dus. Ne-a păzit pe noi înșine. Domnul veghează, pentru că este scris: „Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce te păzește pe tine ca umbra ta pe mâna ta cea dreaptă”. Și noi dormim, și Domnul veghează. Că dacă n-ar fi vegheat El, ne-am fi nimicit și ne-am fi pierdut de atâtea ori și noi, și alții.

Să veghem și noi acum, din dragoste pentru Dumnezeu, și să fim atenți la Cuvântul Lui. Pentru că spre binele nostru veghem și pentru mântuirea noastră suntem treji.

Să dea Domnul ca, atunci când fratele care va încheia rândul vorbirilor va face chemarea spre mântuire, spre hotărâre, spre legământ pentru cei care încă nu s-au hotărât, dacă sunt unii care nu s-au hotărât, chemarea aceasta să aibă răsunet profund în sufletul care are nevoie de mântuire și să facă să ne-ntoarcem.

Noi dorim acum să adresăm din partea Domnului un cuvânt scumpilor noștri.

Ne bucurăm din toată inima de sărbătoarea aceasta! Când a venit sora Lidia la noi era așa de îngrijorată și cu lacrimi în ochi a zis: „Aș dori să am o nuntă la care să fie Domnul și frații”.

lată, soră Lidia, acum Domnul Iisus ți-a ascultat rugăciunea! Pentru că totdeauna Dumnezeu ascultă rugăciunile sufletelor sincere și smerite. Dumnezeu ți-a încununat bucuria unirii cu fratele Nicolae în această sărbătoare minunată. E un semn acesta atât de frumos pentru nunta lor! Dumnezeu să-i binecuvânteze cu toate darurile Crucii. Și, într-o zi ca aceasta, să binecuvânteze căsnicia lor cu cel mai minunat și mai fericit dar, care este prezența Lui în viața voastră și a tuturor celor care vă iubesc.

Să vă binecuvânteze căsnicia, viața în viitor. Să vă binecuvânteze părinții, casele în care v-ați născut și casele în care veți petrece viața. Pe cei care vă vor binecuvânta, să-i binecuvânteze Dumnezeu. Pe cei care vă vor ajuta, să-i ajute Dumnezeu. Pe cei care se vor ruga pentru voi, să-i asculte Dumnezeu. Și pentru cei pentru care vă veți ruga voi să vă asculte Dumnezeu. Și toată viața voastră să fie însoțită de binecuvântările lui Dumnezeu; și-n muncă, și-n odihnă; și la plecare, și la venire; și ziua, și noaptea.

Și aceasta ne rugăm pentru toți cei care au făcut acest pas și pentru toți cei care îl vor mai face, în Lucrarea lui Dumnezeu. Până când tot neamul nostru se va bucura de astfel de nunți și de astfel de binecuvântări. Atunci vom fi fericiți, pentru că vom fi asigurat poporului nostru cea mai mare și mai fericită binecuvântare: prezența lui Dumnezeu și belșugul Său și-n viața aceasta, și-n viața cealaltă. Pentru că fericiți sunt numai cei care-L iubesc pe Dumnezeu și-L ascultă și cei care trăiesc după voia Lui și-aici, și-n veci.

Domnul să vă binecuvânteze! Și pe toți frații și surorile care v-au însoțit fie cu prezența lor, fie numai cu gândul lor, să-i binecuvânteze Dumnezeu și-n viața aceasta, și-n viața veșnică. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.