Paştele iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
Sfintele Sărbători sunt anume rânduite de Dumnezeu pentru ca să fie prilejuri şi mai alese de meditaţie duhovnicească, în care sufletele noastre să rămână cât mai mult în adâncimi şi înălţimi sfinte.
Să petrecem împreună ceasuri şi mai adânci de rugăciune...
Să le avem ca zile şi mai luminoase de bucurii şi de petreceri sfinte, spre slava lui Dumnezeu şi binecuvântarea noastră.
Praznicul Paştilor a fost aşezat încă din Vechime spre a fi un binecuvântat prilej de suire la Ierusalim, de petrecere şi de curăţire acolo, în curţile Casei Domnului.
Prin Paştile şi prin Învierea Domnului nostru Isus Hristos, în chiar zilele Vechiului Praznic al Paştilor, Sărbătoarea aceasta a trecut şi în Creştinism mai sfinţită şi mai îmbogăţită cu înţelesuri şi cu însemnătate înaltă.
De aceea oricând se apropie Sfintele Sărbători ale Paştilor, nici unii din noi nu trebuie să uităm aceste îndatoriri sfinte, pe care le avem de a le întâmpina după o pregătire cât mai cu grijă spre curăţirea noastră şi cinstirea lui Dumnezeu.
Săptămânile de post, aşezate înaintea Paştilor, tocmai cu acest scop au fost rânduite,
ca în tot timpul zilelor pregătirii, noi să avem treaz în mintea noastră gândul, şi în inima noastră duhul, care să ne îndemne spre curăţie, pentru a ne putea în Zilele Sărbătorii Paştilor să ne înfăţişăm în chip cât mai vrednic înaintea lui Dumnezeu...
Dar atunci nu numai înfrânarea şi disciplina trupească prin renunţări la îmbuibare de mâncare, sau la slobozenia necuviinţei, se cade să avem noi atunci,
ci şi o atentă meditaţie asupra Sfintelor Învăţături,
şi o mai smerită şi stăruitoare rugăciune,
şi o mai evlavioasă purtare
şi o mai mare stăruinţă spre Casa Domnului şi spre iubire, iertare şi binefacere,
aceasta trebuie să fie preocuparea fiecăruia dintre noi în aşteptarea Sărbătorilor Paştilor...
Ierusalimul era centrul mai ales spiritual al întregului popor evreu.
De aceea acolo se adunau, la Sărbătorile mari ale Paştilor, din toate împrejurimile şi din toate depărtările o mare mulţime de oameni.
Iar unde sunt mari mulţimi adunate se găsesc totdeauna tot felul de oameni, şi buni şi răi. Şi credincioşi şi necredincioşi. Şi prieteni ai lui Hristos şi vrăjmaşi ai Lui.
Se găsesc mai ales multe iscoade care în ascuns mişună pretutindeni urmărind, pândind şi pârând orice mişcare a Domnului şi a ucenicilor Lui.
De aceea, la astfel de Sărbători şi hramuri, când ucenicii Domnului sunt în locuri unde se strânge multă lume şi de tot felul...
dar mai ales, în vremuri când Hristos este căutat cu mare grijă şi cu mare duşmănie,
atunci credincioşii Domnului trebuie să fie foarte veghetori:
atunci adunarea, în grup prea mare...
sau cântările, cu glas prea tare,
sau rugăciunile prea în public, - pot fi prilejuri folosite de vrăjmaşul spre a face răul pe care urmăreşte să-l facă.
Mulţimilor nu li se poate întâmpla prea mare rău, dar Domnului şi ucenicilor Săi cunoscuţi, li se poate întâmpla. De aceea ei trebuie să fie cu multă grijă în astfel de locuri şi vremuri.
O, ce zile trebuie să trăiască biata omenire de multe ori!
Iată, atunci în astfel de vremuri când Hristos este urmărit, trebuie să se ascundă cel cinstit şi nu cel tâlhar,
trebuie să se teamă cel bun, şi nu cel rău,
căci este pândit şi urmărit cel nevinovat şi paşnic, nu cel vinovat şi răzbunător.
Cu câtă ruşine şi dezgust se scriu şi se citesc în Istorie, astfel de zile şi astfel de stări!
Şi totuşi omenirea le repetă mereu, pentru că numărul neînţelepţilor este nesfârşit,
iar îndrumătorii care să înveţe de la înaintaşi, sunt foarte puţini.
Dumnezeul nostru Cel Veşnic Binecuvântat,
Îţi mulţumim Ţie pentru înţelepciunea cu care ai rânduit Sărbătorile noastre pentru ca în zilele pregătirilor - să ne aducem şi noi cu toţii, mai cu grijă, aminte de îndatoririle noastre sufleteşti.
Fă ca nici unii din noi să nu uităm de curăţirea duhovnicească cu care să întâmpinăm şi să petrecem Sărbătorile Sfintelor Tale Paşti...
Căci Tu Hristoase eşti Paştele nostru şi Paştile nostru eşti Tu Hristosul lui Dumnezeu (1 Cor. 5, 7).
Doamne Isuse Hristoase, Paştele nostru Cel Veşnic şi Sărbătoarea noastră cea luminată,
Te rugăm trimite-ne lumina Duhului Sfânt şi curăţia neprihănirii Tale, spre mântuire şi bucurie adevărată.
Pentru ca ori de câte ori sărbătorim acest Mare Praznic
şi ori de câte ori mâncăm Pâinea şi bem Vinul,
să vestim Patimile, moartea şi Învierea Ta, în chip vrednic şi mântuitor până vei veni Tu.
Iar în vremile când Tu vei fi prigonit, învaţă-ne Doamne cum să vorbim, cum să umblăm şi cum să facem totul cu înţelepciune, cu grijă, cu evlavie şi cu folos,
spre slava Numelui Tău şi Câştigul Cauzei Tale.
Amin.
+
Vremea dată rugăciunii şi bisericii, mereu
este cea mai fericită, s-o petreci cu Dumnezeu.