Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
O, cât de bun este Domnul Isus, Dulcele nostru Mântuitor, într-adevăr!...
Cât de bun este Dumnezeu față de lumea asta întreagă, care prin El a fost făcută și prin El se ține!
Prin El se revarsă zilnic din bunătatea Lui, peste ea, izvoarele nesfârșite ale îndurărilor lui Dumnezeu.
Prin El are omenirea lumina și cea văzută și cea nevăzută.
prin El are viața și cea de Sus și cea de jos,
prin El are mișcarea tuturora și pretutindenea,
prin El are cunoașterea și prin El pâinea și apa și aerul... și toate-toate sunt și vin din El, prin El și pentru El.
Și cu toate că lumea batjocorește zilnic Numele Său Cel Sfânt, și varsă spre Fața Cea Sfântă a lui Dumnezeu, valuri de spurcăciuni și nelegiuiri, Mâna Lui totuși nu Se retrage de la noi și bunătatea Lui totuși nu încetează să Se îndure, cât de Bun este El!
Cât de Bun este Domnul cu Biserica Sa, în care s-au strecurat atâtea lucruri potrivnice voii Sale, atâția prefăcuți, lacomi, răufăcători și stricați,
în care s-au așezat atâția nelegiuiți afaceriști și atâția slujitori netrebnici,
în care se petrec atâtea slăbiciuni, erezii și păcate...
- și totuși harul Său se mai revarsă neîncetat prin ea și peste ea, iar prezența Lui este deplină în ea.
Domnul n-a părăsit Sfântul Său Lăcaș și nici n-a lepădat pe poporul Său, deși mulți din acest popor se leapădă zilnic prin faptele lor de Domnul.
Nu i-a retras Bisericii Lui nici harul tainelor Sale,
nici ascultarea rugăciunilor ei,
nici binecuvântările Lui felurite, împărțite prin slujitorii Săi, în mijlocul ei,
nici comoara Cuvântului Evangheliei Sale
și nici prezența Duhului Său Sfânt, - deși atât de puțini mai sunt acei care le recunosc pe acestea și le prețuiesc cum se cuvine. O, cât de Bun este Domnul, cu adevărat.
Cât de Bun este Dumnezeu cu slujitorii Săi, cărora le-a făgăduit că va porunci îngerilor Săi ca să-i păzească în toate căile lor.
Și deși nu toate căile lor sunt curate, totuși îngerii Săi îi păzesc.
Îi păzesc pe unii adeseori cu rușine, cu durere și cu scârbă, dar îi păzesc.
Din cauză că îi păzesc îngerii de aceea nu le sunt descoperite unora, atât de multe lucruri, care i-ar arunca pe acei care le făptuiesc - în momente de pierzare a minții sănătoase, apoi în rușinea și în disprețul lumii, iar după aceea în ghearele și în iadul diavolului. O, cât de Bun este El!
Cât de Bun este Domnul cu fiecare din noi! A luat asupra Lui păcatele noastre de bună voie, din milă și din dragoste față de noi toți,
- și cât de grele sunt aceste păcate, chiar și numai a le aminti!
Cât de urâte, cât de respingătoare, cât de groaznică este chiar numai vederea lor! O, dar ispășirea! - Cât de Bun este El!
Domnul le-a primit pe toate păcatele noastre, ca și cum ar fi fost chiar ale Lui
și le-a ispășit ca și cum El ar fi fost Singurul vinovat de săvârșirea lor.
Ce uriașă a fost suferința și rușinea cu care a trebuit să fie ispășite o așa mare mulțime de păcate!
Numai Domnul a putut-o suporta și birui! Cât de Bun este El!
Și cu această iertare câștigată în întregime de El, pentru noi,
cu un preț atât de mare, Domnul umblă după noi, zeci de ani de zile, îmbiindu-ne ca s-o primim în dar, ca să nu ajungem noi, fără ea și fără El, la Judecata lui Dumnezeu.
Pentru asta El suferă toate hulele noastre
și rabdă toate împotrivirile noastre
și suportă toate întristările pe care I le facem
și totuși ne cheamă, mereu și mereu, cu aceeași bunătate și iubire, numai să nu ne pierdem ci să ne mântuim.
O, cât de nesfârșit de Bun este El!...
Iar când totuși se sfârșește, totul se sfârșește cu bunătatea Lui față de noi - și viața noastră!
Și vremea harului rânduit nouă, pe care noi l-am disprețuit.
Dacă un păstor își dă viața pentru oile sale, aceasta va fi totdeauna dovada unui bun păstor.
Căci acel păstor care vrea să urmeze cu adevărat pilda lui Hristos, va da celor păstoriți de el, nu numai sfaturi și povețe, nici numai predici și mângâieri, ci le va da mai ales viața sa, în anii de luptă și jertfă pentru ei.
Le va da Viața din Cuvântul Cel Viu al lui Dumnezeu, pe care li-L va propovădui cu putere și cu căldură, la timp și ne-la-timp, trăind-o el însuși, această viață din Duhul Sfânt.
Le va da viața, din rugăciunea puternică, din mărturisirea caldă, din adevărul învățăturii trăite cu convingere.
Le va da viață, din sănătatea lui, din timpul lui, din ostenelile lui, din lumina lui, din pâinea lui și din trăirea lui.
Le va da viață curată, viață iubitoare, viață blândă, viață smerită.
Le va da viață din viața lui, pentru îndrumarea oilor sale, pentru ajutorarea lor, viață pentru cercetarea lor și pentru mântuirea lor (Rom. 9, 1-3; Colos. 1, 24; 2 Tim. 2, 10).
Cel darnic își va da pâinea sa, cel milostiv haina sa, cel înțelept lumina sa, dar cel bun și iubitor își dă viața lui.
O, dacă toți păstorii oilor Domnului ar fi astfel, ce fericite ar fi atunci și ce frumoase toate oile Lui!
O, Nesfârșit de Bun, Isuse Doamne,
slavă îndelung răbdării Tale Doamne, slavă Ție.
Slavă Ție pentru nesfârșita bunătate pe care ai arătat-o și o arați încă față de lumea aceasta, care Te batjocorește și Te tăgăduiește neîncetat,
Te nesocotește, Te leapădă și Te întristează atât de mult...
și chiar și față de noi care și acum suntem atât de răi, de neputincioși, de neascultători și de leneși...
Ai milă de noi Doamne și ajută-ne să nu mai fim așa,
ci bunătatea Ta nesfârșită să ne facă să-Ți slujim după cum se cuvine!
Amin.