Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
O, cât de bun este Domnul Isus, Dulcele nostru Mântuitor, într-adevăr!...
Cât de bun este Dumnezeu faţă de lumea asta întreagă, care prin El a fost făcută şi prin El se ţine!
Prin El se revarsă zilnic din bunătatea Lui, peste ea, izvoarele nesfârşite ale îndurărilor lui Dumnezeu.
Prin El are omenirea lumina şi cea văzută şi cea nevăzută.
prin El are viaţa şi cea de Sus şi cea de jos,
prin El are mişcarea tuturora şi pretutindenea,
prin El are cunoaşterea şi prin El pâinea şi apa şi aerul... şi toate-toate sunt şi vin din El, prin El şi pentru El.
Şi cu toate că lumea batjocoreşte zilnic Numele Său Cel Sfânt, şi varsă spre Faţa Cea Sfântă a lui Dumnezeu, valuri de spurcăciuni şi nelegiuiri, Mâna Lui totuşi nu Se retrage de la noi şi bunătatea Lui totuşi nu încetează să Se îndure, cât de Bun este El!
Cât de Bun este Domnul cu Biserica Sa, în care s-au strecurat atâtea lucruri potrivnice voii Sale, atâţia prefăcuţi, lacomi, răufăcători şi stricaţi,
în care s-au aşezat atâţia nelegiuiţi afacerişti şi atâţia slujitori netrebnici,
în care se petrec atâtea slăbiciuni, erezii şi păcate...
- şi totuşi harul Său se mai revarsă neîncetat prin ea şi peste ea, iar prezenţa Lui este deplină în ea.
Domnul n-a părăsit Sfântul Său Lăcaş şi nici n-a lepădat pe poporul Său, deşi mulţi din acest popor se leapădă zilnic prin faptele lor de Domnul.
Nu i-a retras Bisericii Lui nici harul tainelor Sale,
nici ascultarea rugăciunilor ei,
nici binecuvântările Lui felurite, împărţite prin slujitorii Săi, în mijlocul ei,
nici comoara Cuvântului Evangheliei Sale
şi nici prezenţa Duhului Său Sfânt, - deşi atât de puţini mai sunt acei care le recunosc pe acestea şi le preţuiesc cum se cuvine. O, cât de Bun este Domnul, cu adevărat.
Cât de Bun este Dumnezeu cu slujitorii Săi, cărora le-a făgăduit că va porunci îngerilor Săi ca să-i păzească în toate căile lor.
Şi deşi nu toate căile lor sunt curate, totuşi îngerii Săi îi păzesc.
Îi păzesc pe unii adeseori cu ruşine, cu durere şi cu scârbă, dar îi păzesc.
Din cauză că îi păzesc îngerii de aceea nu le sunt descoperite unora, atât de multe lucruri, care i-ar arunca pe acei care le făptuiesc - în momente de pierzare a minţii sănătoase, apoi în ruşinea şi în dispreţul lumii, iar după aceea în ghearele şi în iadul diavolului. O, cât de Bun este El!
Cât de Bun este Domnul cu fiecare din noi! A luat asupra Lui păcatele noastre de bună voie, din milă şi din dragoste faţă de noi toţi,
- şi cât de grele sunt aceste păcate, chiar şi numai a le aminti!
Cât de urâte, cât de respingătoare, cât de groaznică este chiar numai vederea lor! O, dar ispăşirea! - Cât de Bun este El!
Domnul le-a primit pe toate păcatele noastre, ca şi cum ar fi fost chiar ale Lui
şi le-a ispăşit ca şi cum El ar fi fost Singurul vinovat de săvârşirea lor.
Ce uriaşă a fost suferinţa şi ruşinea cu care a trebuit să fie ispăşite o aşa mare mulţime de păcate!
Numai Domnul a putut-o suporta şi birui! Cât de Bun este El!
Şi cu această iertare câştigată în întregime de El, pentru noi,
cu un preţ atât de mare, Domnul umblă după noi, zeci de ani de zile, îmbiindu-ne ca s-o primim în dar, ca să nu ajungem noi, fără ea şi fără El, la Judecata lui Dumnezeu.
Pentru asta El suferă toate hulele noastre
şi rabdă toate împotrivirile noastre
şi suportă toate întristările pe care I le facem
şi totuşi ne cheamă, mereu şi mereu, cu aceeaşi bunătate şi iubire, numai să nu ne pierdem ci să ne mântuim.
O, cât de nesfârşit de Bun este El!...
Iar când totuşi se sfârşeşte, totul se sfârşeşte cu bunătatea Lui faţă de noi - şi viaţa noastră!
Şi vremea harului rânduit nouă, pe care noi l-am dispreţuit.
Dacă un păstor îşi dă viaţa pentru oile sale, aceasta va fi totdeauna dovada unui bun păstor.
Căci acel păstor care vrea să urmeze cu adevărat pilda lui Hristos, va da celor păstoriţi de el, nu numai sfaturi şi poveţe, nici numai predici şi mângâieri, ci le va da mai ales viaţa sa, în anii de luptă şi jertfă pentru ei.
Le va da Viaţa din Cuvântul Cel Viu al lui Dumnezeu, pe care li-L va propovădui cu putere şi cu căldură, la timp şi ne-la-timp, trăind-o el însuşi, această viaţă din Duhul Sfânt.
Le va da viaţa, din rugăciunea puternică, din mărturisirea caldă, din adevărul învăţăturii trăite cu convingere.
Le va da viaţă, din sănătatea lui, din timpul lui, din ostenelile lui, din lumina lui, din pâinea lui şi din trăirea lui.
Le va da viaţă curată, viaţă iubitoare, viaţă blândă, viaţă smerită.
Le va da viaţă din viaţa lui, pentru îndrumarea oilor sale, pentru ajutorarea lor, viaţă pentru cercetarea lor şi pentru mântuirea lor (Rom. 9, 1-3; Colos. 1, 24; 2 Tim. 2, 10).
Cel darnic îşi va da pâinea sa, cel milostiv haina sa, cel înţelept lumina sa, dar cel bun şi iubitor îşi dă viaţa lui.
O, dacă toţi păstorii oilor Domnului ar fi astfel, ce fericite ar fi atunci şi ce frumoase toate oile Lui!
O, Nesfârşit de Bun, Isuse Doamne,
slavă îndelung răbdării Tale Doamne, slavă Ţie.
Slavă Ţie pentru nesfârşita bunătate pe care ai arătat-o şi o araţi încă faţă de lumea aceasta, care Te batjocoreşte şi Te tăgăduieşte neîncetat,
Te nesocoteşte, Te leapădă şi Te întristează atât de mult...
şi chiar şi faţă de noi care şi acum suntem atât de răi, de neputincioşi, de neascultători şi de leneşi...
Ai milă de noi Doamne şi ajută-ne să nu mai fim aşa,
ci bunătatea Ta nesfârşită să ne facă să-Ţi slujim după cum se cuvine!
Amin.