Pe patul morții mele
Traian Dorz - Istoria unei Jertfe Vol. 3
Pe patul morții mele voi spune tot așa:
uniți, păstrați iubirea, nimica nu-i ca ea!
- Nu-ngăduiți credințe și-nvățături ce vin
s-aducă-n adunare și-n suflete dezbin,
nu mai primiți în casă și nici un loc nu dați
la cei ce fac lucrare străină printre frați,
ca de tâlhari ce umblă cu gânduri de omor
așa feriți Lucrarea de ei și toți ai lor.
Priviți ce fac acolo pe unde au intrat
ce dezbinări, ce jale și prăpăd au lăsat
între acei ce-odată erau cu duh unit,
- și veți vedea mai bine ce duh i-a-nsuflețit.
Cuvântul lor ce dulce și bine-l potrivesc
să pară adevărul cel mai înalt ceresc,
ce „dragoste curată”, ce râvnă, ce zâmbiri,
ce nemaiauzite și-adânci „descoperiri”,
de stai s-asculți, îți pare că noi lumini ți-apar
curând le cazi în curse prin „adevărul clar”.
Apoi ușor te lepezi de tot ce până-acum
fusese părtășia cu frații tăi de drum
și-ncepi să calci cu ură satanic de-ndrăzneț
pe tot ce-aveai nainte mai scump și mai de preț,
batjocorești Lucrarea în care-ai cunoscut
pe Domnul și lumina și harul la-nceput,
trecând peste-ascultarea de-al Domnului Cuvânt
te lepezi de credință și uiți de legământ,
înlocuind aceste Dumnezeiești comori
cu-o spumă-nșelătoare, mințit de-amăgitori.
- Cum crezi, călcând porunca ce-aveai ca să rămâi
statornic pân-la moarte credinței cei dintâi, -
că poți schimba Cuvântul lui Dumnezeu Cel Sfânt
călcând peste Lucrare, uitând de legământ
- și să mai scapi acum și-n veacul viitor
de-osânda și de focul în veci mistuitor?
Botezul și credința sunt unice pe veci,
- cum crezi că peste-acestea poți, nelovit, să treci?
cum crezi, sucind Cuvântul (să-ți aperi ce-ai făcut)
că n-ai să fii odată pe veci de veci bătut?
O, noul crez va ține atâta până iar
vicleanu-ți va trimite un alt duh mai tâlhar
și-n altă amăgire vei fi făcut să treci
și-apoi în alta iarăși -
ca să te pierzi pe veci!...
Așa lucrează felul vrăjmaș când îl primești
când stai s-asculți la vorbe și nu la duh privești!
- Cum vrei să spună hoțul că-i hoț și nu-i cinstit,
de-ar spune el că-nșeală, de cine-ar fi primit?
- Cu vorbă dulce însă și glas amăgitor
el știe că-l învinge pe lesne-crezător
pe cel purtat întruna de orice-nvățături
fiindcă stă s-asculte viclenele lor guri.
...O, cum să spun mai tare să mă-nțeleagă toți:
păcatul și minciuna și lauda sunt hoți,
vicleni vorbesc de pace și dragoste, - dar vin
s-aducă-n adunare și-n suflete dezbin.
Nu-i credeți când vă-ncântă cu biblice vorbiri
că-n gând li-e interesul și-n suflet uneltiri,
pe urma lor ruină și prăpăd vor lăsa
oriunde-nvățătura și duhu-și vor purta.
Oricine le va spune vreodată „bun venit”
părtaș cu ei se face,
la fel va fi-osândit!
Voi frații mei, feriți-i, căci oriunde-au intrat
durere, dezbinare și prăpăd au lăsat.
Nici nu le pasă prețul durerii care-o fac
cu-o lacomă trufie își caută bunul plac.
Feriți-vă de dânșii de-a pururi frații mei,
nimic, nici rău, nici bine, să nu aveți cu ei.
Uniți, păstrați Iubirea, că nu-s comori ca ea
- pe patul morții mele voi spune tot așa!