Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecător,
în locul numit Pardosit cu pietre, iar evreiește: Gabata.
Sosise momentul cel mare. Sosise clipa hotărâtoare. Se spusese cuvântul cel greu.
Acum trebuia luată hotărârea definitivă. Se strigase în gura mare acuza cea mai mare care dovedea vina cea mai grea și cerea pedeapsa cea mai mare. Acum era alegerea cea mai mare.
Pilat alesese ușor între Baraba și Isus... Câtă vreme nu fusese vorba de el însuși, Pilat alesese cu ușurință și judecase fără prea multă grijă. Dar acum, când este în cumpănă însăși soarta sa, Pilat începe să vadă gravitatea situației. Acum nu mai alege chiar așa de ușor.
Și nu-i mai vine să judece chiar așa de grăbit.
Acum era vorba de el, Pilat, să aleagă între Isus și el.
- Dacă dai drumul lui Isus - îi ziseră iudeii - nu mai ești... Nu mai ești nici dregător.
Și nu mai ești nici viu. Cezarul este nemilos. Nu iartă nici o neprietenie.
- Dacă dai drumul lui Isus, trebuie să-I iei tu locul. Trebuie să mori tu în locul Lui.
- Alege, dacă îți mai convine!
Aceasta era alegerea care se impusese acum lui Pilat. La acest hotar se ajunsese.
La această cumpănă grea se afla el acum. Abia acum își da el seama de gravitatea situației
și de primejdia în care se afla.
Este convins de nevinovăția lui Isus. Este conștient de dreptatea și de Adevărul Lui.
Este frământat de înștiințarea trimisă de soția sa: să n-ai nimic a face cu Neprihănitul Acesta. Este chinuit de presimțiri rele - dar n-are tăria unei alegeri salvatoare.
Acum era momentul lui Pilat. Marele prilej al mântuirii sale, ultima clipă în care el mai putea lua hotărârea fericită.
Se găsea pe scaunul cel mai înalt, care stătea încă solid sub el. Locul pardosit cu pietre trebuia să-i inspire o hotărâre tare și neclintită în acest moment solemn, ca piatra pardoselii pe care judeca.
Dar soarta lui era acum legată de soarta lui Isus. Și totul depindea de atitudinea lui din clipa aceasta.
Dumnezeu a rânduit o vreme pentru mântuirea fiecărui om, fiecărei cetăți, fiecărui popor, cum a rânduit aceasta întregii omeniri.
Pilat stătea acum pe scaunul de judecată, dar cel pe care îl avea de judecat era el însuși. Sentința lui însă l-a condamnat pentru totdeauna.
Dragă suflete, încă odată, acesta este și pentru tine un moment solemn. Locul în care ne găsim acum, adevărul în fața căruia ești acum, sentința pe care trebuie s-o dai acum, - este și pentru tine de o însemnătate veșnică. Ce alegere faci tu? Pe cine condamni și pe cine achiți tu? Pe cine eliberezi și pe cine răstignești? Pe tine sau pe Hristos? Dacă tu alegi păcatul, Îl osândești pe Dumnezeu. Dacă alegi să faci voia lumii, tu dai la răstignire pe Hristos. Dacă alegi felul deșert de viețuire al oamenilor nelegiuiți, tu Îl dai la moarte pe Isus.
Dacă însă tu te hotărăști acum să dai drumul lui Isus în inima ta, să te predai Lui pe toată viața ta, să osândești tot felul păcătos în care ai trăit până în această clipă - tu dai atunci la moarte firea ta cea veche și alegi nașterea din nou. Dacă Îl alegi pe Hristos te răstignești pe tine. Nu vei mai trăi tu, ci Hristos va trăi în tine (Gal. 2, 20).
Dar dacă faci dimpotrivă, tu Îl răstignești pe Isus Fiul lui Dumnezeu, și Îl dai afară să fie batjocorit (Evrei 6, 6).
Judecata ta de acum este cu urmări veșnice. Stai bine pe scaunul tău de judecată.
De judecata aceasta depinde veșnicia ta. Nu fă ca Pilat. Fă ca Petru...
Să nu-l uităm însă nici pe Ioan, ucenicul și martorul cel credincios și statornic. Să nu credem că el n-a avut de înfruntat ispite, amenințări și primejdii în tot timpul pătimirii lui Isus. De câte ori va fi fost privit și amenințat cu dușmănie de cei ce-L chinuiau pe Domnul lui. Dar el acestea nu le spune. El Îl vede numai pe Isus.
Poate vreunul mai blestemat, trecând pe lângă el, îl va fi izbit cu pumnul, scrâșnind din dinți. Poate mulți îl vor fi împins afară, spunându-i:
- Ieși afară, banditule, până n-o pățești și tu.
- Ce cauți tu aici, măi galilean răzvrătit?
- Vrei să pățești și tu ca El?
- Ia puneți mâna pe el și trageți-i și lui vreo câteva, să se învețe minte. Și zicând asta îi va fi tras vreun pumn în spate sau vreun ghiont sub coastă.
Dar îndureratul și tăcutul ucenic va fi răbdat totul, cum vedea că rabdă Răscumpărătorul său. Era gata să sufere în tăcere orice, dar să nu se despartă nici o clipă de Domnul său.
Ce minunată pildă pentru noi toți. Să facem și noi cum a făcut ucenicul care a cunoscut ce este iubirea adevărată. Ce i-a dat ea, și ce i-a cerut.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție!
Eu din tot sufletul meu, Isuse Doamne, mă osândesc pe mine și Îți dau dreptate numai Ție.
Te aleg pe Tine, Isuse, și mă condamn pe mine cu firea mea cea păcătoasă și cu umblarea mea cea vinovată.
Vino Tu, Isuse Doamne, în inima mea - și răstignește tot ce este vechi și păcătos în mine. Apoi trăiește Tu în viața mea - și eu, cel vechi și necredincios, să mor, pentru a trăi eul meu cel nou, firea mea cea duhovnicească, făptura mea cea răscumpărată prin Jertfa Ta.
Amin.