Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător,
în locul numit Pardosit cu pietre, iar evreieşte: Gabata.
Sosise momentul cel mare. Sosise clipa hotărâtoare. Se spusese cuvântul cel greu.
Acum trebuia luată hotărârea definitivă. Se strigase în gura mare acuza cea mai mare care dovedea vina cea mai grea şi cerea pedeapsa cea mai mare. Acum era alegerea cea mai mare.
Pilat alesese uşor între Baraba şi Isus... Câtă vreme nu fusese vorba de el însuşi, Pilat alesese cu uşurinţă şi judecase fără prea multă grijă. Dar acum, când este în cumpănă însăşi soarta sa, Pilat începe să vadă gravitatea situaţiei. Acum nu mai alege chiar aşa de uşor.
Şi nu-i mai vine să judece chiar aşa de grăbit.
Acum era vorba de el, Pilat, să aleagă între Isus şi el.
- Dacă dai drumul lui Isus - îi ziseră iudeii - nu mai eşti... Nu mai eşti nici dregător.
Şi nu mai eşti nici viu. Cezarul este nemilos. Nu iartă nici o neprietenie.
- Dacă dai drumul lui Isus, trebuie să-I iei tu locul. Trebuie să mori tu în locul Lui.
- Alege, dacă îţi mai convine!
Aceasta era alegerea care se impusese acum lui Pilat. La acest hotar se ajunsese.
La această cumpănă grea se afla el acum. Abia acum îşi da el seama de gravitatea situaţiei
şi de primejdia în care se afla.
Este convins de nevinovăţia lui Isus. Este conştient de dreptatea şi de Adevărul Lui.
Este frământat de înştiinţarea trimisă de soţia sa: să n-ai nimic a face cu Neprihănitul Acesta. Este chinuit de presimţiri rele - dar n-are tăria unei alegeri salvatoare.
Acum era momentul lui Pilat. Marele prilej al mântuirii sale, ultima clipă în care el mai putea lua hotărârea fericită.
Se găsea pe scaunul cel mai înalt, care stătea încă solid sub el. Locul pardosit cu pietre trebuia să-i inspire o hotărâre tare şi neclintită în acest moment solemn, ca piatra pardoselii pe care judeca.
Dar soarta lui era acum legată de soarta lui Isus. Şi totul depindea de atitudinea lui din clipa aceasta.
Dumnezeu a rânduit o vreme pentru mântuirea fiecărui om, fiecărei cetăţi, fiecărui popor, cum a rânduit aceasta întregii omeniri.
Pilat stătea acum pe scaunul de judecată, dar cel pe care îl avea de judecat era el însuşi. Sentinţa lui însă l-a condamnat pentru totdeauna.
Dragă suflete, încă odată, acesta este şi pentru tine un moment solemn. Locul în care ne găsim acum, adevărul în faţa căruia eşti acum, sentinţa pe care trebuie s-o dai acum, - este şi pentru tine de o însemnătate veşnică. Ce alegere faci tu? Pe cine condamni şi pe cine achiţi tu? Pe cine eliberezi şi pe cine răstigneşti? Pe tine sau pe Hristos? Dacă tu alegi păcatul, Îl osândeşti pe Dumnezeu. Dacă alegi să faci voia lumii, tu dai la răstignire pe Hristos. Dacă alegi felul deşert de vieţuire al oamenilor nelegiuiţi, tu Îl dai la moarte pe Isus.
Dacă însă tu te hotărăşti acum să dai drumul lui Isus în inima ta, să te predai Lui pe toată viaţa ta, să osândeşti tot felul păcătos în care ai trăit până în această clipă - tu dai atunci la moarte firea ta cea veche şi alegi naşterea din nou. Dacă Îl alegi pe Hristos te răstigneşti pe tine. Nu vei mai trăi tu, ci Hristos va trăi în tine (Gal. 2, 20).
Dar dacă faci dimpotrivă, tu Îl răstigneşti pe Isus Fiul lui Dumnezeu, şi Îl dai afară să fie batjocorit (Evrei 6, 6).
Judecata ta de acum este cu urmări veşnice. Stai bine pe scaunul tău de judecată.
De judecata aceasta depinde veşnicia ta. Nu fă ca Pilat. Fă ca Petru...
Să nu-l uităm însă nici pe Ioan, ucenicul şi martorul cel credincios şi statornic. Să nu credem că el n-a avut de înfruntat ispite, ameninţări şi primejdii în tot timpul pătimirii lui Isus. De câte ori va fi fost privit şi ameninţat cu duşmănie de cei ce-L chinuiau pe Domnul lui. Dar el acestea nu le spune. El Îl vede numai pe Isus.
Poate vreunul mai blestemat, trecând pe lângă el, îl va fi izbit cu pumnul, scrâşnind din dinţi. Poate mulţi îl vor fi împins afară, spunându-i:
- Ieşi afară, banditule, până n-o păţeşti şi tu.
- Ce cauţi tu aici, măi galilean răzvrătit?
- Vrei să păţeşti şi tu ca El?
- Ia puneţi mâna pe el şi trageţi-i şi lui vreo câteva, să se înveţe minte. Şi zicând asta îi va fi tras vreun pumn în spate sau vreun ghiont sub coastă.
Dar îndureratul şi tăcutul ucenic va fi răbdat totul, cum vedea că rabdă Răscumpărătorul său. Era gata să sufere în tăcere orice, dar să nu se despartă nici o clipă de Domnul său.
Ce minunată pildă pentru noi toţi. Să facem şi noi cum a făcut ucenicul care a cunoscut ce este iubirea adevărată. Ce i-a dat ea, şi ce i-a cerut.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie!
Eu din tot sufletul meu, Isuse Doamne, mă osândesc pe mine şi Îţi dau dreptate numai Ţie.
Te aleg pe Tine, Isuse, şi mă condamn pe mine cu firea mea cea păcătoasă şi cu umblarea mea cea vinovată.
Vino Tu, Isuse Doamne, în inima mea - şi răstigneşte tot ce este vechi şi păcătos în mine. Apoi trăieşte Tu în viaţa mea - şi eu, cel vechi şi necredincios, să mor, pentru a trăi eul meu cel nou, firea mea cea duhovnicească, făptura mea cea răscumpărată prin Jertfa Ta.
Amin.