Atunci, un Împărat tot eşti! I-a zis Pilat. Da, a răspuns Isus. Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.
Ce prilej unic a avut Pilat în ceasul acela.
Ce mare zi a fost aceea în care Hristos stătea în faţa lui.
Ce har i-a fost îmbiat de Dumnezeu!
Pilat era un om învăţat, un funcţionar pregătit, un slujbaş înalt care desigur avea multă şcoală. Şi din experienţele lui de până atunci trebuie să fi învăţat şi a cunoaşte oamenii.
Dar deşi nu se poate să nu-l fi izbit înfăţişarea demnă a Domnului, felul Lui cu totul neobişnuit, fiinţa Lui plină de ceva nepământesc, răspunsurile Sale pline de înţelepciune
şi toată Prezenţa Lui plină de putere, de cutremur şi de ceva sfânt,
- totuşi Pilat n-a văzut nimic.
Auzise despre Isus atâtea lucruri minunate,
vedea împotriva Lui atâta ură din partea arhiereilor,
simţea în El atâta nevinovăţie,
auzea de la El atâta înţelepciune
- şi totuşi Pilat n-a presimţit nimic.
În faţa judecăţii sale era adus Unicul Împărat Veşnic, iar Pilat n-a văzut decât un Învinuit neobişnuit,
împotriva lui Isus se aduceau învinuiri neobişnuite,
pârâşii Lui erau oameni neobişnuiţi,
împrejurările, felul şi timpul în care se făcea judecata aceasta erau cu totul neobişnuite,
- şi totuşi Pilat, n-a înţeles nimic.
O, cât de mulţi oameni au în viaţa lor un prilej asemănător cu acel pe care îl are în clipa aceasta Pilat.
Împăratul Hristos stă în faţa lor.
Cuvintele Lui minunate răsună în auzul lor.
Prezenţa Lui Dumnezeiască e simţită puternic prin fiorul şi atmosfera locului acestuia şi al clipei acesteia cu totul neobişnuite.
Un îndemn puternic vine clar, din adâncul conştiinţei lor împingându-i spre marea hotărâre mântuitoare,
- şi totuşi ei rămân nemişcaţi,
mintea lor nu se luminează de marea înţelegere a clipei,
inima lor nu se prăbuşeşte în marea hotărâre a renaşterii,
fiinţa lor nu se sfinţeşte de marea revelaţie a lui Hristos.
- Şi astfel prilejul unic a trecut,
harul unic este pierdut,
sufletul lor unic îşi alege prăbuşirea în întunericul veşnic.
Oare nu se petrece ceva asemănător şi acum, aici, cu tine?
Acela care stă să judece pe un om, oricine ar fi omul acela pe care îl judecă el, - trebuie să aibă o singură grijă: grija pentru adevăr.
Toate simţurile celui care judecă trebuie să-l ajute lucrând, numai pentru adevăr.
Tot ce vede, tot ce aude, tot ce simte şi ce presimte - trebuie să-l ducă numai la adevăr.
Pentru adevăr trebuie să nu precupeţească nimic.
Faţă de adevăr să nu renunţe la nimic.
Din calea adevărului să nu-l abată nimic.
Mai de preţ ca adevărul să nu-i fie nimic.
Şi până nu ştie sigur că a aflat adevărul să nu hotărască nimic.
- Dar când mintea lui îl înştiinţează că l-a găsit,
când auzul lui îl înştiinţează că acesta este,
când ochii şi inima îi spun: Iată-l aici,
când în toată fiinţa lui se face lumina şi bucuria descoperirii Adevărului,
- aceasta să-i fie ca întâlnirea cu Dumnezeu. Nici toată avuţia lumii, nici toată slava pământului, nici tot aurul lumesc - să nu-l mai clintească de lângă adevăr.
Nici familia, nici libertatea, nici viaţa - să nu-i fie mai scumpe.
Pentru adevăr trebuie să fie în stare să jertfească totul.
Pentru că nici o împărăţie nu este atât de veşnică şi de strălucită ca aceea pe care o dă Adevărul.
Nu un adevăr oarecare, ci Însuşi Adevărul.
Nu există un alt adevăr etern decât El şi Cuvântul Său.
Nu există un alt adevăr mântuitor decât El Isus şi Jertfa Sa.
Nu există un alt adevăr fericit decât El şi slava Sa.
Cine nu-L primeşte pe Hristos acum, cât timp stă în faţa Lui,
- şi nu se lipeşte de El acum când poate,
acela este un înşelat şi un înşelător. Un pierdut şi un pierzător. Un nefericit şi un nefericitor al altora.
Hristos este Împăratul. Singurul Împărat. El Însuşi a spus: Da, Eu sunt Împăratul.
Tot aşa de clar a spus Isus: Eu sunt Împăratul, - cum a spus: Eu sunt Adevărul, Eu sunt Lumina, Eu sunt Pâinea. Eu sunt Apa. Eu sunt Viaţa...
El fiind toate acestea. El este Stăpânitorul tuturor acestora. Împărţitorul şi Dăruitorul Suveran şi Milostiv, Puternic şi Iubitor al tuturora.
Ferice de toţi ai căror ochi au prilejul să-L vadă acum. A căror minte are lumina de a-L cunoaşte acum. Şi a căror inimă înţelege şi foloseşte prilejul slăvit de a primi pe Hristos acum.
O, ce nebănuită strălucire îi aşteaptă pe aceştia!
O, dacă ai fi şi tu între ei.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Tu eşti Adevărul nostru. Singurul Adevăr Etern în faţa căruia ne plecăm.
Tu eşti Împăratul nostru. Singurul Împărat căruia ne supunem
cu tot sufletul nostru,
pe toată viaţa noastră,
cu tot avutul nostru.
Tu eşti Dumnezeul nostru. Singurul Dumnezeu Etern căruia ne închinăm cu toată dragostea şi cu tot sacrificiul vieţii noastre.
Slavă veşnică numai Ţie Isus Hristos, Împăratul nostru Iubit.
Amin.