Şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela, pe care L-a trimis El.
Celui care vrea să creadă, îi ajunge o singură mărturie. Restul îl face cugetul lui curat şi ajutorul Duhului Sfânt.
Celui care nu vrea să creadă nu-i sunt de-ajuns, nici de folos, mii de dovezi. Cugetul lui necurat, conştiinţa lui pervertită sau sugrumată, mintea lui stricată şi rea, - se va îndoi de toate mărturiile acestea.
Le va dispreţui şi le va răstălmăci,
Nici un cuvânt al lui Dumnezeu nu va prinde rădăcină într-o astfel de inimă împietrită.
Nici un simţământ bun nu va putea locui statornic într-un astfel de om.
Nici o hotărâre nobilă şi frumoasă nu va fi dusă până la înfăptuire de voinţa unei astfel de fiinţe.
Şi nici o faptă curată şi sfântă nu va fi statornică şi deplină într-o astfel de viaţă.
Toate acestea pentru că nu crede în Hristos.
Fiindcă din lipsa de credinţă vine lipsa de putere, lipsa de virtute, lipsa de stăruinţă, lipsa de voinţă, lipsa de iubire.
Toate aceste daruri cereşti vin numai din părtăşia cu Hristos. Şi prin această părtăşie.
Părtăşia cu Hristos, vine prin Cuvântul Său şi prin Duhul Sfânt.
De aceea este adevărată vorba care zice să nu te încrezi în omul care nu se încrede în Hristos. Pentru că el neavând credinţă, nu poate avea nici cuvânt.
Dacă tu nu te poţi încrede în Dumnezeu, cum să se poată încrede cineva în tine?
Tu însuţi te încrezi?
O Adevăratul nostru Dumnezeu,
ferice de sufletul care se încrede în Tine şi pe care Tu în felul acesta îl faci vrednic de crezare.
Te rugăm ai milă de cei cărora nu le-ai dat credinţă şi dăruieşte-le-o
pentru ca nimeni să nu fie nici nefericit,
nici nefolositor altora.
Amin.
+
Cel necredincios sărmanul e ca orbul de pe drum
umblă bâjbâind, nu ştie unde va cădea şi cum,
dar cel credincios ce are pe Hristos luminător
ştie unde şi pe unde merge către viitor.
+
Credinţa creşte prin credinţă
iubirea prin iubire creşte
precum lumina prin lumină
când omul caută şi doreşte.