Drept răspuns Isus i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.
Dacă cunoaștem adevărul trebuie să-l mărturisim, trecând de partea lui cu orice preț: Dumnezeu Cel Veșnic Prezent vede conștiința noastră. Știe cât oprim. Și vede cât mărturisim.
Când cunoaștem pe Hristos trebuie să avem curajul mărturisirii și susținerii Lui. Indiferent de părerea unei majorități neștiutoare sau rătăcitoare. Indiferent de sentința nedreaptă a unor judecători necinstiți sau slugarnici.
La omorârea Domnului Isus, toți s-au arătat a fi sau ticăloși sau lași.
Recunoscând cu toții că El este un nevinovat, L-au osândit cu toții, fie strigând, fie tăcând.
Unii au dat sentința, iar ceilalți au susținut-o.
Unii L-au osândit cu cuvântul lor, iar alții cu tăcerea lor.
Unii cu participarea, iar alții cu absența.
Unii cu îndrăzneala, alții cu frica.
- Pentru că atunci când se face nedreptate, nu numai cei care o săvârșesc direct sunt vinovați, ci și acei care o văd, dar tac.
Căci chiar dacă nu pot împiedica săvârșirea mârșăviei, din pricină că sunt puțini sau slabi, - ei tot pot arăta cel puțin, că nu sunt de partea ticăloșiei. Pot striga împotrivă ca să arate nelegiuirea. Și să vadă că există față de ea o scârbă și o împotrivire.
Dar cei ce văd, adesea din rușine sau din frică - tac.
Iar tăcerea lor e o complicitate cu tâlharul la săvârșirea uciderii. Chiar dacă nu este o consimțire cu lucrarea, - este o acceptare cu nelucrarea. Prin neîmpotrivirea la fărădelegea săvârșită.
Dar smochinul lui Natanael încă ne mai spune multe:
- Pentru Dumnezeu nu există viitor sau trecut. Acestea există doar pentru noi...
Pentru El care a făcut Timpul, de undeva de pe parcurs, până undeva pe acest parcurs, - nu există decât un veșnic prezent.
Este fără Timp și fără Moarte.
Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu sunt prezente totdeauna și oriunde. Cum este pentru noi aerul în care ne mișcăm
și prin care trăim.
Evenimentele care au fost scrise în Sfânta Scriptură, cu mult înainte de împlinirea lor, sunt profeții numai pentru noi.
Pentru El sunt constatări: El având sub a Sa știință și control toate veacurile, a poruncit ca să fie scrise cu mult înainte, lucruri care pentru noi aveau să se întâmple cu mult în urmă. Pentru El acestea fiind ca și întâmplate.
Aceasta trebuie să fie pentru noi o dovadă de Dumnezeirea Sa și de atotpătrunzătoarea Sa putere și Înțelepciune. Ca să-L credem și să-L ascultăm.
Dar să fie și un avertisment, mai ales pentru cei în zilele cărora urmează să se împlinească cele spuse. Pentru ca știindu-le mai înainte, atunci când le va veni vremea să se întâmple, să și le aducă aminte că au fost spuse. Să le creadă și să le urmeze cu deplină încredințare despre existența și voia lui Dumnezeu (Ioan 16, 4).
În felul acesta nu numai Iuda a fost înștiințat prin proroci, prin psalmi sau prin evenimentele Mântuitorului Isus Hristos, cu mult mai înainte de săvârșirea faptei sale nelegiuite, - ci și toți ceilalți care au avut vreun rol în Săptămâna Patimilor Sale, sau în legătură cu ele, au fost și ei înștiințați.
Scriptura a prescris aceste lucruri nu pentru că așa să se întâmple. Ci pentru ca să știm că oamenii având voința liberă și vrăjmașul fiind în lume - prin împlinirea lucrurilor lor, faptele așa se vor petrece.
Dumnezeu știind că se vor petrece așa, a înștiințat mai dinainte, pentru ca acei oameni știindu-le, să se ferească fiecare să nu fie ei nelegiuitorii. Și să nu facă el nelegiuirea scrisă în profeție.
Tot așa a văzut Domnul și pe acei care vor avea o inimă primitoare a Cuvântului Său. Și că ei Îl vor crede când Îl vor auzi...
Nu că există o predestinație, ci fiindcă având voința liberă omul, de bună voia sa, va face binele ascultând. După cum cei neascultători, tot datorită voinței lor libere, vor face răul neascultând.
Altfel n-ar fi dreptate nici în pedeapsă nici în răsplată, care amândouă au fost date și spuse mai dinainte...
Dar este și o nelegiuire a și gândi că Dumnezeu a rânduit pe cineva la osândă mai dinainte.
Mai dinainte a știut Isus... Din veșnicie. De cine știe când, totul.
De atunci Domnul îl văzuse și pe Natanael, că la vremea când va auzi, va fi fără vicleșug și va crede din tot sufletul lui.
De aceea l-a și primit Domnul cu atâta bucurie.
Doamne și Dumnezeul nostru,
Îți mulțumim că ne-ai descoperit și nouă Adevărul.
Te rugăm să ne dăruiești totdeauna curaj în apărarea Lui, chiar dacă pentru aceasta am avea de plătit cu jertfe și suferințe pe pământul acesta.
Cunoscând Cuvântul Tău, ajută-ne să ne ferim cu groază de rău și să facem binele cu o inimă sinceră și cu o dragoste neprefăcută.
Căci nu numai că aceasta este voia Ta sfântă și răsplătită,
dar aceasta fiind cinstit și demn pentru viața și conștiința noastră, vom găsi astfel fericirea adevărată chiar și aici pe pământ.
Amin.
+
Viața fără de credință e ca luntrea prinsă-n stânci
fără cârmă și lopată, piere-n nopți de ape-adânci.
+
A cunoaște Adevărul e mai mult decât simțire
e-a-ntâlni Dumnezeirea și-a pătrunde-o prin trăire.