Drept răspuns Isus i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.
Dacă cunoaştem adevărul trebuie să-l mărturisim, trecând de partea lui cu orice preţ: Dumnezeu Cel Veşnic Prezent vede conştiinţa noastră. Ştie cât oprim. Şi vede cât mărturisim.
Când cunoaştem pe Hristos trebuie să avem curajul mărturisirii şi susţinerii Lui. Indiferent de părerea unei majorităţi neştiutoare sau rătăcitoare. Indiferent de sentinţa nedreaptă a unor judecători necinstiţi sau slugarnici.
La omorârea Domnului Isus, toţi s-au arătat a fi sau ticăloşi sau laşi.
Recunoscând cu toţii că El este un nevinovat, L-au osândit cu toţii, fie strigând, fie tăcând.
Unii au dat sentinţa, iar ceilalţi au susţinut-o.
Unii L-au osândit cu cuvântul lor, iar alţii cu tăcerea lor.
Unii cu participarea, iar alţii cu absenţa.
Unii cu îndrăzneala, alţii cu frica.
- Pentru că atunci când se face nedreptate, nu numai cei care o săvârşesc direct sunt vinovaţi, ci şi acei care o văd, dar tac.
Căci chiar dacă nu pot împiedica săvârşirea mârşăviei, din pricină că sunt puţini sau slabi, - ei tot pot arăta cel puţin, că nu sunt de partea ticăloşiei. Pot striga împotrivă ca să arate nelegiuirea. Şi să vadă că există faţă de ea o scârbă şi o împotrivire.
Dar cei ce văd, adesea din ruşine sau din frică - tac.
Iar tăcerea lor e o complicitate cu tâlharul la săvârşirea uciderii. Chiar dacă nu este o consimţire cu lucrarea, - este o acceptare cu nelucrarea. Prin neîmpotrivirea la fărădelegea săvârşită.
Dar smochinul lui Natanael încă ne mai spune multe:
- Pentru Dumnezeu nu există viitor sau trecut. Acestea există doar pentru noi...
Pentru El care a făcut Timpul, de undeva de pe parcurs, până undeva pe acest parcurs, - nu există decât un veşnic prezent.
Este fără Timp şi fără Moarte.
Puterea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu sunt prezente totdeauna şi oriunde. Cum este pentru noi aerul în care ne mişcăm
şi prin care trăim.
Evenimentele care au fost scrise în Sfânta Scriptură, cu mult înainte de împlinirea lor, sunt profeţii numai pentru noi.
Pentru El sunt constatări: El având sub a Sa ştiinţă şi control toate veacurile, a poruncit ca să fie scrise cu mult înainte, lucruri care pentru noi aveau să se întâmple cu mult în urmă. Pentru El acestea fiind ca şi întâmplate.
Aceasta trebuie să fie pentru noi o dovadă de Dumnezeirea Sa şi de atotpătrunzătoarea Sa putere şi Înţelepciune. Ca să-L credem şi să-L ascultăm.
Dar să fie şi un avertisment, mai ales pentru cei în zilele cărora urmează să se împlinească cele spuse. Pentru ca ştiindu-le mai înainte, atunci când le va veni vremea să se întâmple, să şi le aducă aminte că au fost spuse. Să le creadă şi să le urmeze cu deplină încredinţare despre existenţa şi voia lui Dumnezeu (Ioan 16, 4).
În felul acesta nu numai Iuda a fost înştiinţat prin proroci, prin psalmi sau prin evenimentele Mântuitorului Isus Hristos, cu mult mai înainte de săvârşirea faptei sale nelegiuite, - ci şi toţi ceilalţi care au avut vreun rol în Săptămâna Patimilor Sale, sau în legătură cu ele, au fost şi ei înştiinţaţi.
Scriptura a prescris aceste lucruri nu pentru că aşa să se întâmple. Ci pentru ca să ştim că oamenii având voinţa liberă şi vrăjmaşul fiind în lume - prin împlinirea lucrurilor lor, faptele aşa se vor petrece.
Dumnezeu ştiind că se vor petrece aşa, a înştiinţat mai dinainte, pentru ca acei oameni ştiindu-le, să se ferească fiecare să nu fie ei nelegiuitorii. Şi să nu facă el nelegiuirea scrisă în profeţie.
Tot aşa a văzut Domnul şi pe acei care vor avea o inimă primitoare a Cuvântului Său. Şi că ei Îl vor crede când Îl vor auzi...
Nu că există o predestinaţie, ci fiindcă având voinţa liberă omul, de bună voia sa, va face binele ascultând. După cum cei neascultători, tot datorită voinţei lor libere, vor face răul neascultând.
Altfel n-ar fi dreptate nici în pedeapsă nici în răsplată, care amândouă au fost date şi spuse mai dinainte...
Dar este şi o nelegiuire a şi gândi că Dumnezeu a rânduit pe cineva la osândă mai dinainte.
Mai dinainte a ştiut Isus... Din veşnicie. De cine ştie când, totul.
De atunci Domnul îl văzuse şi pe Natanael, că la vremea când va auzi, va fi fără vicleşug şi va crede din tot sufletul lui.
De aceea l-a şi primit Domnul cu atâta bucurie.
Doamne şi Dumnezeul nostru,
Îţi mulţumim că ne-ai descoperit şi nouă Adevărul.
Te rugăm să ne dăruieşti totdeauna curaj în apărarea Lui, chiar dacă pentru aceasta am avea de plătit cu jertfe şi suferinţe pe pământul acesta.
Cunoscând Cuvântul Tău, ajută-ne să ne ferim cu groază de rău şi să facem binele cu o inimă sinceră şi cu o dragoste neprefăcută.
Căci nu numai că aceasta este voia Ta sfântă şi răsplătită,
dar aceasta fiind cinstit şi demn pentru viaţa şi conştiinţa noastră, vom găsi astfel fericirea adevărată chiar şi aici pe pământ.
Amin.
+
Viaţa fără de credinţă e ca luntrea prinsă-n stânci
fără cârmă şi lopată, piere-n nopţi de ape-adânci.
+
A cunoaşte Adevărul e mai mult decât simţire
e-a-ntâlni Dumnezeirea şi-a pătrunde-o prin trăire.