Isus le-a zis: V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?
Lumea cea de azi ca şi cea din trecut, Îl urăşte de moarte pe Hristos.
Urăşte Calea Lui, urăşte Cuvântul Lui, urăşte Lucrarea Lui, pentru că El mărturiseşte despre ea şi despre faptele ei că sunt rele
şi de aceea lumea îi urăşte şi pe credincioşii lui Hristos.
Mântuitorul nostru Isus Hristos a ştiut aceasta, în toată existenţa Sa pe pământ, şi a simţit-o tot mai dureros.
A cunoscut-o şi a prezis că ura aceasta va dăinui până la sfârşitul veacurilor omenirii, nu numai împotriva Lui, ci şi împotriva acelora care Îl vor urma pe El în lume, purtând aceeaşi mărturie ca şi El.
Dar pentru ca să iese la iveală cât este de nedreaptă şi de nemărginită această ură, Isus a întrebat pe vrăjmaşii Săi:
- Pentru care din lucrările pe care le-am făcut, aruncaţi voi cu pietre în Mine?
Ce anume în purtarea Mea, în cuvintele Mele şi în faptele Mele, aţi putut vedea voi vrednic de ură şi de osândă?
Spuneţi!
Şi Isus întreabă la fel şi astăzi:
- Pentru ce anume îi duşmăniţi voi pe cei credincioşi ai Mei? Pentru ce îi urâţi, îi prigoniţi, îi închideţi?
Sunt ei oare înşelători, sunt hoţi, sunt lacomi, mincinoşi, răzbunători de rele împotriva altora?
- Nu sunt, în nici unul din aceste feluri!
Atunci de ce aruncaţi mereu cu toate pietrele voastre în ei şi de ce îi urâţi?
Nimeni din vrăjmaşii lor nu va şti să răspundă pentru ce îi urăsc, cum n-au ştiut să răspundă de ce Îl urăsc pe El.
Dar îi urăsc şi pe ai Lui cu o ură tot aşa de neîmpăcată, ca pe El.
Îi urăsc pentru că Îl urăsc pe Hristosul lor, şi Domnul lor, dar pentru că în Domnul lor nu mai pot lovi acum cu pietrele ucigaşe, îi lovesc pe aceia în care li se pare lor că Îl văd mai Viu pe Isus.
De aceea sufletul acela care seamănă cel mai mult cu Isus, este totdeauna lovit cel mai dureros şi cel mai sălbatic de toţi vrăjmaşii lui Hristos.
Şi de aceea şi acela care nu seamănă cu Hristos este lăsat în pace.
O Domnul nostru Iubit şi Sfânt,
fii binecuvântat dacă din dragostea pentru Tine, lumea aruncă şi în noi cu pietre, fiindcă nu Te pot lovi pe Tine direct.
Ne bucurăm din adâncul inimii că în felul acesta ni se dă prilejul să-Ţi întoarcem, cu recunoştinţă, o parte din loviturile pe care Le-ai îndurat Tu pentru noi şi de la noi. Iar aceasta ne uneşte şi mai dulce cu Tine, de care nu ne va mai putea despărţi nimeni niciodată.
Amin.