Isus le-a zis: V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?
Lumea cea de azi ca și cea din trecut, Îl urăște de moarte pe Hristos.
Urăște Calea Lui, urăște Cuvântul Lui, urăște Lucrarea Lui, pentru că El mărturisește despre ea și despre faptele ei că sunt rele
și de aceea lumea îi urăște și pe credincioșii lui Hristos.
Mântuitorul nostru Isus Hristos a știut aceasta, în toată existența Sa pe pământ, și a simțit-o tot mai dureros.
A cunoscut-o și a prezis că ura aceasta va dăinui până la sfârșitul veacurilor omenirii, nu numai împotriva Lui, ci și împotriva acelora care Îl vor urma pe El în lume, purtând aceeași mărturie ca și El.
Dar pentru ca să iese la iveală cât este de nedreaptă și de nemărginită această ură, Isus a întrebat pe vrăjmașii Săi:
- Pentru care din lucrările pe care le-am făcut, aruncați voi cu pietre în Mine?
Ce anume în purtarea Mea, în cuvintele Mele și în faptele Mele, ați putut vedea voi vrednic de ură și de osândă?
Spuneți!
Și Isus întreabă la fel și astăzi:
- Pentru ce anume îi dușmăniți voi pe cei credincioși ai Mei? Pentru ce îi urâți, îi prigoniți, îi închideți?
Sunt ei oare înșelători, sunt hoți, sunt lacomi, mincinoși, răzbunători de rele împotriva altora?
- Nu sunt, în nici unul din aceste feluri!
Atunci de ce aruncați mereu cu toate pietrele voastre în ei și de ce îi urâți?
Nimeni din vrăjmașii lor nu va ști să răspundă pentru ce îi urăsc, cum n-au știut să răspundă de ce Îl urăsc pe El.
Dar îi urăsc și pe ai Lui cu o ură tot așa de neîmpăcată, ca pe El.
Îi urăsc pentru că Îl urăsc pe Hristosul lor, și Domnul lor, dar pentru că în Domnul lor nu mai pot lovi acum cu pietrele ucigașe, îi lovesc pe aceia în care li se pare lor că Îl văd mai Viu pe Isus.
De aceea sufletul acela care seamănă cel mai mult cu Isus, este totdeauna lovit cel mai dureros și cel mai sălbatic de toți vrăjmașii lui Hristos.
Și de aceea și acela care nu seamănă cu Hristos este lăsat în pace.
O Domnul nostru Iubit și Sfânt,
fii binecuvântat dacă din dragostea pentru Tine, lumea aruncă și în noi cu pietre, fiindcă nu Te pot lovi pe Tine direct.
Ne bucurăm din adâncul inimii că în felul acesta ni se dă prilejul să-Ți întoarcem, cu recunoștință, o parte din loviturile pe care Le-ai îndurat Tu pentru noi și de la noi. Iar aceasta ne unește și mai dulce cu Tine, de care nu ne va mai putea despărți nimeni niciodată.
Amin.