Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi.
Și pentru ca să arate tuturor sufletelor cât de grea și de slăvită este slujba pe care o vor face trimeșii Săi - Mântuitorul și Mijlocitorul nostru, Se roagă Tatălui:
- Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.
De nimic nu au mai multă nevoie în marea lor chemare și uriașa lor răspundere pentru împlinirea ei, trimeșii lui Dumnezeu, decât de rugăciune.
Împinși de Dumnezeu și respinși de oameni,
trimeși de har și opriți de legi,
chemați de dragoste și alungați de ură,
încurajați de nădejdea mântuirii lui Hristos și descurajați de priveliștea pierzării lumii,
- acești trimeși ai lui Hristos sunt cei mai fericiți și cei mai chinuiți dintre toți oamenii.
Ei trebuie să plângă cu cei ce plâng, ca și cum ar fi asemenea cu ei de nefericiți, pentru ca împărtășind simțit durerea lor, să-i poată apropia de mângâierea pe care ei o pot da din partea lui Hristos.
Trebuie să se bucure cu cei ce se bucură, chiar dacă inima lor sângeră de dureri, pentru ca astfel să le poată spune de lângă ei, că totuși e mai folositor să plângi acum decât să râzi (Luca 6, 21-25).
În mijlocul celor ce odihnesc, ei nu pot să se odihnească.
Între cei ce se bucură de toate drepturile - lor nu li se îngăduie nimic din ceea ce altora le prisosește (1 Cor. 9, 1-7).
Între cei ce pot să se folosească de atâtea mijloace, - lor nu le este îngăduit nimic (Fap. Ap. 20, 33).
Când unii n-au nici o grijă deși sunt aproape, ei trebuie să fie munciți de îngrijorări, cu toate că sunt departe.
Când unii cad și nimănui nu-i pasă, ei simt pentru căderea oricui o arsură mistuitoare în toată inima lor (2 Cor. 11, 28-29).
Lor nu le este îngăduit să stea jos până când mai este cineva care stă în picioare.
Ei nu pot să mănânce până când mai este cineva flămând.
Ei nu au voie să plece până când mai este încă un snop nestrâns, o ușă neînchisă, un lucru neterminat.
Din cetate în cetate îi așteaptă lanțuri și necazuri, dar ei n-au voie să țină la viața lor cum fac toți ceilalți oameni.
Pas cu pas alături cu moartea, ei trebuie să-și pună în primejdie viața lor în fiecare clipă.
Oricât de scumpe lucruri și ființe ar avea și ei pe lume, mai presus de orice preț trebuie să pună slujba plină de răspundere pe care o au de la Dumnezeu.
Dacă sunt prețuiți și iubiți, ei mulțumesc pentru aceasta lui Hristos și sunt fericiți să vadă că Cel pe care Îl propovăduiesc ei, este iubit și prețuit din pricina lor.
Dacă sunt disprețuiți și urâți ei se îndurerează de soarta celor ce-L lovesc în ei pe Hristos.
Și știind bine ce osândă îi așteaptă se roagă pentru cei care îi prigonesc și pentru cei care se poartă rău cu ei.
În fața lui Dumnezeu îi apără pe oameni. În fața oamenilor Îl apără pe Dumnezeu.
De Dumnezeu se roagă pentru mântuirea sufletelor. De suflete se roagă pentru mântuirea lui Dumnezeu.
Înaintea lui Dumnezeu plâng pentru lume. Înaintea lumii plâng pentru Dumnezeu.
Ceea ce nu se vede nicidecum la alții, la ei se arată de departe.
Ei n-au voie să se apere nici de loviturile celor mai slabi decât ei.
Nici de învinuirile celui nedrept.
Nici de lăcomia celui hrăpăreț.
Cui vrea să le ia haina, trebuie să-i lase și cămașa.
Celui ce-i lovește peste obrazul stâng, trebuie să-i întoarcă și obrazul drept.
Căutând să-și alipească prin iubire inima de toți oamenii, fiecare despărțire le-o sfâșie,
fiecare cădere le-o arde,
fiecare nepăsare le-o doare,
fiecare lepădare le-o străpunge.
Căci Dumnezeu a făcut din ei ceea ce a făcut din Isus Hristos, Fiul Său și Domnul lor: o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.
În ceruri îi așteaptă aceeași lumină ca a lui Dumnezeu și în Veșnicie,
- dar în lume îi așteaptă aceeași umbră apăsătoare, aceeași slujbă și cruce și dăruire ca a lui Hristos.
De aceea au ei atâta nevoie de rugăciune.
De aceea Hristos S-a rugat atât de stăruitor pentru ei.
Și de aceea trebuie și noi să ne rugăm pentru ei necurmat.
Căci rugându-ne pentru ei, ne rugăm pentru noi, pentru urmașii noștri și pentru toată lumea a cărei mântuire Jertfa lui Hristos ne-o dăruiește prin jertfele lor. Mijlocirea Lui prin mijlocirile lor. Și Cuvântul Lui prin cuvintele lor.
Slavă veșnică Ție Dumnezeul și Mijlocitorul nostru la Tatăl, Isus Hristos.
Slavă Ție pentru tot ce ne aduci de la Tatăl, prin aleșii Tăi, cărora le-ai încredințat Pâinea binecuvântată a Vieții,
ca ei împărțindu-ne-o să ne hrănim și să avem viața Ta în noi.
Te rugăm neîncetat pentru ei să le înmulțești numărul, sfințenia, puterea, libertatea și mijloacele prin care să ni Te poată dărui pe Tine clipă de clipă.
Nu lăsa Doamne nici un popor și nici un timp fără ei,
iar nouă tuturor dăruiește-ne încredințarea că ascultându-i pe ei Te ascultăm pe Tine.
Ca și ei și noi să fim fericiți.
Amin.
+
Dacă celui ce mijlocește pentru tine la om, ți-arați mulțumire și recunoștință,
cu cât mai mult se cuvine să fii recunoscător celui care mijlocește pentru tine în fața lui Dumnezeu!
Sf. Ioan Gură de Aur.