Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi.
Şi pentru ca să arate tuturor sufletelor cât de grea şi de slăvită este slujba pe care o vor face trimeşii Săi - Mântuitorul şi Mijlocitorul nostru, Se roagă Tatălui:
- Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.
De nimic nu au mai multă nevoie în marea lor chemare şi uriaşa lor răspundere pentru împlinirea ei, trimeşii lui Dumnezeu, decât de rugăciune.
Împinşi de Dumnezeu şi respinşi de oameni,
trimeşi de har şi opriţi de legi,
chemaţi de dragoste şi alungaţi de ură,
încurajaţi de nădejdea mântuirii lui Hristos şi descurajaţi de priveliştea pierzării lumii,
- aceşti trimeşi ai lui Hristos sunt cei mai fericiţi şi cei mai chinuiţi dintre toţi oamenii.
Ei trebuie să plângă cu cei ce plâng, ca şi cum ar fi asemenea cu ei de nefericiţi, pentru ca împărtăşind simţit durerea lor, să-i poată apropia de mângâierea pe care ei o pot da din partea lui Hristos.
Trebuie să se bucure cu cei ce se bucură, chiar dacă inima lor sângeră de dureri, pentru ca astfel să le poată spune de lângă ei, că totuşi e mai folositor să plângi acum decât să râzi (Luca 6, 21-25).
În mijlocul celor ce odihnesc, ei nu pot să se odihnească.
Între cei ce se bucură de toate drepturile - lor nu li se îngăduie nimic din ceea ce altora le prisoseşte (1 Cor. 9, 1-7).
Între cei ce pot să se folosească de atâtea mijloace, - lor nu le este îngăduit nimic (Fap. Ap. 20, 33).
Când unii n-au nici o grijă deşi sunt aproape, ei trebuie să fie munciţi de îngrijorări, cu toate că sunt departe.
Când unii cad şi nimănui nu-i pasă, ei simt pentru căderea oricui o arsură mistuitoare în toată inima lor (2 Cor. 11, 28-29).
Lor nu le este îngăduit să stea jos până când mai este cineva care stă în picioare.
Ei nu pot să mănânce până când mai este cineva flămând.
Ei nu au voie să plece până când mai este încă un snop nestrâns, o uşă neînchisă, un lucru neterminat.
Din cetate în cetate îi aşteaptă lanţuri şi necazuri, dar ei n-au voie să ţină la viaţa lor cum fac toţi ceilalţi oameni.
Pas cu pas alături cu moartea, ei trebuie să-şi pună în primejdie viaţa lor în fiecare clipă.
Oricât de scumpe lucruri şi fiinţe ar avea şi ei pe lume, mai presus de orice preţ trebuie să pună slujba plină de răspundere pe care o au de la Dumnezeu.
Dacă sunt preţuiţi şi iubiţi, ei mulţumesc pentru aceasta lui Hristos şi sunt fericiţi să vadă că Cel pe care Îl propovăduiesc ei, este iubit şi preţuit din pricina lor.
Dacă sunt dispreţuiţi şi urâţi ei se îndurerează de soarta celor ce-L lovesc în ei pe Hristos.
Şi ştiind bine ce osândă îi aşteaptă se roagă pentru cei care îi prigonesc şi pentru cei care se poartă rău cu ei.
În faţa lui Dumnezeu îi apără pe oameni. În faţa oamenilor Îl apără pe Dumnezeu.
De Dumnezeu se roagă pentru mântuirea sufletelor. De suflete se roagă pentru mântuirea lui Dumnezeu.
Înaintea lui Dumnezeu plâng pentru lume. Înaintea lumii plâng pentru Dumnezeu.
Ceea ce nu se vede nicidecum la alţii, la ei se arată de departe.
Ei n-au voie să se apere nici de loviturile celor mai slabi decât ei.
Nici de învinuirile celui nedrept.
Nici de lăcomia celui hrăpăreţ.
Cui vrea să le ia haina, trebuie să-i lase şi cămaşa.
Celui ce-i loveşte peste obrazul stâng, trebuie să-i întoarcă şi obrazul drept.
Căutând să-şi alipească prin iubire inima de toţi oamenii, fiecare despărţire le-o sfâşie,
fiecare cădere le-o arde,
fiecare nepăsare le-o doare,
fiecare lepădare le-o străpunge.
Căci Dumnezeu a făcut din ei ceea ce a făcut din Isus Hristos, Fiul Său şi Domnul lor: o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.
În ceruri îi aşteaptă aceeaşi lumină ca a lui Dumnezeu şi în Veşnicie,
- dar în lume îi aşteaptă aceeaşi umbră apăsătoare, aceeaşi slujbă şi cruce şi dăruire ca a lui Hristos.
De aceea au ei atâta nevoie de rugăciune.
De aceea Hristos S-a rugat atât de stăruitor pentru ei.
Şi de aceea trebuie şi noi să ne rugăm pentru ei necurmat.
Căci rugându-ne pentru ei, ne rugăm pentru noi, pentru urmaşii noştri şi pentru toată lumea a cărei mântuire Jertfa lui Hristos ne-o dăruieşte prin jertfele lor. Mijlocirea Lui prin mijlocirile lor. Şi Cuvântul Lui prin cuvintele lor.
Slavă veşnică Ţie Dumnezeul şi Mijlocitorul nostru la Tatăl, Isus Hristos.
Slavă Ţie pentru tot ce ne aduci de la Tatăl, prin aleşii Tăi, cărora le-ai încredinţat Pâinea binecuvântată a Vieţii,
ca ei împărţindu-ne-o să ne hrănim şi să avem viaţa Ta în noi.
Te rugăm neîncetat pentru ei să le înmulţeşti numărul, sfinţenia, puterea, libertatea şi mijloacele prin care să ni Te poată dărui pe Tine clipă de clipă.
Nu lăsa Doamne nici un popor şi nici un timp fără ei,
iar nouă tuturor dăruieşte-ne încredinţarea că ascultându-i pe ei Te ascultăm pe Tine.
Ca şi ei şi noi să fim fericiţi.
Amin.
+
Dacă celui ce mijloceşte pentru tine la om, ţi-araţi mulţumire şi recunoştinţă,
cu cât mai mult se cuvine să fii recunoscător celui care mijloceşte pentru tine în faţa lui Dumnezeu!
Sf. Ioan Gură de Aur.