Știam că totdeauna Mă asculți; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimes.
Norodul, este tot felul de oameni. Norodul este mulțimea care ne înconjoară, este neamul și poporul nostru, între care ne-am născut și am crescut, între care trăim, umblăm și muncim,
este valul de oameni cu care călătorim la același pas, cu care trecem în același timp și avem aceiași soartă peste fața acestui pământ, mergând împreună spre veșnicie,
acesta este norodul nostru.
În clipa acestui verset Mântuitorul Se ruga.
După ce ascultase rugăciunea Mariei și venise spre mântuirea fratelui iubit,
și după ce dase la o parte piatra care împiedica ajungerea la fratele îngropat,
Domnul Isus sta acum în fața mormântului deschis și Se ruga Tatălui, cu rugăciunea izvorâtă dintr-o adâncă părtășie, în care nu era decât ascultare și mulțumire curată, smerită și iubitoare.
Toate cuvintele rostite acum de Mântuitorul Isus erau în auzul întregului norod și pentru credința tuturor celor ce-L ascultau și priveau la El uimiți și nerăbdători.
Iar Domnul fie că vorbea în fața lor cu Tatăl Dumnezeu, fie că vorbea în fața lui Dumnezeu cu ei, n-a avut alt gând și nici altă dorință decât să-i facă pe ei toți, să creadă că El este Trimesul, Mesia, Mântuitorul și Hristosul lui Dumnezeu Cel așteptat de veacuri să vină aducând mântuirea noastră.
Iată și pentru noi o pildă pe care avem datoria de conștiință să o urmăm, de a fi lumină poporului nostru,
căci norodul acesta în mijlocul căruia ne-am născut...
și limba căruia o vorbim
și în hotarele căruia am moștenit-o...
Acesta este poporul nostru din care ne avem mama, soția, sora, fratele, prietenul!...
Poporul acesta este poporul nostru! Și el este trupește trunchiul din care am odrăslit!
... Pământul lui este lutul pe care îl frământăm cu sudoare, spre a ne scoate pâinea cu care ne hrănim și casa în care ne adăpostim.
De aici avem bucuriile rodurilor din care ne îndulcim și florile pe care le dăm sau le primim iubirii și prieteniei și recunoștinței care ne fac fericiți
și el este lutul în care ni se va coborî trupul spre odihnă și spre înviere!...
Totul-totul, ne avem în mijlocul acestui popor și împreună cu el!
De aceea nu numai că nu trebuie să ne putem rupe niciodată de poporul nostru, dar nu trebuie să putem nici avea și nici dori o altă soartă decât a lui. Să nu ne vrem fericiți fără el ci numai cu toți ai noștri împreună.
Atunci dacă peste poporul nostru vine o nenorocire, ea ne va lovi și pe noi, iar dacă peste el vine o binecuvântare, de ea ne vom împărtăși la fel.
Pentru aceasta să ne rugăm neîncetat și să facem voia lui Dumnezeu dacă poporul nostru are pace, sau dacă are conducători buni, sau legi drepte, sau pază bună, sau îndrumători sănătoși, sau credință dreaptă, - atunci de toate acestea și noi ne bucurăm în cea mai mare măsură!
Dar dacă toate acestea ar fi slabe, - atunci pe noi cei credincioși ne-ar lovi și ne-ar împrăștia nenorocirea asta în primul rând.
De aceea suntem datori să ne iubim poporul nostru, norodul acesta în mijlocul cărora ne-a născut Dumnezeu
și să ne rugăm pentru el și pentru conducătorii săi pe care Dumnezeu i-a rânduit spre împlinirea planurilor Lui (Rom. 13, 1-7; 1 Tim. 2, 1-4).
Și să ne purtăm totdeauna în așa fel ca tot poporul nostru să ajungă să creadă puternic în Hristos, nu numai prin cuvintele pe care le rostim în auzul oamenilor, ci mai ales prin faptele și trăirea noastră în văzul lor, în toată curăția, evlavia, cinstea, hărnicia și înfrânarea,
ca niște adevărați copii ai luminii, ca niște adevărați trimiși ai Domnului, ca niște adevărați fii ai poporului nostru.
Oricine nu se poartă în așa chip vrednic în fața lui Dumnezeu în mijlocul poporului său, acela este un mincinos. Este un lepădat și un străin cu care nici Domnul n-are nimic și nici poporul său.
Nicăieri pe lume nu-i va mai putea sluji lui Dumnezeu acel om care nu-I poate sluji acolo în mijlocul acelora între care l-a așezat Dumnezeu.
Slavă veșnică Ție Doamne Isuse pentru planul Tău mântuitor prin care ne-ai ales ca și noi să ne naștem, să creștem, să mărturisim, să suferim și să trăim cu Tine, în mijlocul acestui minunat popor care este poporul nostru.
De soarta lui suntem legați pe pământ.
Dragostea față de el este una din cele mai mari datorii, și una din cele mai mari binecuvântări, pe care le avem aici în lumea asta.
Te rugăm ajută-ne să ne iubim neamul și poporul nostru, pentru ca din dragostea pentru el să facem tot ce facem și să vorbim tot ce vorbim.
Căci din dragostea și din grija pentru mântuirea și binele poporului nostru, au muncit și s-au jertfit părinții și înaintașii noștri, cei vrednici înaintea Ta și a noastră.
Din grija pentru mântuirea lui, ai trimis Tu Doamne și Lucrarea Oastei Tale, spre renașterea și luminarea lui mântuitoare.
Nu ne lăsa Doamne Isuse, să ne rupem niciodată de poporul nostru și de grija mântuirii lui,
ci ne ajută să ni-l iubim cum l-ai iubit Tu și cum ne-a poruncit Cuvântul Tău.
Te rugăm ajută-ne să facem totul pentru credința și mântuirea lui.
Amin.
+
Pe toți oamenii din lume să-i iubești copilul meu,
dragostea de ei e drumul dragostei spre Dumnezeu.