Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimes.
Norodul, este tot felul de oameni. Norodul este mulţimea care ne înconjoară, este neamul şi poporul nostru, între care ne-am născut şi am crescut, între care trăim, umblăm şi muncim,
este valul de oameni cu care călătorim la acelaşi pas, cu care trecem în acelaşi timp şi avem aceiaşi soartă peste faţa acestui pământ, mergând împreună spre veşnicie,
acesta este norodul nostru.
În clipa acestui verset Mântuitorul Se ruga.
După ce ascultase rugăciunea Mariei şi venise spre mântuirea fratelui iubit,
şi după ce dase la o parte piatra care împiedica ajungerea la fratele îngropat,
Domnul Isus sta acum în faţa mormântului deschis şi Se ruga Tatălui, cu rugăciunea izvorâtă dintr-o adâncă părtăşie, în care nu era decât ascultare şi mulţumire curată, smerită şi iubitoare.
Toate cuvintele rostite acum de Mântuitorul Isus erau în auzul întregului norod şi pentru credinţa tuturor celor ce-L ascultau şi priveau la El uimiţi şi nerăbdători.
Iar Domnul fie că vorbea în faţa lor cu Tatăl Dumnezeu, fie că vorbea în faţa lui Dumnezeu cu ei, n-a avut alt gând şi nici altă dorinţă decât să-i facă pe ei toţi, să creadă că El este Trimesul, Mesia, Mântuitorul şi Hristosul lui Dumnezeu Cel aşteptat de veacuri să vină aducând mântuirea noastră.
Iată şi pentru noi o pildă pe care avem datoria de conştiinţă să o urmăm, de a fi lumină poporului nostru,
căci norodul acesta în mijlocul căruia ne-am născut...
şi limba căruia o vorbim
şi în hotarele căruia am moştenit-o...
Acesta este poporul nostru din care ne avem mama, soţia, sora, fratele, prietenul!...
Poporul acesta este poporul nostru! Şi el este trupeşte trunchiul din care am odrăslit!
... Pământul lui este lutul pe care îl frământăm cu sudoare, spre a ne scoate pâinea cu care ne hrănim şi casa în care ne adăpostim.
De aici avem bucuriile rodurilor din care ne îndulcim şi florile pe care le dăm sau le primim iubirii şi prieteniei şi recunoştinţei care ne fac fericiţi
şi el este lutul în care ni se va coborî trupul spre odihnă şi spre înviere!...
Totul-totul, ne avem în mijlocul acestui popor şi împreună cu el!
De aceea nu numai că nu trebuie să ne putem rupe niciodată de poporul nostru, dar nu trebuie să putem nici avea şi nici dori o altă soartă decât a lui. Să nu ne vrem fericiţi fără el ci numai cu toţi ai noştri împreună.
Atunci dacă peste poporul nostru vine o nenorocire, ea ne va lovi şi pe noi, iar dacă peste el vine o binecuvântare, de ea ne vom împărtăşi la fel.
Pentru aceasta să ne rugăm neîncetat şi să facem voia lui Dumnezeu dacă poporul nostru are pace, sau dacă are conducători buni, sau legi drepte, sau pază bună, sau îndrumători sănătoşi, sau credinţă dreaptă, - atunci de toate acestea şi noi ne bucurăm în cea mai mare măsură!
Dar dacă toate acestea ar fi slabe, - atunci pe noi cei credincioşi ne-ar lovi şi ne-ar împrăştia nenorocirea asta în primul rând.
De aceea suntem datori să ne iubim poporul nostru, norodul acesta în mijlocul cărora ne-a născut Dumnezeu
şi să ne rugăm pentru el şi pentru conducătorii săi pe care Dumnezeu i-a rânduit spre împlinirea planurilor Lui (Rom. 13, 1-7; 1 Tim. 2, 1-4).
Şi să ne purtăm totdeauna în aşa fel ca tot poporul nostru să ajungă să creadă puternic în Hristos, nu numai prin cuvintele pe care le rostim în auzul oamenilor, ci mai ales prin faptele şi trăirea noastră în văzul lor, în toată curăţia, evlavia, cinstea, hărnicia şi înfrânarea,
ca nişte adevăraţi copii ai luminii, ca nişte adevăraţi trimişi ai Domnului, ca nişte adevăraţi fii ai poporului nostru.
Oricine nu se poartă în aşa chip vrednic în faţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului său, acela este un mincinos. Este un lepădat şi un străin cu care nici Domnul n-are nimic şi nici poporul său.
Nicăieri pe lume nu-i va mai putea sluji lui Dumnezeu acel om care nu-I poate sluji acolo în mijlocul acelora între care l-a aşezat Dumnezeu.
Slavă veşnică Ţie Doamne Isuse pentru planul Tău mântuitor prin care ne-ai ales ca şi noi să ne naştem, să creştem, să mărturisim, să suferim şi să trăim cu Tine, în mijlocul acestui minunat popor care este poporul nostru.
De soarta lui suntem legaţi pe pământ.
Dragostea faţă de el este una din cele mai mari datorii, şi una din cele mai mari binecuvântări, pe care le avem aici în lumea asta.
Te rugăm ajută-ne să ne iubim neamul şi poporul nostru, pentru ca din dragostea pentru el să facem tot ce facem şi să vorbim tot ce vorbim.
Căci din dragostea şi din grija pentru mântuirea şi binele poporului nostru, au muncit şi s-au jertfit părinţii şi înaintaşii noştri, cei vrednici înaintea Ta şi a noastră.
Din grija pentru mântuirea lui, ai trimis Tu Doamne şi Lucrarea Oastei Tale, spre renaşterea şi luminarea lui mântuitoare.
Nu ne lăsa Doamne Isuse, să ne rupem niciodată de poporul nostru şi de grija mântuirii lui,
ci ne ajută să ni-l iubim cum l-ai iubit Tu şi cum ne-a poruncit Cuvântul Tău.
Te rugăm ajută-ne să facem totul pentru credinţa şi mântuirea lui.
Amin.
+
Pe toţi oamenii din lume să-i iubeşti copilul meu,
dragostea de ei e drumul dragostei spre Dumnezeu.