Iudeii I-au răspuns: Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.
Totdeauna, neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, aduce păcatul.
Păcatul totdeauna întinează și strică cugetul.
Cugetul stricat, totdeauna rătăcește credința și strâmbă judecata.
Iar omul cu credința rătăcită și cu judecata strâmbă, numește binele rău și răul îl numește bine.
Numește Adevărul minciună iar minciuna o numește adevăr.
Numește Virtutea păcat, iar păcatul virtute.
Când lucrul acesta se întâmplă în mulțime, atunci are loc decăderea și stricăciunea în masă, a unui întreg popor sau a mai multora, și duce sigur la prăbușirea și nimicirea întregilor mulțimi bolnave de neascultarea de Dumnezeu.
Se întâmplă întocmai ceea ce spune sf. Pavel în Romani 1, 28-32: Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu (adică ascultarea de El și echilibrul Binelui), în conștiința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate ca să facă lucruri neîngăduite...
astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire...
Atunci, dintr-o astfel de stare blestemată, cum să mai poată judeca o gloată sau un individ?
Cu o minte blestemată, cum să nu hulească și să nu mintă și să nu blesteme?
Da, numai dintr-o astfel de stare îngrozitoare omul poate săvârși liniștit grozăvia
și poate avea nebunia de a-L înfrunta până și pe Dumnezeu, hulindu-L că hulește.
Meritul celor credincioși, este că ei se desprind dintr-o astfel de stare, se smulg dintr-o astfel de mentalitate vrăjmașă lui Dumnezeu, se despart cu grabă și groază de ceata celor ce se împotrivesc lui Dumnezeu,
și înspăimântați de păcatul acestora și de felul acesta nebunesc de a gândi,
fug de sub blestemul care îi așteaptă pe cei răi, salvându-se în echilibrul unei rațiuni sănătoase
și în credința unei inimi smerite.
Aceasta este salvarea lor veșnică.
O Doamne Isuse, Te rugăm ai milă de fiecare suflet care ajunge îndrumat de o minte slabă și rea,
dar ai și mai multă milă de gloatele care ajung sub stăpânirea și îndrumarea unei mentalități bolnave și dezordonate duhovnicește,
care le împing spre desfrânare, și sufletele și trupurile, bietelor ființe căzute, iar păcatul acesta duce apoi totul la pierzare și dezmăț.
Doamne Isuse, împiedică nimicirea la timp
și mântuiește totul prin mijloacele pe care Tu totdeauna le ai.
Amin.