Iudeii I-au răspuns: Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.
Totdeauna, neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, aduce păcatul.
Păcatul totdeauna întinează şi strică cugetul.
Cugetul stricat, totdeauna rătăceşte credinţa şi strâmbă judecata.
Iar omul cu credinţa rătăcită şi cu judecata strâmbă, numeşte binele rău şi răul îl numeşte bine.
Numeşte Adevărul minciună iar minciuna o numeşte adevăr.
Numeşte Virtutea păcat, iar păcatul virtute.
Când lucrul acesta se întâmplă în mulţime, atunci are loc decăderea şi stricăciunea în masă, a unui întreg popor sau a mai multora, şi duce sigur la prăbuşirea şi nimicirea întregilor mulţimi bolnave de neascultarea de Dumnezeu.
Se întâmplă întocmai ceea ce spune sf. Pavel în Romani 1, 28-32: Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu (adică ascultarea de El şi echilibrul Binelui), în conştiinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate ca să facă lucruri neîngăduite...
astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire...
Atunci, dintr-o astfel de stare blestemată, cum să mai poată judeca o gloată sau un individ?
Cu o minte blestemată, cum să nu hulească şi să nu mintă şi să nu blesteme?
Da, numai dintr-o astfel de stare îngrozitoare omul poate săvârşi liniştit grozăvia
şi poate avea nebunia de a-L înfrunta până şi pe Dumnezeu, hulindu-L că huleşte.
Meritul celor credincioşi, este că ei se desprind dintr-o astfel de stare, se smulg dintr-o astfel de mentalitate vrăjmaşă lui Dumnezeu, se despart cu grabă şi groază de ceata celor ce se împotrivesc lui Dumnezeu,
şi înspăimântaţi de păcatul acestora şi de felul acesta nebunesc de a gândi,
fug de sub blestemul care îi aşteaptă pe cei răi, salvându-se în echilibrul unei raţiuni sănătoase
şi în credinţa unei inimi smerite.
Aceasta este salvarea lor veşnică.
O Doamne Isuse, Te rugăm ai milă de fiecare suflet care ajunge îndrumat de o minte slabă şi rea,
dar ai şi mai multă milă de gloatele care ajung sub stăpânirea şi îndrumarea unei mentalităţi bolnave şi dezordonate duhovniceşte,
care le împing spre desfrânare, şi sufletele şi trupurile, bietelor fiinţe căzute, iar păcatul acesta duce apoi totul la pierzare şi dezmăţ.
Doamne Isuse, împiedică nimicirea la timp
şi mântuieşte totul prin mijloacele pe care Tu totdeauna le ai.
Amin.