Pescarii şi peştele

1 - Prima chemare rânduită de Mântuitorul nostru Isus Hristos primilor ucenici ai Săi, a fost ca ei să fie pescari de oameni (Matei 4, 19).

Ce chemare şi misiune cerească este să fii un astfel de pescar!

2 - Toate apele amare şi tulburi ale lumii mişună de peşti - oameni care înoată nebuni dintr-o parte în alta, otrăvindu-şi viaţa şi zădărnicindu-şi scopul ceresc pentru care au fost creaţi şi aduşi la viaţa asta.

3 - Pentru atragerea şi prinderea acestora în mrejele mântuirii a rânduit Mântuitorul pe cei dintâi chemaţi şi aleşi ai Săi învăţându-i şi poruncindu-le ca să afle totdeauna mijloacele şi vremile cele mai potrivite pentru pescuit.

4 - Spune Biblia că Mântuitorul Isus a văzut pe Andrei şi Petru cum aruncau mrejile (Matei 4, 18-19) - şi atunci i-a chemat.

Hristos Se uită cum ne facem noi de cu pricepere şi cu hărnicie propria noastră muncă. Şi numai după aceea ne crede sau nu, vrednici să ne cheme în câmpul muncii Lui.

5 - Pe ceilalţi doi pescari - Ioan şi Iacov - i-a văzut cum ascultau de tatăl lor şi cum îngrijeau de uneltele lor (Matei 4, 21) - şi după asta a ştiut că vor fi şi în Evanghelie iubitori şi conştiincioşi.

6 - Pe Moise ne spune că după felul cum avea milă de oile şi de mieluşeii stăpânului său când era păstor - l-a ales Dumnezeu să fie păstorul poporului Său.

7 - Dacă vrem şi noi să fim nişte pescari adevăraţi şi nişte păstori vrednici în slujirea cea veşnică a lui Dumnezeu - atunci să avem grijă ca încă înainte de a urma chemarea Lui de a fi lucrători buni în slujba Sa, să ne dăm toate silinţele să fim nişte lucrători vrednici în slujba pământească pe care o avem.

8 - Înainte de a ne privi Stăpânul ceresc, - ne privesc superiorii pământeşti, vecinii, prietenii şi chiar duşmanii noştri - şi ei ne judecă şi sufleteşte, după cum ne facem de cinstiţi, de harnici şi de pricepuţi munca noastră cea trupească.

9 - Pescarii pricepuţi şi harnici nu dorm noaptea - ci pescuiesc... În vremile de noapte sufletească, este cea mai mare nevoie de pescuit... Atunci peştii sunt zăpăciţi, dezorientaţi şi flămânziţi. Atunci sufletele oamenilor pot fi cel mai uşor atrase în mrejele Domnului.

10 - Când trece noaptea, când vine libertatea şi lărgământul, peştii aleargă după altceva - oamenii umblă după lucrurile lumii şi nu-i mai interesează despre lucrarea Domnului.

11 - Ucenicii Domnului adesea au pescuit toată noaptea (Luca 5, 5), fără să prindă nimic. Dar în astfel de cazuri Domnul nu-i lasă niciodată până la urmă nerăsplătiţi... Le arată numai greşeala care o făcuseră şi îi învaţă unde să caute, iar apoi îi răsplăteşte într-o clipă cât în multe nopţi întregi.

12 - Sunt uneori lucrări deosebite pe care Domnul le cere de la noi, precum sunt în câte un loc peşti mari care trebuiesc prinşi.

13 - Pentru lucrările mai deosebite ca pentru prinderea unor peşti mari, - este nevoie nu numai de unelte speciale, ci şi de o muncă specială. Un peşte mare nu se prinde în plasă mică şi nici nu-l poate avea un pescar nepriceput.

14 - Învăţaţi pescuitul înţelept şi răbdător. Nu fiţi nici leneşi şi nici fricoşi noaptea. Folosiţi vremile de întunecimi şi de zăpăceli sufleteşti, când oamenii nu mai ştiu şi nu mai văd încotro să meargă.

Ieşiţi atunci în calea lor cu mrejele salvatoare ale Evangheliei lui Hristos. Toată viaţa vă vor fi recunoscători cei pe care i-aţi salvat atunci.

15 - Când Dumnezeu îţi pune pe inimă un gând bun sau când fraţii îţi cer o lucrare deosebită, este cum ar aştepta de la tine să le prinzi un peşte mare.

Nu dormi atunci nopţile ci caută. Nu arunca mrejele tot în partea stângă, unde aţi încercat fără rod, ci aruncaţi-le în partea dreaptă - şi veţi găsi (Ioan 21, 6).

16 - Nu te odihni şi nu înceta până ce vei ajunge să poţi arăta celor de pe mal care privesc spre tine, peştele prins şi să le poţi spune: Iată-l. Veniţi de prânziţi!...

17 - Aruncă-ţi mreaja exact cum şi exact unde vă învaţă Domnul. Marea unde pescuiţi şi scopul pentru care lucraţi îşi au specificul lor pe care trebuie să-l aveţi în vedere şi să-l respectaţi, dacă nu vreţi să osteniţi în zadar.

18 - Vedeţi ce trist faliment au avut toţi pescarii lăudăroşi care au venit în apele noastre, crezând că vor atrage toţi peştii Domnului în mrejele lor... Şi cum neţinând seama de acele adevăruri specifice, au rămas pe totdeauna şi de ruşine şi de pagubă.

19 - Doamne Duhule Sfinte care ne-ai chemat în slujba Evangheliei spre a ne face şi pe noi pescari de oameni, Te rugăm condu-ne mai adânc şi arată-ne mai precis locul unde se găsesc peştii cei binecuvântaţi de care are nevoie Domnul nostru şi familia Sa binecuvântată.

20 - Ridică Doamne mereu noi şi mulţi pescari harnici, pricepuţi şi asemănători, căci mările lumii acesteia sunt pline şi întunericul este tot mai adânc.

Grăbeşte aducerea tuturor acestora în mrejele mântuitoare ale Evangheliei şi Împărăţiei Tale. Amin.