Petru, însă, a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița, și a băgat pe Petru înăuntru.
Cuvântul lui Dumnezeu este învățătură și lumină. Adică dreptar perfect care arată fără părtinire și fără cruțare cum este lucrarea fiecăruia.
Ce este drept și frumos se vede mai frumos prin El...
Dar și ceea ce este urât - iese de departe mai la vedere...
Hristos este mijlocul prin care le putem descoperi toate.
Prin atitudinea față de Hristos îi putem cunoaște sigur și fără greș pe toți oamenii.
De felul cum se arată ei față de împlinirea în Duhul lui Hristos a voii lui Dumnezeu îi putem deosebi pe oameni dacă sunt în El - sau încă nu sunt.
Pe cei care au ajuns să fie ai Lui - sau pe cei care nici nu caută, nici nu doresc și nici nu vor, să fie niciodată.
Frumoasa hotărâre a lui Petru de care ne bucurasem atât de mult înainte, iată că n-a putut să intre nici pe prima ușă.
Pe urmele lui Hristos se cere mers cu hotărâre și cu elan nescăzut până la capăt.
Dar iată că din nou alte valuri puternice îi taie dintr-o dată aripile curajului șovăitor al lui Petru.
- în acele ceasuri, în acele locuri și în acele împrejurări puterea celui rău este cea mai mare, iar puterea noastră este cea mai mică.
Un astfel de ceas pentru Domnul fusese acela al ispitei. Un astfel de loc era pustiul.
Iar pentru apostolul Petru erau acum acelea de care se apropia.
Când te apropii de aceste confruntări cu diavolul, simți și presimți apropierea lui.
Ceva aproape ca fizic, te izbește și te oprește amenințând și înfierând toată ființa ta.
Atunci simți că în orice clipă, că din orice parte și că din orice fel, te amenință un vrăjmaș neașteptat, o primejdie neprevăzută, un rău puternic prezent.
Atunci ți-e frică și de lucrurile cele mai cunoscute.
Te temi și pe căile cele mai umblate.
- Tremuri și te cutremuri de orice colț și umbră - pentru că ești mai amenințat ca oricând de prezența primejdioasă a diavolului pe care aproape îl vezi.
Cred că un astfel de simțământ îi va fi umplut inima sfântului Petru în fața ușii la care s-a oprit.
Va fi simțit puternic că dincolo de ușa asta stăpânește puterea satanei. Și că oricine pășește mai departe cade în mâinile lui blestemate, ucigașe și fără nici o lege.
Poate s-ar fi întors înapoi cu toată rușinea și durerea chiar acum, dacă n-ar fi fost fratele său care era acolo înăuntru ca să aranjeze și intrarea lui.
Binecuvântat să fie Domnul care prin cunoașterea Sa ne-a făcut să cunoaștem multe suflete de frați buni și apropiați.
Prin aceste suflete iubitoare, Domnul Isus ne-a ajutat și pe noi în multe stări grele și ceasuri îndurerate.
Ce-am fi făcut de multe ori când nouă ni s-a închis ușa în față... Când pentru a intra aveai nevoie să fii cunoscut sau să ai pe cineva cunoscut acolo. Altfel rămâneai la ușă!
Domnul a făcut să avem un frate cunoscut cuiva - și astfel ușa s-a deschis și pentru noi. Să nu uităm pe fratele care ne-a ajutat când nu aveam nici o scăpare, nici o ușă deschisă.
Frate, unde poți deschide o ușă, stăruiește pentru fratele tău și deschide-o și pentru el.
Căci și ție, când vei avea tu nevoie să ți se deschidă, Dumnezeu îți va trimite pe acela prin care ți se va mijloci intrarea.
Împrietenește-te cu slujitorii celor mari și cu slujitorii Celui Mare. Nu știi când ai tu sau alții, apropiați ai tăi, nevoie de ei ca să ajungi la cei pe care îi slujesc ei. Și mai ales ca Cel pe care Îl cunosc.
Un portar sau un servitor fac uneori cât nici nu poți să-ți închipui. Atunci, cât poate face unul care Îi este iubit și prețuit lui Hristos Dumnezeu?
Dar de multe ori cele mai bune gânduri au un rezultat dureros.
Ai vorbit și ai lucrat cu gândul cel mai bun - și totuși până la urmă s-a întâmplat cu totul altfel. Atunci îți pare rău și te învinuiești că nu trebuia să fi făcut de la început nimic, chiar dacă ai făcut cu gândul cel mai bun.
Însă, nu trebuie să fie așa. Ci dacă credem că un lucru este bun și este pornit din dragoste pentru Domnul Isus,
dacă scopul lui este a fi mai lângă Domnul și a ajuta pe alții să fie mai lângă El,
și chiar dacă se întâmplă ceva neprevăzut, care dă o întorsătură dureroasă lucrurilor - să ne liniștim în încredințarea că Dumnezeu le-a rânduit așa, ca să se împlinească un cuvânt al Lui, un plan al Său,
- sau o experiență a noastră.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție...
Îți mulțumim pentru grija cu care Tu le-ai rânduit pe toate în viața noastră, chiar și pe acele întâmplări care au devenit pentru noi experiențe amare, dar binefăcătoare, până la urmă.
Te rugăm Doamne Isuse să fii totdeauna cu noi, apropiat și binefăcător.
Prin harul bunătății Tale, fă ca toate căile noastre să sfârșească la Tine.
Și din toate gândurile noastre să iese ceva ce este spre folos mântuitor pentru noi și pentru alții.
Amin.