Petru, însă, a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa, şi a băgat pe Petru înăuntru.
Cuvântul lui Dumnezeu este învăţătură şi lumină. Adică dreptar perfect care arată fără părtinire şi fără cruţare cum este lucrarea fiecăruia.
Ce este drept şi frumos se vede mai frumos prin El...
Dar şi ceea ce este urât - iese de departe mai la vedere...
Hristos este mijlocul prin care le putem descoperi toate.
Prin atitudinea faţă de Hristos îi putem cunoaşte sigur şi fără greş pe toţi oamenii.
De felul cum se arată ei faţă de împlinirea în Duhul lui Hristos a voii lui Dumnezeu îi putem deosebi pe oameni dacă sunt în El - sau încă nu sunt.
Pe cei care au ajuns să fie ai Lui - sau pe cei care nici nu caută, nici nu doresc şi nici nu vor, să fie niciodată.
Frumoasa hotărâre a lui Petru de care ne bucurasem atât de mult înainte, iată că n-a putut să intre nici pe prima uşă.
Pe urmele lui Hristos se cere mers cu hotărâre şi cu elan nescăzut până la capăt.
Dar iată că din nou alte valuri puternice îi taie dintr-o dată aripile curajului şovăitor al lui Petru.
- în acele ceasuri, în acele locuri şi în acele împrejurări puterea celui rău este cea mai mare, iar puterea noastră este cea mai mică.
Un astfel de ceas pentru Domnul fusese acela al ispitei. Un astfel de loc era pustiul.
Iar pentru apostolul Petru erau acum acelea de care se apropia.
Când te apropii de aceste confruntări cu diavolul, simţi şi presimţi apropierea lui.
Ceva aproape ca fizic, te izbeşte şi te opreşte ameninţând şi înfierând toată fiinţa ta.
Atunci simţi că în orice clipă, că din orice parte şi că din orice fel, te ameninţă un vrăjmaş neaşteptat, o primejdie neprevăzută, un rău puternic prezent.
Atunci ţi-e frică şi de lucrurile cele mai cunoscute.
Te temi şi pe căile cele mai umblate.
- Tremuri şi te cutremuri de orice colţ şi umbră - pentru că eşti mai ameninţat ca oricând de prezenţa primejdioasă a diavolului pe care aproape îl vezi.
Cred că un astfel de simţământ îi va fi umplut inima sfântului Petru în faţa uşii la care s-a oprit.
Va fi simţit puternic că dincolo de uşa asta stăpâneşte puterea satanei. Şi că oricine păşeşte mai departe cade în mâinile lui blestemate, ucigaşe şi fără nici o lege.
Poate s-ar fi întors înapoi cu toată ruşinea şi durerea chiar acum, dacă n-ar fi fost fratele său care era acolo înăuntru ca să aranjeze şi intrarea lui.
Binecuvântat să fie Domnul care prin cunoaşterea Sa ne-a făcut să cunoaştem multe suflete de fraţi buni şi apropiaţi.
Prin aceste suflete iubitoare, Domnul Isus ne-a ajutat şi pe noi în multe stări grele şi ceasuri îndurerate.
Ce-am fi făcut de multe ori când nouă ni s-a închis uşa în faţă... Când pentru a intra aveai nevoie să fii cunoscut sau să ai pe cineva cunoscut acolo. Altfel rămâneai la uşă!
Domnul a făcut să avem un frate cunoscut cuiva - şi astfel uşa s-a deschis şi pentru noi. Să nu uităm pe fratele care ne-a ajutat când nu aveam nici o scăpare, nici o uşă deschisă.
Frate, unde poţi deschide o uşă, stăruieşte pentru fratele tău şi deschide-o şi pentru el.
Căci şi ţie, când vei avea tu nevoie să ţi se deschidă, Dumnezeu îţi va trimite pe acela prin care ţi se va mijloci intrarea.
Împrieteneşte-te cu slujitorii celor mari şi cu slujitorii Celui Mare. Nu ştii când ai tu sau alţii, apropiaţi ai tăi, nevoie de ei ca să ajungi la cei pe care îi slujesc ei. Şi mai ales ca Cel pe care Îl cunosc.
Un portar sau un servitor fac uneori cât nici nu poţi să-ţi închipui. Atunci, cât poate face unul care Îi este iubit şi preţuit lui Hristos Dumnezeu?
Dar de multe ori cele mai bune gânduri au un rezultat dureros.
Ai vorbit şi ai lucrat cu gândul cel mai bun - şi totuşi până la urmă s-a întâmplat cu totul altfel. Atunci îţi pare rău şi te învinuieşti că nu trebuia să fi făcut de la început nimic, chiar dacă ai făcut cu gândul cel mai bun.
Însă, nu trebuie să fie aşa. Ci dacă credem că un lucru este bun şi este pornit din dragoste pentru Domnul Isus,
dacă scopul lui este a fi mai lângă Domnul şi a ajuta pe alţii să fie mai lângă El,
şi chiar dacă se întâmplă ceva neprevăzut, care dă o întorsătură dureroasă lucrurilor - să ne liniştim în încredinţarea că Dumnezeu le-a rânduit aşa, ca să se împlinească un cuvânt al Lui, un plan al Său,
- sau o experienţă a noastră.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie...
Îţi mulţumim pentru grija cu care Tu le-ai rânduit pe toate în viaţa noastră, chiar şi pe acele întâmplări care au devenit pentru noi experienţe amare, dar binefăcătoare, până la urmă.
Te rugăm Doamne Isuse să fii totdeauna cu noi, apropiat şi binefăcător.
Prin harul bunătăţii Tale, fă ca toate căile noastre să sfârşească la Tine.
Şi din toate gândurile noastre să iese ceva ce este spre folos mântuitor pentru noi şi pentru alţii.
Amin.