Fraţii Lui I-au zis: Pleacă de aici, şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările, pe care le faci.
Când în vreo familie se naşte vreun copil al lui Dumnezeu,
când unul dintre membrii unei familii începe să iubească pe Dumnezeu şi să caute voia Lui,
- e ciudat cum toată familia începe să-l privească rău şi să se ridice împotriva lui.
Şi nu numai cei din casa sa, ci toate rudeniile şi tot neamul său, toată gloata alor lui,
toţi se ridică îngrijoraţi, supăraţi, ofensaţi, împotriva adevărului lui credincios al Tatălui Ceresc.
Cel care vrea de acum încolo să fie un credincios adevărat le face numai ruşine la tot neamul lor, - aşa vorbesc toţi împotriva lui.
- Neam de neamul nostru n-a mai făcut ca tine - zic ei.
- Nici unii din ai noştri nu s-au mai prostit aşa.
- Pe cine din neamul nostru mai vezi tu umblând numai cu Biblia,
numai tot la rugăciuni,
numai tot pe la biserică şi la adunare
şi pe lângă asta, ca pe unul care n-ar avea casa lui...
- Cine mai stă ca tine, să nu iese în lume, să nu meargă la jocuri, la baluri, la petreceri?
- Nu vezi că toată lumea mai minte, mai ciupeşte, mai se învârte cu câte ceva, numai tu eşti altfel?
- Tu nu ştii să vinzi ca alţii şi nu ştii să cumperi...
- Tu nu ştii să te descurci ca lumea.
- Tu nu ştii numai să tragi ca vita şi să te laşi în urma tuturor.
- Tu dai tot ce-ţi cere oricine şi faci tot ce-ţi spun alţii...
- N-ai să te poţi mărita niciodată, căci tu nu mergi cu celelalte fete în lume ca să te vadă şi să te placă lumea.
- Mai lasă-ne în pace cu ale tale... noi mai avem şi altceva de vorbit nu numai tot de astea, de ale credinţei...
- Ne-ai făcut destulă ruşine şi supărare, pleacă de aici...
Acestea şi mai câte încă, sunt vorbele pe care le aude şi le suferă mereu un copil al lui Dumnezeu în familia sa şi de la rudeniile sale.
Dar răbdând mereu şi rugându-se mereu pentru ai săi, el vede cum numai harul lui Dumnezeu îl ajută şi îl sprijineşte.
Încet, încet însă şi ai săi, unul câte unul, prin harul lui Dumnezeu cad în undiţa Evangheliei şi Domnul Se îndură şi de ei.
După ani de zile de răbdare şi rugăciune, puţini sunt cei din casa lui, care să nu se moaie şi să nu vină la Domnul.
Dar şi din aceştia mulţi, cât de târziu, tot vor veni la Mântuitorul, dacă el se va ruga pentru ei,
şi dacă cel credincios este cu adevărat credincios în toate până la sfârşit.
Dragi copii ai lui Dumnezeu, răbdaţi cu Domnul Isus şi voi cu înţelegere şi cu tăcere, pe cei din familia voastră care vă batjocoresc şi vă socotesc că sunteţi o ocară pentru scaunul lor, lepădând numele vostru ca ceva rău (Luca 6, 22).
Va veni vremea când mulţi şi dintre voi vor mulţumi lui Dumnezeu că voi aţi rămas tari în credinţă.
Va veni vremea când mulţi dintre ei vor vedea că doar voi aţi fost cei cu adevărat de cinste în familie.
O Domnul şi Mântuitorul nostru,
Te rugăm să ne dăruieşti totdeauna puterea răbdării în linişte
şi înţelepciunea purtării iubitoare în mijlocul familiei noastre care ni se arată neînţelegătoare şi împotriva noastră, numai fiindcă am pornit pe calea Ta.
Cu blândeţe şi răbdare ajută-ne să ne purtăm mereu în mijlocul lor, alipiţi de Tine,
până vor ajunge şi ei să Te cunoască şi să Te urmeze din tot sufletul lor.
Pentru ca, nedespărţiţi de ei, să-i vedem credincioşi în Tine împreună cu noi mântuindu-şi sufletele, căci numai atunci şi fericirea noastră va putea fi cu adevărat deplină.
Amin.