Ploaia şi Cuvântul
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Ploaia şi zăpada sunt un dar al cerului, care întreţine viaţa pământului. Fără acest dar al cerului, pământul ar fi un imens pustiu mort. Pământul era pustiu şi gol - spune Cuvântul Sfânt (Geneza 1, 2).
Cel dintâi dar a fost Cuvântul. El a fost ploaia care a făcut să învie ce era mort, să se umple ce era gol şi să se populeze ce era pustiu.
2 - De atunci Cuvântul lui Dumnezeu este asemănat cu ploaia care căzând pe pământ, nu se întoarce decât după ce îl face să rodească (Isaia 55, 10-11).
3 - Orice ploaie şi zăpadă aduce rod. Nu cade nicăieri ploaia ori zăpada şi să nu aducă în urma ei nici un rod. Totdeauna după o ploaie binecuvântată se vede crescând cu bucurie orice plantă şi pom verde, pregătindu-se de rod.
Tot aşa este oriunde se seamănă Cuvântul lui Dumnezeu.
4 - Să nu spunem niciodată cu îndoială şi necredinţă: aici totul este în zadar, aici nu va rodi nimic. Fiindcă Dumnezeu poate face din pietre fii ai lui Avraam (Matei 3, 9).
Dar şi Satana şi păcatul fac pietre din mulţii fii ai lui.
5 - Ne-am înşelat totdeauna când am zis: Am semănat aici ani de zile Cuvântul lui Dumnezeu, - dar nu se vede nici un rod. Mi-am scos sufletul să-l ajut măcar pe cineva să se ridice şi să pornească măcar şi încet pe calea Domnului, - dar nu se vede nici o speranţă la nimeni.
Şi sămânţa zace uneori mult timp sub brazdă şi se pare că s-a pierdut. Dar nu - numai ce o vezi dintr-o dată ieşind.
Aşteaptă cu încredere şi vei vedea şi Cuvântul aşa.
6 - Să nu ne îndoim de puterea de vorbire a Cuvântului lui Dumnezeu. Cât de târziu şi cât de departe, orice cuvânt va aduce rod.
7 - Noi putem să ne îndoim uneori de semănător, - dar niciodată să nu ne îndoim de sămânţă.
8 - Nu totdeauna ai timp senin şi potrivit pentru semănat; uneori bat vânturi potrivnice care te împiedică să arunci sămânţa unde vrei tu şi te împing să o arunci unde pare că n-are nici un rost.
Şi vântul acesta vine tot de la Dumnezeu care ştie unde este nevoie să cadă sămânţa, mai bine decât cel ce o aruncă.
9 - Sămânţa nu poate încolţi şi creşte nicăieri fără ploaie.
Dacă vezi că uneori sameni mereu şi nu răsare nimic, cheamă ploaia. Cheamă lacrimile rugăciunii tale peste sămânţa aruncată şi peste pământul uscat... Şi vei vedea!
10 - Când sameni pe lângă drum, mai vezi şi de păsări. Apără sămânţa de primejdia răpitoarelor, care se ţin pe aproape de ogorul unde lucrezi. Osteneşti în zadar dacă nu te uiţi înapoi ori în laturi să sperii ciorile şi corbii care pândesc ogorul tău şi fură sămânţa ta.
11 - Unde este loc înţelenit demult, apasă pe plugul sfânt să scoată rădăcinile rele din adânc. Păcatele ascunse, obiceiurile vechi, datinile păcătoase cer muncă grea până sunt smulse.
Nu le lăsa, nu le cruţa, nu le nesocoti, căci lăstarii lor vor îneca sămânţa ta.
12 - În vremi dogoritoare mai treci pe unde ai semănat şi udă sămânţa căzută între pietre. Mişcă bolovanii care vezi că o împiedică şi o uscă.
Îngrijeşte sufletele care trebuie să trăiască între oameni răi, în condiţii grele, în locuri de uscăciune sufletească.
13 - Şi după ce ai semănat grâul curat al lui Dumnezeu, nu te culca la umbra mulţumirii uşoare - ci fii treaz. Să ştii că şi semănătorul de neghină pândeşte undeva pe aproape şi îndată ce vede că tu ai închis ochii - el iese din tufiş şi seamănă...
14 - După ce s-a semănat neghina şi o văd crescând, să nu învinuiesc nici ogorul nici sămânţa nici pe Stăpânul meu. Ci vinovat este numai somnul meu, nevegherea şi nepăsarea mea...
15 - E mai uşor să împiedici pe semănătorul de neghină şi să-l alungi când se apropie de ogorul tău, decât să mai smulgi neghina, când o vezi că a crescut.
16 - E mai uşor să-ţi păzeşti copiii din casă şi fraţii din adunare mai dinainte, de cărţile rele, de prietenii răi, de influenţele străine, - decât să le mai scoţi din cap şi din inimă lucrurile rele de care n-ai ştiut să-i fereşti la timp.
17 - Orice sămânţă bună are nevoie mai înainte de selecţie şi tratament.
Să cernem bine înainte tot ce pregătim pentru semănat. Lumina Duhului Sfânt ne arată orice corp străin care ar dăuna seminţei şi ogorului. Să nu lăsăm nimic străin de Cuvântul curat să se amestece în sacul nostru din care semănăm.
18 - Tratarea seminţei se face totdeauna cu nişte substanţe care asigură încolţirea şi înlătură boabele ei.
Lacrimile rugăciunii noastre, curăţia cugetului nostru şi puterea sfinţitoare a Duhului Sfânt, trebuie să facă acest tratament de fiecare dată asupra seminţei pe care o seamănă.
19 - Asupra ogorului pe care l-am semănat va trebui tot timpul să avem privirea veghetoare - până la seceriş.
Sunt multe primejdii şi mulţi vrăjmaşi ai Cuvântului Sfânt, de-a lungul întregului drum de la semănat şi până la seceriş.
Să ne odihnim numai după ce rodul ostenelilor noastre, va fi ajuns întreg în hambarul Stăpânului Ceresc.
20 - Dumnezeul şi Stăpânul nostru, Te rugăm ridică semănători harnici şi pricepuţi pentru munca ogoarelor noastre. Şi dă-le numai sămânţa curată a grâului Tău Sfânt... Apoi fă să cadă peste toate ploaia Duhului Sfânt de la Tine - şi ploaia lacrimilor sfinte de la noi!
Şi nici una să nu se întoarcă fără rod...
Amin.