Pocăinţa
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
La fereastra cu zăbrele
inimi frânte-n lanţuri grele
se ridică şi se-alină
spre Iertare şi Lumină.
Mâini cu răni şi vânătăi
se târăsc spre ochii Tăi,
mute gemete - mănunchi -
cad spre Faţa Ta-n genunchi...
Faţă Veşnică şi Sfântă
greu mustrarea ne frământă,
greu ni-e duhul frânt de jale
pentru starea Oastei Tale
căci pe scumpul ei cuprins
grea osândă s-a aprins
foc şi jar au nimicit
rod cu sânge sfânt muncit...
Dar nu-s lacrimile-amare
cât ni-e vina din Lucrare,
nici cătuşa nu-i fierbinte
cât aducerea aminte,
că de jalea dintre fraţi
noi suntem cei vinovaţi,
n-am fost treji şi n-am luptat
şi păcatul n-a cruţat.
La fereastră cu zăbrele
ochii plâng cu lacrimi grele...
- gândul s-ar lega de-o rază
pocăinţa nu cutează
numai duhul cel lovit
rabdă crucea umilit
să plătească pas cu pas
sfântul izbăvirii ceas.
- a patra oprire -