Poţi să mă laşi

Poţi să mă laşi să strig mereu

chiar dacă nu-mi răspunzi îndată

eu tot voi crede Domnul meu

în mila Ta cea neschimbată.

Poţi să mă laşi s-aştept în drum

în faţa porţii încuiate

eu n-am să mă-ndoiesc nicicum

de-a Tale căi adevărate.

Poţi să mă laşi să zac zdrobit

în ziduri şi în suferinţă

tot n-am să-mi uit ce-am preţuit

şi n-am să las a mea credinţă.

Poţi să mă laşi să mor aşa

dispreţuit şi-uitat - ştiu bine

tot n-am să calc porunca Ta

nici n-am să-mi pierd nădejdea-n Tine.

Poţi să mă laşi oricât Isus

ca să mă-ncerci, - eu ştiu c-odată

pe veci vei răsplăti nespus

răbdarea mea-ndelung purtată!

Din ce te vei smeri mai mult în felul de a te purta, de a te îmbrăca, de a vorbi, - vei creşte mai tare în Hristos.

Păr. Iosif Trifa.