Poți să mă lași

Poți să mă lași să strig mereu

chiar dacă nu-mi răspunzi îndată

eu tot voi crede Domnul meu

în mila Ta cea neschimbată.

Poți să mă lași s-aștept în drum

în fața porții încuiate

eu n-am să mă-ndoiesc nicicum

de-a Tale căi adevărate.

Poți să mă lași să zac zdrobit

în ziduri și în suferință

tot n-am să-mi uit ce-am prețuit

și n-am să las a mea credință.

Poți să mă lași să mor așa

disprețuit și-uitat - știu bine

tot n-am să calc porunca Ta

nici n-am să-mi pierd nădejdea-n Tine.

Poți să mă lași oricât Isus

ca să mă-ncerci, - eu știu c-odată

pe veci vei răsplăti nespus

răbdarea mea-ndelung purtată!

Din ce te vei smeri mai mult în felul de a te purta, de a te îmbrăca, de a vorbi, - vei crește mai tare în Hristos.

Păr. Iosif Trifa.