Foto Traian Dorz

Şi totuşi, iată că vorbeşte

Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru

Şi totuşi, iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
Cât de mişcător vorbeşte pentru Dumnezeirea Domnului Isus Hristos tocmai ura şi împotrivirea stârnită în contra Lui!
Ura care nu s-a stins nici azi, dar care nu L-a putut nici înfrânge nici întuneca.
În toate veacurile, până astăzi, toţi acei care şi-au văzut primejduit vreun interes de vreun fel, au căutat cu tot dinadinsul să-L împiedice şi să-L omoare pe Hristos,
fiindcă toţi aceştia au văzut în Isus pe Eliberatorul gloatelor,
şi Învăţătorul mulţimii,
şi Aţâţătorul noroadelor exploatate,
şi Căpetenia, de care fiecare grupare şi sectă organizată pe interese strâmte şi egoiste, simte totdeauna o frică neliniştitoare.
Au scris împotriva Lui cărţi...
Au inventat procese...
I-au ridicat învinuiri şi ruguri
şi critică şi anatemă şi cruci.
Au ars Biblii, au ars oameni, au ars lăcaşuri,
au bătut decrete, au bătut cuie, au bătut obraji,
au luat drepturi, au luat averi, au luat vieţi, au luat libertăţi,
- dar nu I-au putut lua lui Hristos Cuvântul Lui.
Nici nu L-au putut lua pe El din mijlocul noroadelor,
din mijlocul lumii la care a venit să-i grăiască şi căreia îi grăieşte mereu.
Căci Hristos va sta în lume şi va vorbi lumii atâta vreme cât El Însuşi va voi, şi nici o putere din lume nu va putea acoperi glasul Lui, până nu şi-L va retrage El Însuşi.
Caiafa va pieri,
Irod va pieri mâncat de viermi,
Iuda se va spânzura,
Nero va înnebuni şi se va sinucide,
Iulian va fi înfrânt...
Toţi vrăjmaşii lui Hristos şi ai Evangheliei Sale vor fi îngropaţi rând pe rând în înfrângere, în ruşine şi în uitare,
dar Hristos va vorbi mereu.
Vrăjmaşii Săi vor amuţi cu toţii rând pe rând, iar Hristos va vorbi tot mai desluşit, tot mai puternic, dar tot aşa de categoric, până la sfârşitul tuturor veacurilor şi vrăjmaşilor.
Va vorbi împotriva păcatului din lume şi din Biserică.
Împotriva răutăţilor şi fărădelegilor de orice fel, fie a celor dinăuntru,
împotriva exploatării şi a urii de orice fel,
împotriva oricăror crime, agresiuni şi discriminări de rasă sau de religie,
împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi a oricărei prefăcătorii şi asupriri
şi nimeni nu-I va putea înăbuşi glasul Veşnic.
Priviţi Istoria omenirii, a Bibliei, a Bisericii, a Oastei Sale,
câte lupte, câte răstigniri, câte crime,
câte nedreptăţi şi grozăvii s-au săvârşit spre a fi înăbuşit glasul Lui din ele.
Câţi vrăjmaşi dinafară şi dinăuntru,
câte uneltiri şi vânzări,
câte trădări şi rătăciri,
câte lepădări şi asupriri împotriva lui Hristos!
Şi totuşi, iată că El vorbeşte mereu.
Şi va vorbi mereu şi tuturor,
fie de pe amvoane, fie de pe cruci,
fie din închisori, fie din morminte,
fie din cărţi, fie din conştiinţe,
fie de pe pământ, fie de sub el,
până le va vorbi din Cer pentru ultima dată.
Şi va vorbi, până ce se va împlini ultima Sa făgăduinţă (Matei 5, 18),
până va fi nimicit ultimul Lui vrăjmaş (1 Cor. 15, 25),
fără să-L poată opri nimeni.
Slavă Nebiruitei Tale Puteri
şi îndelung-răbdătoarei Tale Iubiri Isuse Dumnezeul şi Mântuitorul nostru.
Slavă Ţie care n-ai putut fi biruit şi nici oprit de nimeni şi de nimic până astăzi,
ci vorbeşti încă puternic şi blând, prin clopote, prin cărţi, prin lacrimi şi prin urmele Tale, prin urmaşii Tăi,
prin soare şi prin lumină,
prin undele nevăzute ale duhului şi ale rugăciunii, care trec peste ziduri şi distanţe, spre cei care Te doresc şi au nevoie de Tine,
chiar sub ochii vrăjmaşului puternic şi neputincios.
Slavă Ţie al cărui glas n-a putut fi înăbuşit nici de veacuri, nici de săbii, nici de ruguri.
Slavă Ţie, slavă glasului Tău preaiubit şi mântuitor.
Amin.
+
Dacă Dumnezeu de unii n-ar fi fost iubit atât
poate nici n-ar fi de alţii chiar atât de mult urât.