Și praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor era aproape.
Apropierea unui praznic este totdeauna un prilej de pregătire și de primenire duhovnicească pentru orice suflet credincios,
căci fiecare praznic își are și începutul și rostul dintr-un moment zguduitor.
O naștere sau o moarte slăvită s-a produs atunci.
O minune de Sus în jos sau de jos în Sus s-a petrecut în ziua praznicului acestuia,
sau într-o clipă din această zi sărbătorească,
iar aceasta i-a dat valoare veșnică.
Pentru că tot ce s-a petrecut în viața lui Hristos și în viața alor Lui, are și înțeles și preț mare, pentru viața întregii lumi la un loc,
și pentru mântuirea fiecăruia din noi în parte.
Fiecare praznic capătă pentru sufletul credincios, de fiecare dată un preț totdeauna nou și totdeauna mare,
fiindcă trăirea puternică a înțelesului său, este bucurie sau mângâiere,
cutremur sau înălțare,
pocăință sau fericită întărire. Toate acestea aducându-i și păstrându-i vie și rodnică părtășia lui cu Dumnezeu și cu Biserica Sa vie și eternă.
Să ne obișnuim adânc cu pregătirea sufletească pe care ne-o cere apropierea fiecărui praznic!
Nimic nu trebuie să uităm din tot ceea ce este nevoie să se lepede sau să se înnoiască,
să se aprindă sau să ardă,
să se uite sau să se amintească,
într-o astfel de zi.
Căci acesta este rostul pentru care a fost rânduită de Dumnezeu și de marii Lui slujitori sfinți, ziua praznicului, a fiecărui praznic sfânt.
Domnul și Dumnezeul nostru Mărit,
- toate zilele Tale și toate zilele noastre, noi trebuie să le trăim cu cutremur sufletesc în prezența Ta și spre cinstea Numelui Tău Cel Sfânt.
Dar în zilele deosebite ale praznicelor, Te rugăm să ne dăruiești harul deosebit al unei trăiri plină de înțelesul minunii și al binecuvântării, pe care îl are pentru viața și mântuirea noastră a tuturor, porunca Ta, sau pilda lăsată nouă în însemnătatea zilei aceleia,
care a dat numele și tuturor celorlalte zile urmașe ale ei,
prin toți anii,
pentru toți oamenii
și până în Ziua Veșniciei.
Amin.