Şi praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor era aproape.
Apropierea unui praznic este totdeauna un prilej de pregătire şi de primenire duhovnicească pentru orice suflet credincios,
căci fiecare praznic îşi are şi începutul şi rostul dintr-un moment zguduitor.
O naştere sau o moarte slăvită s-a produs atunci.
O minune de Sus în jos sau de jos în Sus s-a petrecut în ziua praznicului acestuia,
sau într-o clipă din această zi sărbătorească,
iar aceasta i-a dat valoare veşnică.
Pentru că tot ce s-a petrecut în viaţa lui Hristos şi în viaţa alor Lui, are şi înţeles şi preţ mare, pentru viaţa întregii lumi la un loc,
şi pentru mântuirea fiecăruia din noi în parte.
Fiecare praznic capătă pentru sufletul credincios, de fiecare dată un preţ totdeauna nou şi totdeauna mare,
fiindcă trăirea puternică a înţelesului său, este bucurie sau mângâiere,
cutremur sau înălţare,
pocăinţă sau fericită întărire. Toate acestea aducându-i şi păstrându-i vie şi rodnică părtăşia lui cu Dumnezeu şi cu Biserica Sa vie şi eternă.
Să ne obişnuim adânc cu pregătirea sufletească pe care ne-o cere apropierea fiecărui praznic!
Nimic nu trebuie să uităm din tot ceea ce este nevoie să se lepede sau să se înnoiască,
să se aprindă sau să ardă,
să se uite sau să se amintească,
într-o astfel de zi.
Căci acesta este rostul pentru care a fost rânduită de Dumnezeu şi de marii Lui slujitori sfinţi, ziua praznicului, a fiecărui praznic sfânt.
Domnul şi Dumnezeul nostru Mărit,
- toate zilele Tale şi toate zilele noastre, noi trebuie să le trăim cu cutremur sufletesc în prezenţa Ta şi spre cinstea Numelui Tău Cel Sfânt.
Dar în zilele deosebite ale praznicelor, Te rugăm să ne dăruieşti harul deosebit al unei trăiri plină de înţelesul minunii şi al binecuvântării, pe care îl are pentru viaţa şi mântuirea noastră a tuturor, porunca Ta, sau pilda lăsată nouă în însemnătatea zilei aceleia,
care a dat numele şi tuturor celorlalte zile urmaşe ale ei,
prin toţi anii,
pentru toţi oamenii
şi până în Ziua Veşniciei.
Amin.