Când glasul de fiorul
Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru
Când glasul de fiorul iubirii mi-e prea plin
o, iartă-mă Tu Gândul ce-n veci rămâi senin.
Când ochii în frumseţe se-nvăluie prea strâns
o, iartă-mi Taină cântul prea umezit de plâns.
Când sufletu-n avânturi se-nalţă prea uitat
o, iartă-mi Tu Măsura a tot ce-i cumpărat.
Când marea bucurie prea goală iese-n drum
o, iartă-mi-o Tăcere şi-mbracă-mi-o în fum.
Când duhul prea cu teamă s-ascunde tremurând
o, iartă-l Îndrăzneală şi-ntinde-i mâna blând.
Când flacăra o clipă prea-mi creşte pe altar
o, iartă-mi-o Veghere şi-nvăluie-mi-o iar.
Când uit şi trec hotarul iubirii în vreun fel
o, iartă-mă Iubire şi-ntoarce-mă la el!