Praznicul Rusaliilor 1938
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
Neuitat părinte Iosif, azi la Praznic de Rusale
iată-ne întâia dată împrejurul crucii tale
după cum ne-ai spus în viaţă iată fiii tăi din ţară
care nici într-o prigoană Cauza sfântă n-o lăsară
care-au mers mereu prin lupte şi prin încercări nainte
după pilda ta înaltă, după-ndemnul tău fierbinte,
au venit aici ca astăzi să-ţi aducă fiecare
după cum ţi-a fost dorinţa câte-o lacrimă şi-o floare
neuitând recunoştinţa cu iubire neschimbată şi fierbinte.
Suntem mai puţini la număr căci mai mare e prigoana
mai aprinsă-i contra noastră astăzi ura lui Satana
şi mai mulţi sunt cei ce Lupta pentru Domnul o trădară
duşi în oastea cealaltă, sau mergând în lume iară.
Prea era pustia mare, prea erau prigoane multe
sau prea mare pofta cărnii, n-au putut să nu le-asculte
prea era cărarea strâmtă după Domnul să mai meargă
s-au întors spre loc mai neted şi spre calea cea mai largă,
au întors din nou acolo unde-i linişte şi pace -
unde nici Satan nici lumea greutate nu le face.
Şi fiindcă noi părinte nu urmăm a lor dorinţă
ne-aduc tot mai multe piedici, strâmtorări şi suferinţă
ne iau totul numai ochii pentru lacrimi ni-i mai lasă
astăzi iată ne alungă până şi din Sfânta Casă
ne alungă fără milă, fără teamă, plini de ură,
ca să se-mplinească astfel tot Cuvântul din Scriptură,
nimeni nu vrea să ne-asculte, nu vrea nimeni să ne vadă
şi dreptatea cauzei noastre nu vrea nimeni să ne-o creadă,
nu e pentru noi pe lume nici un loc şi nici o casă,
noi lăsăm pe toţi în pace, pe noi nimeni nu ne lasă,
neţinând azi nime-n seamă ce e drept şi libertate
cel mai tare-şi face singur legea-n voie şi dreptate.
Alungaţi de toţi cu ură şi-n privire şi-n cuvinte
iată, am venit aicea la mormântul tău părinte
căci sub glia ta-nverzită şi sub crucea ta sihastră
e-ngropată-n lume-o parte scumpă din fiinţa noastră,
tu ne-ai fost pe lumea asta mult mai drag decât un tată
de la tine toţi întors-au cu durerea mângâiată
şi cu inima aprinsă gata de orice durere
dacă lupta pentru Domnul şi mai mare ne-o va cere.
Dar tu eşti în Cer părinte, iar durerea noastră multă
Domnului o spunem numai, căci doar El ne-o mai ascultă
Mâna Lui ne izbăveşte căci urechea Lui ne-aude
când căzuţi ajuns-am pradă la caiafe şi la iude.
Azi sub scutul crucii tale de săgeţile duşmane,
unii altora-mpreună ne legăm atâtea rane
şi-ndemnându-ne-mpreună ne-ntărim în lupta sfântă
lângă crucea şi mormântul care-atâta ne cuvântă,
şi-ntăriţi în legământul ce ne strânge pe vecie
vrem şi mai înalt să-ţi ducem luminoasa ta solie
vrem mai mult curaj în luptă s-arătăm. Şi mai curată
să trăim mărturisirea ce ne-a fost încredinţată,
vrem mai sus purtând solia ce-am primit-o de la tine
Oastea Domnului s-ajungă pe nălţimi de slavă pline.
Lângă crucea ta spre Domnul ne rugăm cerând tărie
şi-ajutor să ducem lupta neclintiţi cu vrednicie,
roagă-L şi tu Sus pe Domnul să ne dea credinţă tare
şi-ndrăzneală să învingem orice greu şi strâmtorare
ca Isus Biruitorul să ne dea puteri ne-nvinse
să-I trăim cu fapta voia şi cu suflete-aprinse,
iar în clipa când vom trece la răsplata Lui slăvită
să-I lăsăm Lucrarea tare, luminoasă şi unită.