Prin lupte
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
Dumnezeule Puternic, Tatăl nostru Cel Ceresc
n-am nici lacrimi nici cuvinte îndeajuns să-Ţi mulţumesc
că-ntre fraţii mei de luptă şi de lacrimi mă găsesc,
că Oştirea Ta trăieşte şi că rândurile cresc,
că ai Tăi ţin legământul, că Te-ascultă şi iubesc,
că-n mărturisirea sfântă sufăr, însă biruiesc
căci prin orice încercare lupta nu Ţi-o părăsesc
nu dau înapoi chiar dacă lacrimile se-nmulţesc
ci-n vâltoarea luptei sfinte mai puternic se-nfrăţesc
cu curaj şi cu credinţă ne-nfricaţi mărturisesc
prin cuvânt şi prin trăire harul Tău Dumnezeiesc.
Lăudat să fii de-a pururi Tu al Cerului Părinte
că-mplineşti şi-n viaţa noastră profeţia Cărţii Sfinte
că ne porţi prin lupte grele, că ne ţii între suspine
să ne-nveţi ce dulce-i lupta când e sufletul cu Tine,
să-ne-araţi din suferinţă ce e dulcea-Ţi bucurie
şi din moartea firii lumii, ce-i viaţa pe vecie.
Fii slăvit în veci de-a noastre calde lacrimi de iubire
că-n necazurile toate ne-ai fost scut şi întărire
ne-ai crescut mai mult în suflet sfântă flacăra nădejdii
şi ne-ai sprijinit să trecem peste sute de primejdii
căci Te-ai folosit de-atâtea slabe mâini şi slabe vase
ca să-Ţi duci biruitoare lupta Cauzei luminoase
şi uimiţi cu toţi să vadă că nu noi cu-a noastră minte,
nu puterea noastră slabă - ci Tu biruieşti Preasfinte.
Numai Tu, căci numai Tu eşti neînvins pe veşnicie
de aceea toată slava, toată slava numai Ţie!
Azi când iar loviţi din faţă şi din spate şi din coaste
cad pe foile Scripturii calde lacrimile noastre
lasă-Ţi binecuvântarea şi-ntărirea peste Oaste.
Ştii că n-aşteptăm în lume nici dreptate şi nici milă
ştim că peste-ai Tăi în lume numai scârbă e şi silă
şi dispreţ şi nepăsare şi-o nemărginită ură
toate-n contra ta părinte, cum se spune în Scriptură,
de aceea dacă totuşi noi răzbim mereu nainte
şi avem atâtea zile pline de petreceri sfinte
datorăm acestea toate numai îndurării Tale
care ne-nsoţeşte pururi scut şi ajutor pe cale.
Când privim acuma-n urmă peste-atâtea lupte grele
cu vrăjmaşi aşa puternici,
- ce făceam, doar noi, prin ele?
ce făceam să fi fost singuri în noianul de durere
ce-ar fi fost de-a noastre braţe fără marea Ta putere,
ce-ar fi fost de-al nostru umăr fără-a Ta tărie mare,
am fi ajuns noi astăzi biruinţa asta oare?
Însă astăzi când dovadă Tu ne-ai dat cu-aşa tărie
că Tu Însuţi eşti în frunte ca să-nvingi cu măreţie
când ne spui să nu ne temem că ne-ajuţi în orice vreme,
- ce păcat am face Doamne de-am ajunge-a ne mai teme!
Când purtaţi de-a Tale braţe şi scutiţi de-a Ta aripă
de ce-osândă-am fi noi vrednici de ne-am îndoi o clipă!
Când ne-ajută haru-Ţi mare şi ne scapă-a Ta putere
ce păcat am face Doamne pacea lumii de ne-am cere!
Şi-am dori să mai întoarcem de pe calea slavei sfinte
iar din nou la starea tristă ce-o avusem înainte!
De aceea chiar când plângem lacrimi grele şi amare
în a luptei Tale zbucium şi-n a lumii apăsare
Te rugăm măreşte Doamne harul ce ne trebuieşte
pe măsura-n care lupta şi povara noastră creşte
ca s-avem întotdeauna ochii aţintiţi spre Tine
inimile mai unite, drumul luminat mai bine,
lumea mai puţin plăcută şi păcatul mai cu groază
iar Lucrarea mai frumoasă cu-orice pas ce-naintează,
toarnă peste rana noastră untdelemnul milei Tale
întărire-n suferinţă şi-alinare-n ceas de jale.
Celor slabi ce-Ţi poartă-n lupte printre spini şi printre rane
dă-le inimă să-nfrângă uneltirile duşmane,
celor ce uşor se leagă amăgiţi de căi străine
dă-le grijă legământul pân-la moarte a şi-l ţine,
nimiceşte-a morţii curse puse de cel rău în cale
fă-i biruitori prin toate pe toţi fiii Jertfei Tale.
O Isuse Doamne astăzi când din nou strigăm spre Tine
de pe-ntinsul câmp al luptei prin cântări sau prin suspine
din izbânda ce ne-nalţă, sau din chinuri ce ne-apasă
lasă-n inimile noastre Duhul Tău - şi pacea-Ţi lasă,
duh puternic de-ndrăzneală ca-ntr-o dragoste fierbinte
neprivind deloc în urmă, noi să mergem tot nainte,
să nu-Ţi cerem nicicând lucruri rele-n faţa Ta curată
nici liniştea şi nici tihna ce-n păcate-aveam odată
ci mai bine-n lupta sfântă să murim pe metereze
decât să lăsăm ca lupta cu păcatul să-nceteze,
nu vrem pace cu păcatul ce ne-nchide pururi gura
să nu spunem Adevărul ce ne-a poruncit Scriptura.
Chiar de-ar fi să ne sfârşească viaţa-n chinuri şi-n suspine
să nu cerem pacea care ne-ar îndepărta de Tine.
Vrem să ne urmăm gornistul ce-a căzut în lupta sfântă
dă-ne harul ca-n-spre Tine inimile ni le-avântă
cu răbdare în prigoane, cu-ndrăzneală prin pustie
să nu dăm povara Crucii pentru nici o bucurie,
să nu vrem în lume slavă fără Tine, ci prin toate
să purtăm cu Tine-alături hula lumii lepădate,
să purtăm cu Tine jugul şi ocara şi lovirea
să ne poţi cunoaşte vrednici să-Ţi împărtăşim mărirea
să putem cu bucurie şi senini veni la Tine
să-Ţi vedem în Ceruri Faţa fără teamă sau ruşine.
Te rugăm şi mai departe ori prin câte ne vei trece
Faţa Ta asupra noastră iubitoare să Se-aplece
Duhul Tău să ne conducă, glasul Tău ne sfătuiască
bunătatea Ta ne mustre, Mâna Ta ne sprijinească
să ne ducem pân-la capăt pe o tot mai sfântă cale
prin cuvinte şi prin fapte, flacăra iubirii Tale
biruind prin orice luptă să ajungem Ţinta Mare
şi la capătul pustiei să intrăm în Sărbătoare!
Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea!