Praznicul Rusaliilor 1938
Traian Dorz - Istoria unei Jertfe Vol. 2
Neuitat părinte Iosif, azi la praznic de Rusale
iată-ne întâia dată împrejurul crucii tale
după cum ne-ai spus în viaţă, iată fiii tăi din ţară
care nici într-o prigoană cauza sfântă n-o lăsară,
care-au mers mereu prin lupte şi prin încercări nainte
după pilda ta înaltă, după-ndemnul tău fierbinte,
au venit aici ca astăzi să-ţi aducă fiecare
după cum ţi-a fost dorinţa, câte-o lacrimă şi-o floare
neuitat recunoştinţa ce ţi-o datorăm părinte
ţi le-aducem cu iubire neschimbată şi fierbinte.
Suntem mai puţini la număr căci mai mare e prigoana
mai aprinsă-i contra noastră astăzi ura lui Satana
şi mai mulţi sunt cei ce Lupta pentru Domnul o trădară
duşi în oastea cealaltă, sau mergând în lume iară.
Prea era pustia mare, prea erau prigoane multe
sau prea mare pofta cărnii, - n-au putut să nu le-asculte,
prea era cărarea strâmtă după Domnul să mai meargă
s-au întors spre loc mai neted şi spre calea cea mai largă,
au întors din nou acolo unde-i linişte şi pace
unde nici Satan nici lumea greutate nu le face.
Şi fiindcă noi părinte nu urmăm a lor dorinţă
ne-aduc tot mai multe piedici, strâmtorări şi suferinţă
ne iau totul, numai ochii pentru lacrimi ni-i mai lasă
astăzi iată ne alungă până şi din sfânta Casă
ne alungă fără milă, fără teamă, plini de ură,
ca să se-mplinească astfel tot Cuvântul din Scriptură,
nimeni nu vrea să ne-asculte, nu vrea nimeni să ne vadă
şi dreptatea cauzei noastre nu vrea nimeni să ne-o creadă,
nu e pentru noi pe lume nici un loc şi nici o casă,
noi lăsăm pe toţi în pace, - pe noi nimeni nu ne lasă,
neţinând azi nime-n seamă ce e drept şi libertate
cel mai tare-şi face singur legea-n voie şi dreptate.
Alungaţi de toţi cu ură şi-n privire şi-n cuvinte
iată, am venit aicea la mormântul tău părinte
căci sub glia ta-nverzită şi sub crucea ta sihastră
e-ngropată-n lume-o parte scumpă din fiinţa noastră.
Tu ne-ai fost pe lumea asta mult mai drag decât un tată
de la tine toţi întors-au cu durerea mângâiată
şi cu inima aprinsă gata de orice durere
dacă lupta pentru Domnul şi mai mare ne-o va cere.
Dar tu eşti în Cer părinte, iar durerea noastră multă
Domnului o spunem numai, căci doar El ne-o mai ascultă
Mâna Lui ne izbăveşte căci urechea Lui ne-aude
când căzuţi ajuns-am pradă la caiafe şi la iude.
Azi sub scutul crucii tale, de săgeţile duşmane,
unii altora-mpreună ne legăm atâtea rane
şi-ndemnându-ne-mpreună ne-ntărim în lupta sfântă
lângă crucea şi mormântul care-atâtea ne cuvântă,
şi-ntăriţi în legământul ce ne strânge pe vecie
vrem şi mai înalt să-ţi ducem luminoasa ta solie
vrem mai nalt curaj în luptă s-arătăm. Şi mai curată
să trăim mărturisirea ce ne-a fost încredinţată,
vrem mai sus purtând solia ce-am primit-o de la tine
Oastea Domnului, s-ajungă pe-nălţimi de slavă pline.
Lângă crucea ta spre Domnul ne rugăm cerând tărie
şi-ajutor să ducem lupta neclintiţi cu vrednicie,
roagă-L şi tu Sus pe Domnul să ne dea credinţă tare
şi-ndrăzneală să învingem orice greu şi strâmtorare
ca Isus Biruitorul să ne dea puteri ne-nvinse
să-I trăim cu fapta Voia şi cu sufletele-aprinse.
Iar în clipa când vom trece la răsplata Lui slăvită
să-I lăsăm Lucrarea tare, luminoasă şi unită.
Sf. Ioan Gură de Aur, sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore din Nazians, ca şi ceilalţi mari sfinţi ai Bisericii şi biruitori ai lui Hristos, vor fi pentru noi întotdeauna,
prin cuvântul lor şi prin pilda vieţii şi credinţei lor,
- un mare ajutor.
Prin învăţătura lor înţelegem şi mai bine învăţătura Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Şi prin pilda vieţii şi biruinţei lor, ne întărim în lupta Domnului.
Ei sunt vrednici de toată dragostea şi cinstirea noastră.
Păr. Iosif Trifa.