Praznicul Rusaliilor 1938

Neuitat părinte Iosif, azi la praznic de Rusale

iată-ne întâia dată împrejurul crucii tale

după cum ne-ai spus în viață, iată fiii tăi din țară

care nici într-o prigoană cauza sfântă n-o lăsară,

care-au mers mereu prin lupte și prin încercări nainte

după pilda ta înaltă, după-ndemnul tău fierbinte,

au venit aici ca astăzi să-ți aducă fiecare

după cum ți-a fost dorința, câte-o lacrimă și-o floare

neuitat recunoștința ce ți-o datorăm părinte

ți le-aducem cu iubire neschimbată și fierbinte.

Suntem mai puțini la număr căci mai mare e prigoana

mai aprinsă-i contra noastră astăzi ura lui Satana

și mai mulți sunt cei ce Lupta pentru Domnul o trădară

duși în oastea cealaltă, sau mergând în lume iară.

Prea era pustia mare, prea erau prigoane multe

sau prea mare pofta cărnii, - n-au putut să nu le-asculte,

prea era cărarea strâmtă după Domnul să mai meargă

s-au întors spre loc mai neted și spre calea cea mai largă,

au întors din nou acolo unde-i liniște și pace

unde nici Satan nici lumea greutate nu le face.

Și fiindcă noi părinte nu urmăm a lor dorință

ne-aduc tot mai multe piedici, strâmtorări și suferință

ne iau totul, numai ochii pentru lacrimi ni-i mai lasă

astăzi iată ne alungă până și din sfânta Casă

ne alungă fără milă, fără teamă, plini de ură,

ca să se-mplinească astfel tot Cuvântul din Scriptură,

nimeni nu vrea să ne-asculte, nu vrea nimeni să ne vadă

și dreptatea cauzei noastre nu vrea nimeni să ne-o creadă,

nu e pentru noi pe lume nici un loc și nici o casă,

noi lăsăm pe toți în pace, - pe noi nimeni nu ne lasă,

neținând azi nime-n seamă ce e drept și libertate

cel mai tare-și face singur legea-n voie și dreptate.

Alungați de toți cu ură și-n privire și-n cuvinte

iată, am venit aicea la mormântul tău părinte

căci sub glia ta-nverzită și sub crucea ta sihastră

e-ngropată-n lume-o parte scumpă din ființa noastră.

Tu ne-ai fost pe lumea asta mult mai drag decât un tată

de la tine toți întors-au cu durerea mângâiată

și cu inima aprinsă gata de orice durere

dacă lupta pentru Domnul și mai mare ne-o va cere.

Dar tu ești în Cer părinte, iar durerea noastră multă

Domnului o spunem numai, căci doar El ne-o mai ascultă

Mâna Lui ne izbăvește căci urechea Lui ne-aude

când căzuți ajuns-am pradă la caiafe și la iude.

Azi sub scutul crucii tale, de săgețile dușmane,

unii altora-mpreună ne legăm atâtea rane

și-ndemnându-ne-mpreună ne-ntărim în lupta sfântă

lângă crucea și mormântul care-atâtea ne cuvântă,

și-ntăriți în legământul ce ne strânge pe vecie

vrem și mai înalt să-ți ducem luminoasa ta solie

vrem mai nalt curaj în luptă s-arătăm. Și mai curată

să trăim mărturisirea ce ne-a fost încredințată,

vrem mai sus purtând solia ce-am primit-o de la tine

Oastea Domnului, s-ajungă pe-nălțimi de slavă pline.

Lângă crucea ta spre Domnul ne rugăm cerând tărie

și-ajutor să ducem lupta neclintiți cu vrednicie,

roagă-L și tu Sus pe Domnul să ne dea credință tare

și-ndrăzneală să învingem orice greu și strâmtorare

ca Isus Biruitorul să ne dea puteri ne-nvinse

să-I trăim cu fapta Voia și cu sufletele-aprinse.

Iar în clipa când vom trece la răsplata Lui slăvită

să-I lăsăm Lucrarea tare, luminoasă și unită.

Sf. Ioan Gură de Aur, sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore din Nazians, ca și ceilalți mari sfinți ai Bisericii și biruitori ai lui Hristos, vor fi pentru noi întotdeauna,

prin cuvântul lor și prin pilda vieții și credinței lor,

- un mare ajutor.

Prin învățătura lor înțelegem și mai bine învățătura Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Și prin pilda vieții și biruinței lor, ne întărim în lupta Domnului.

Ei sunt vrednici de toată dragostea și cinstirea noastră.

Rugăciunile sfinților sunt ajutătoare pentru noi ca și pentru sfântul apostol Pavel (Efes. 6, 19).

Păr. Iosif Trifa.