Prezentul și viitorul
Traian Dorz - Semănați Cuvântul Sfânt
1 - Prezentul nostru este atât de strâns legat de viitorul nostru ca și cursul unei ape de izvorul ei.
2 - O acțiune bună poate fi zădărnicită chiar de la început, atât de vrăjmașii dinăuntrul ei cât și de cei dinafară...
Dar dacă o acțiune bună a fost pornită din inspirația și voia lui Dumnezeu, ea nu va putea fi nimicită de tot niciodată.
3 - Vrăjmașii dinafara unei lucrări bune, ori nevrednicii dinăuntrul ei, pot zădărnici pentru ei și pot întârzia pentru alții, lucrarea ei mântuitoare. Dar nu o va putea nimici de tot niciodată.
4 - Prezentul nostru ne poate binecuvânta ori ne poate blestema viitorul nostru. Dar nu poate întârzia ori nimici gândul lui Dumnezeu cu viitorul Lucrării Sale.
5 - Dacă Dumnezeu a început undeva o lucrare bună, desigur că viitorul ei este jumătate în mâinile noastre, iar jumătate în mâinile lui Dumnezeu.
Dacă noi lucrăm potrivit voii lui Dumnezeu, jumătatea Lui binecuvântează și jumătatea noastră.
6 - Dar dacă noi nu mai lucrăm după planul și voia lui Hristos, jumătatea noastră împiedică și jumătatea Lui.
7 - Și această stare rea de lucruri poate să dureze chiar generații întregi, întârziind pentru mulți viitorul frumos care era rânduit să vină chiar și peste cei care acum trebuie să-l mai aștepte, cine știe cât.
8 - Dumnezeu făgăduise lui Avraam și seminției sale o Țară Fericită pe care le-o rânduise - dar ajungerea lor în ea depindea de partea lor. Depindea de ascultarea și trăirea lor în voia Lui.
9 - Dumnezeu putea să-i ducă atunci imediat în ea, cu Iosif, căci viitorul acesta era atunci atât de apropiat de ei.
Dar au ajuns numai după patru sute de ani cu Moise...
10 - Cei patru sute de ani n-au anulat promisiunea lui Dumnezeu, - dar au amânat-o, fiindcă partea lor împiedica partea lui Dumnezeu.
11 - Patru sute de ani acest popor își pierduse și numele. Toți îi numeau niște robi. Își pierduse și idealul și identitatea... deveniseră o gloată fără speranță și fără viitor. Pentru că nici unii dintre mai marii lor nu mai aveau nici cunoștința Dumnezeului lor, nici conștiința neamului.
12 - Dar când suferințele întregului popor au întrecut păcatele sale, Dumnezeu a adus omul prin care a adus izbăvirea.
13 - Omul acesta ales de Dumnezeu s-a substituit el însuși întregului popor, luând asupra sa toată partea poporului ca să meargă el singur cu ea către partea lui Dumnezeu. Fiindcă poporul nu mai putea atunci nimic.
14 - Și Dumnezeu a primit colaborarea cu Moise - primind astfel prin el întregul Său popor și hotărându-i mântuirea fără să mai aibă de cerut nimic nimănui.
Iată cât de mult valorează un profet bun și încrezut lui Dumnezeu.
15 - Patru sute de ani pierduți, mii și mii de suflete pierdute, mii și mii de jertfe zadarnice... Patru sute de ani de suferință, de sudoare, de lacrimi și de sânge. Patru sute de ani pierduți, care ar fi putut fi câștigați, binecuvântați, fericiți... Dar au fost zădărniciți, fiindcă nu s-a aflat nici un profet, nimeni care să zică: Iată-mă, vin să fac voia Ta Dumnezeule...
16 - Poate că totuși în acest timp de patru sute de ani să se mai fi ivit vreun profet în poporul Domnului - dar se vede că acest popor nu l-a ascultat.
A trebuit ca suferința îndelungată să fi frăgezit sufletul întristat al poporului, ca să poată să se moaie acum la Cuvântul lui Dumnezeu și să-L primească.
17 - Pentru că atunci când păcatul îndelungat întristează sufletul unui om ori al unui popor - se vede că este nevoie tot atât de îndelungat și de o suferință care să-l moaie și să-l smerească.
18 - Dumnezeul nostru nu renunță niciodată la mântuirea noastră, dar nedorind să ne forțeze voința - întârzie și așteaptă până când venim noi singuri, ca oaia rătăcită și neascultătoare, la strunga salvatoare a ascultării.
19 - Fericit este profetul adevărat care ascultă glasul Domnului și iese cu bucurie în întâmpinarea voii Sale. Dar și mai fericit poporul care recunoscându-și profetul adevărat, se identifică cu el în ascultarea lui Dumnezeu. Drumul acestora fericit trece dintr-un prezent mare într-un viitor și mai mare.
20 - Doamne Dumnezeul neamului nostru și al părinților noștri, deschide ochii întregului nostru popor să-și recunoască adevăratul profet și identificându-și întreagă ființa cu a lui, să facă grabnic și fericit saltul măreț din acest prezent cețos - în viitorul plin de lumină pe care ni l-a vestit și ni l-ai pregătit Tu. Amin.