Primește-mă iubire
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Primește-mă iubire și mă sărută drag
când vin de-așa departe și-așa demult - acasă
și ca o mamă dulce întâmpină-mă-n prag
strângându-mă la sânu-ți - c-o lacrimă duioasă.
Primește-mă iertare să plâng în poala ta
ca după pocăința cea mai adânc curată
și leagă-mă cu lacrimi spre-a nu mă mai putea
să mă dezlege nimeni de tine niciodată.
Primește-mă blândețe să-mi alipesc pe veci
de sânul tău ființa atât de obosită
și pacea ta cea dulce deasupra să-ți apleci
făcându-mi pe vecie căderea ispășită.
Primește-mă tăcere pe muntele tău sfânt
pe care rugăciunea e slobodă să plângă
și unde fericirea e singurul cuvânt
iar mâinile întinse pot cerul tot să-l strângă.
De-acolo te deschide apoi să mă primești
o Patria mea scumpă în dulcea-ți limpezime
și-apoi mi-nchide-n urmă grădinile cerești
din ele pe vecie să nu mă scoată nime!
+
Pregătește-te de astăzi pentru cerul fericit
dacă tu vrei ca și cerul să te-aștepte pregătit
cum vrei tu să te primească cerul sfânt
în sânul său
când tu nici gândești acuma să-l primești
în sânul tău!