Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Noi am găsit pe Acela despre care
a scris Moise în Lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif...
Filip era şi înainte de a-L afla pe Domnul, un om apropiat de cele sfinte. Iată, el citise Sfintele Scripturi şi cunoştea bine Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să fi fost mereu în Templu şi trebuie să-L fi dorit mult pe Domnul. De aceea când a auzit prima dată chemarea Domnului, el a şi venit îndată pe urmele Domnului Isus.
Şi se vede că între Filip şi Natanael era şi înainte o veche şi frumoasă prietenie: era o dulce frăţietate între ei, fiindcă cel dintâi pe care Filip l-a adus la Domnul a fost el, prietenul său apropiat. Iar apoi au fost nedespărţiţi. Pretutindeni sunt pomeniţi împreună.
O, ce minunat este când noi, dacă am aflat pe Domnul - căutăm îndată şi chemăm cu dragoste şi pe prietenii noştri la El. Pentru a fi şi ei mântuiţi şi fericiţi împreună cu noi.
Natanael înseamnă: Dumnezeu a dat. Sau darul Domnului. Sau Dumnezeu este dar. Sau dat din Dumnezeu.
Oricum ar fi luat acest nume, - el are un conţinut plin de frumoase înţelesuri şi arată că un suflet primitor de Dumnezeu şi păstrător al prieteniei, va fi totdeauna binecuvântat, atât pentru el cât şi pentru alţii ca un dar Dumnezeiesc.
Natanael a mai fost numit şi Bartolomeu... adică fiul lui Tolomeu. Cel ce ridică apele. Fiul luptelor (Matei 10, 3). Fiindcă el a fost neobosit luptător pentru Dumnezeu. Şi multe ape binefăcătoare s-au revărsat şi din inima lui spre mântuirea sufletelor noastre.
Cel dintâi cuvânt cu care Filip a întâmpinat pe prietenul său Natanael, a fost un strigăt fericit: Noi am găsit pe Hristos...
Ce fericit trebuie să fi fost acest strigăt izvorât din marea inimă a lui Filip, pe care prietenul său i-o cunoştea bine.
Ce luminoasă trebuie să fi fost faţa lui Filip, ce strălucitori ochii lui, ce caldă şi vibrantă vocea, ce convingătoare toată înfăţişarea sa!
O, dacă ar fi aşa şi cu noi! O, dacă toate mădularele noastre cu care Îl mărturisim pe Hristos, ar fi atât de transformate de minunea aflării Lui, încât dincolo de cuvintele noastre - înfăţişarea noastră să fie, mai întâi de toate vorbele noastre şi mai presus de ele - o strălucită dovadă a bucuriei, a propovăduirii şi a mărturisirii noastre că noi înşine L-am aflat cu adevărat pe Hristos - Dumnezeu!
O, suflete dragă, te rog fii cu foarte mare grijă aici:
Poate şi tu cauţi să-L afli pe Hristos.
Poate şi tu alergi, cercetezi, întrebi şi umbli să-L afli pe Isus.
Numai Unul este Cel despre care a scris Moise.
Cel despre care au vestit prorocii.
Cel despre care a mărturisit Tatăl.
Cel despre care au dovedit apostolii.
Cel despre care au adeverit martirii.
Cel pentru care au suferit mucenicii.
Cel pe care L-au găsit părinţii sfinţi.
Cel care ne-a răscumpărat sufletele.
Cel care ne-a dat învăţătura şi credinţa mântuitoare.
Cel care ne-a dat Duhul Sfânt.
Cel care ne-a umplut inimile de bucurie.
Cel care ne garantează nouă pacea cu Dumnezeu, locul în cer şi viaţa veşnică.
Iar Acest Hristos are semnele Lui, condiţiile Lui şi dovezile Lui. Nu vă opriţi la nici un alt hristos, oricât de lăudăros ar fi, oricât v-ar promite, oricât v-ar chema.
Ci căutaţi până veţi afla pe Adevăratul Hristos.
Căci vai de cei care au căzut în cursele falşilor hristoşi!
Vai de cei care fără să cerceteze nici viaţa şi nici duhul celor care se prefăceau în slujitori ai neprihănirii, - dar nu erau, - au căzut astfel în învăţăturile lor viclene, care i-au dus nu la Singurul Hristos Adevărat, ci la feluriţi hristoşi înşelători. Şi o, ce mulţi sunt acum de aceştia... Din ce în ce tot mai mulţi.
Pe omul cel cu cuget curat şi cu inima smerită, nu-l lasă Dumnezeu să se înşele nici să ajungă în cursele hristoşilor mincinoşi.
Căutaţi deci să aveţi un cuget curat şi o inimă smerită, în toate lucrurile. Dar mai ales în căutarea lui Hristos. Atunci El nu vă va lăsa să vă rătăciţi.
Iată, chiar în Lucrarea aceasta a Domnului, câţi sunt cei care fără să asculte de fraţi, fără să umble în smerenie şi în curăţie, fără să se supună hotărârilor frăţeşti, - totuşi umblă predicând cât mai zgomotos, cântând mereu ca nişte ţambale automate şi intrând chiar cu de-a sila în casele şi în sufletele oamenilor. Ei vestesc un alt hristos, duc o altfel de învăţătură, poartă un alt duh.
Ei s-au sculat dintre noi (Fap. Ap. 20, 30). Dar n-au nici duhul, nici învăţătura, nici umblarea Lucrării Domnului (1 Ioan 2, 19; 1 Tim. 1, 19).
Să nu vă lăsaţi amăgiţi de nici unii, ca să nu ajungeţi ca ei şi cu ei.
Doamne şi Dumnezeul nostru, Hristosul nostru Cel Sfânt şi Adevărat, Dulcele şi Unicul nostru Mântuitor, Te rugăm îndură-Te de toţi cei care Te caută şi lasă-Te aflat de ei, pentru a nu cădea nici unii în mrejile celor ce se numesc cu Numele Tău Sfânt, dar sunt satane (2 Cor. 11, 13-15).
Ci ajută-i şi pe cei ce Te-au aflat să rămână la Tine Cel Adevărat şi Credincios.
Te rugăm trimite-ne numai apostoli ai Tăi, smeriţi şi credincioşi, care având dovada vieţii Tale, să ne facă şi pe noi s-o avem.
Amin.