Primirea lui Hristos
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
Toate celelalte rele de pe lume, de orice fel, vin din acesta.
Și Judecata va sta numai în acest singur lucru: dacă oamenii L-au primit pe Hristos. Sau dacă nu L-au primit (Matei 25, 35-46).
2 - Pentru cei care L-au primit pe Hristos, chiar acest lucru este un merit atât de mare încât le-a acoperit toate păcatele.
Pentru cei care nu L-au primit pe Domnul, acest singur lucru este un păcat atât de mare încât le-a acoperit toate meritele.
3 - Chiar dacă milioane și milioane multe de ani ar fi să treacă după moartea ta, până va veni Ziua Judecății,
chiar dacă și orice amintire despre tine se va fi uitat,
chiar dacă nici cruce, nici iarbă nu vei mai avea pe mormântul tău,
și chiar dacă ai fost îngropat în fundul apelor mărilor,
sau chiar dacă ai fost mâncat de fiarele sălbatice,
ori chiar dacă ai fost prefăcut în cenușă de flăcări,
și chiar dacă trupul tău a fost măcinat și nimicit de vremi și de viermi,
- Tu totuși nu ești nimicit. Pentru că nimic nu se pierde, ci numai se transformă.
4 - Materia ta există. S-a transformat odată, se va mai transforma și a doua oară.
Materia fiecărui om care a trăit vreodată pe pământul acesta există și Dumnezeu o știe.
Moartea nu este o nimicire, ci este o trecere în altă existență.
La Înviere va fi numai rechemarea ta la această existență, prin puterea lui Dumnezeu care stăpânește și legile vieții și ale morții.
5 - În pământul pe care calci tu acum există, transformată, materia din care a fost poate cândva trupul lui Abel sau al lui Adam sau a lui Noe.
Al lui Avraam sau Isac,
al lui Moise, David, Isaia, Pavel, Ioan, Petru, Maria, Suzana sau Marta...
al mamei tale, al copilului tău, al soției tale sau al soțului tău, sau al altora...
La glasul puternic al Domnului, la strigătul Lui, toți cei care zac chiar și de mii de ani în toată pulberea pământului și peste care au arat plugarii și au trecut pașii, toți împreună cu noi, care vom fi adormit în Hristos,
- Vom învia odată,
într-o clipeală din ochi,
în trupul cel slăvit,
În trupul de materie spiritualizată.
6 - Și tot așa există Cain, Core, Datan, Iuda, Pilat, Caiafa, Dima, Diotref, Alexandru, Neron, Iulian...
Glasul înfricoșător îi va trezi și îi va readuna și pe ei într-un corp nemuritor, pentru ca sufletul lor care a păcătuit să și ispășească tot împreună cu trupul prin care au și păcătuit...
Căci e drept ca sufletul să ispășească împreună cu trupul său păcatul pe care împreună l-au săvârșit.
Iar apoi urmându-le poruncile sau pilda aceleași păcate le-au săvârșit apoi și alții.
7 - Dacă tu L-ai primit pe Hristos în viața ta și în inima ta, atunci tu poți să te bucuri în liniște și să adormi în pace, n-ai de ce să te mai temi nici de moarte și nici de Judecată.
Dar dacă nu L-ai primit încă pe Hristos ca Mântuitor al tău, primește-L chiar acum, vino la El chiar azi.
Ca să nu mergi mâine la Judecata lui Dumnezeu și la osânda diavolului.
Ci să mergi la viața și fericirea veșnică a lui Dumnezeu.
8 - Cine caută întotdeauna să-și facă numai voia sa, acela nu judecă drept niciodată.
Drept judecă numai acela care caută să facă nu voia sa ci voia Tatălui.
Drept judecă numai acela care caută să nu se piardă nici un suflet din biserică
nici un mădular din trup
nici un frate sau soră din adunare,
nici un prilej pentru mântuire,
ci toți să fie câștigați pentru Hristos.
9 - Drept judecă numai omul acela care nu-și caută foloasele sale ci totdeauna numai foloasele lui Dumnezeu și ale de-aproapelui.
Care nu-și caută dreptul său, ci dreptatea lui Dumnezeu și a de-aproapelui, în primul rând.
Care nu caută să-și impună niciodată voința sa ci dorește să se facă numai voia cea pașnică și bună a lui Dumnezeu și a cauzei Lui pe pământ.
10 - Orice viață de om este o mărturie, o afirmare, o dovedire despre o existență:
despre existența lui Dumnezeu,
despre existența diavolului
sau numai despre existența unui individ, care umbrește pământul și-l murdărește degeaba.
11 - Cele mai multe din ființele care trăiesc pe fața pământului sunt numai o mărturie puternică despre existența diavolului și despre lucrarea lui fioroasă.
Nu este nevoie să-l vezi pe diavolul însuși... ajunge doar să te uiți la urmele lui prin lume, printre oameni și prin ei.
Ajunge să privești dovezile lui îngrozitoare din cei mai mulți oameni și ușor te poți încredința de fioroasa existență a diavolului care le provoacă toate acestea.
După cum văzând oile sfâșiate și turma răvășită, - ușor poți ști că lupul a făcut asta, chiar dacă nu l-ai văzut.
12 - Ce mărturii zdrobitoare și zdrobite, de existența diavolului sunt bețivii, hoții, criminalii, desfrânații, clevetitorii, invidioșii, lacomii, mincinoșii - și toate celelalte nefericite astfel de creaturi,
apoi dezbinările, rătăcirile de la credință, căderile din harul lui Dumnezeu - și toate victimele acestora,
apoi ce urme blestemate ale existenței diavolului și a lucrărilor lui prin lume, sunt: exploatările nemiloase, tiraniile, războaiele, crimele, rătăcirile de la adevăr, ura împotriva lui Hristos, disprețuirea Cuvântului și voii lui Dumnezeu, certurile eretice - și toate cele care sunt asemenea acestora,
ce om cu judecată sănătoasă, privind acestea - s-ar mai putea îndoi de existența diavolului?
13 - Sunt destule ființe omenești pe lume a căror existență nu dovedește despre nimic altceva decât despre zadarnica lor existență.
Nu se ocupă de nimic și nu-i preocupă nimic afară de ei înșiși.
Nu sunt nici buni niciodată
nici reci, nici în clocot
nici nu strică nici nu dreg nimic
dacă sunt de față nu-i observi. Dacă nu sunt, nu le simți lipsa.
Dacă vin, nu te bucuri, dacă pleacă nu te întristezi
cu ei sau fără ei e totuna.
Nimeni n-a avut nici un folos că au trăit și ei pe pământ și nici o pagubă că au murit.
Ei au mărturisit doar despre ei înșiși, și-au trecut prin lume fără să lase nici o amintire, nici un bine, nici un regret.
Ca și cum n-ar fi existat.
14 - Dar oamenii cei binecuvântați prin care viața și cuvântul lor sunt o puternică mărturie despre existența și harul lui Hristos - sunt puțini pe pământ.
Ei spun: noi trăim, pentru că Hristos trăiește.
Tot ce avem noi este dovada dragostei, puterii, bunătății și milei lui Hristos Domnul și Mântuitorul nostru Iubit.
Și doar aceștia trăiesc spre fericirea semenilor lor.
15 - Tu despre cine mărturisești? A cui existență o dovedești prin viața și faptele tale?
a lui Hristos?
a lui Satana,
sau numai a umbrei tale?
16 - Nu ce mărturisești tu despre tine are cu adevărat valoare. Nimeni nu poate fi un judecător drept în propria sa cauză.
Ceea ce spune despre tine Dumnezeu,
semenii tăi,
conștiința ta
și faptele tale,
- aceea este adevărata mărturie despre tine. Și singura care are valoare.
17 - Ori la care v-ați duce, toate temeliile lumii vă vor mărturisi tot despre Adevăr, - adică despre Hristos.
Duceți-vă la Istorie: - Istoria vă va mărturisi tot despre El.
Duceți-vă la Moise, la profeți, la toate vârfurile omenirii - oricare vă vor îndruma spre El, direct sau indirect.
Și Astronomia și Arheologia și Chimia și Anatomia, pe oricare ați vrea să le întrebați, toate și fiecare vă vor mărturisi despre Hristos - numai dacă veți ști să înțelegeți mărturisirea lor.
Toată adevărata Știință, în esența ei, este o mărturisire puternică despre Adevăr, adică despre Hristos. Nimic nu poate fi explicat convingător până la urmă, fără El.
18 - Și Arta și Literatura și Muzica adevărată - și tot ce ați întreba din ce este adevărat iar nu artificial, vă va mărturisi despre Hristos.
Fiindcă n-a fost niciodată vreun geniu adevărat pe pământ care să fi conceput ceva măreț, bun, folositor și durabil, fără a fi mărturisit direct sau indirect, că aceasta este revelația lui Isus Hristos.
19 - Și gândurile din noi - și simțirile inimii noastre, adeveresc despre Hristos, - fiindcă tot ce este bun în noi vine numai de la El.
Numai noi știm cât de goi suntem când nu ne trimite El din Duhul Său inspirația Sa ori bucuria și lumina Lui.
Cu toții știm că numai din Hristos ne poate veni înviorarea ori puterea de neexplicat, care ne cuprinde umplând ființa noastră întreagă.
Iată cei care nu-L au pe El, nu cunosc nimic din toate acestea.
20 - Dumnezeu nu are nevoie de bunăvoința oamenilor, n-are nevoie să-i lingușească pe oameni pentru a le căpăta bunăvoința lor sau mărturia lor îngâmfată și pretențioasă.
Pentru că n-are nevoie de favorurile nici unuia din oameni.
Domnul nostru Isus Hristos dorește ca mărturiile care se depun pentru El și despre El să izvorască din niște inimi pline de o smerită dragoste fierbinte
și din niște conștiințe curate pătrunse de Adevăr.
El vrea să vadă că noi ne dăm seama că El ne face nouă cel mai mare har când ne învrednicește ca să-L slujim.
Nu noi Îi facem Lui un favor prin asta. Ci El ne face nouă.