Primirea lui Hristos
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
Toate celelalte rele de pe lume, de orice fel, vin din acesta.
Şi Judecata va sta numai în acest singur lucru: dacă oamenii L-au primit pe Hristos. Sau dacă nu L-au primit (Matei 25, 35-46).
2 - Pentru cei care L-au primit pe Hristos, chiar acest lucru este un merit atât de mare încât le-a acoperit toate păcatele.
Pentru cei care nu L-au primit pe Domnul, acest singur lucru este un păcat atât de mare încât le-a acoperit toate meritele.
3 - Chiar dacă milioane şi milioane multe de ani ar fi să treacă după moartea ta, până va veni Ziua Judecăţii,
chiar dacă şi orice amintire despre tine se va fi uitat,
chiar dacă nici cruce, nici iarbă nu vei mai avea pe mormântul tău,
şi chiar dacă ai fost îngropat în fundul apelor mărilor,
sau chiar dacă ai fost mâncat de fiarele sălbatice,
ori chiar dacă ai fost prefăcut în cenuşă de flăcări,
şi chiar dacă trupul tău a fost măcinat şi nimicit de vremi şi de viermi,
- Tu totuşi nu eşti nimicit. Pentru că nimic nu se pierde, ci numai se transformă.
4 - Materia ta există. S-a transformat odată, se va mai transforma şi a doua oară.
Materia fiecărui om care a trăit vreodată pe pământul acesta există şi Dumnezeu o ştie.
Moartea nu este o nimicire, ci este o trecere în altă existenţă.
La Înviere va fi numai rechemarea ta la această existenţă, prin puterea lui Dumnezeu care stăpâneşte şi legile vieţii şi ale morţii.
5 - În pământul pe care calci tu acum există, transformată, materia din care a fost poate cândva trupul lui Abel sau al lui Adam sau a lui Noe.
Al lui Avraam sau Isac,
al lui Moise, David, Isaia, Pavel, Ioan, Petru, Maria, Suzana sau Marta...
al mamei tale, al copilului tău, al soţiei tale sau al soţului tău, sau al altora...
La glasul puternic al Domnului, la strigătul Lui, toţi cei care zac chiar şi de mii de ani în toată pulberea pământului şi peste care au arat plugarii şi au trecut paşii, toţi împreună cu noi, care vom fi adormit în Hristos,
- Vom învia odată,
într-o clipeală din ochi,
în trupul cel slăvit,
În trupul de materie spiritualizată.
6 - Şi tot aşa există Cain, Core, Datan, Iuda, Pilat, Caiafa, Dima, Diotref, Alexandru, Neron, Iulian...
Glasul înfricoşător îi va trezi şi îi va readuna şi pe ei într-un corp nemuritor, pentru ca sufletul lor care a păcătuit să şi ispăşească tot împreună cu trupul prin care au şi păcătuit...
Căci e drept ca sufletul să ispăşească împreună cu trupul său păcatul pe care împreună l-au săvârşit.
Iar apoi urmându-le poruncile sau pilda aceleaşi păcate le-au săvârşit apoi şi alţii.
7 - Dacă tu L-ai primit pe Hristos în viaţa ta şi în inima ta, atunci tu poţi să te bucuri în linişte şi să adormi în pace, n-ai de ce să te mai temi nici de moarte şi nici de Judecată.
Dar dacă nu L-ai primit încă pe Hristos ca Mântuitor al tău, primeşte-L chiar acum, vino la El chiar azi.
Ca să nu mergi mâine la Judecata lui Dumnezeu şi la osânda diavolului.
Ci să mergi la viaţa şi fericirea veşnică a lui Dumnezeu.
8 - Cine caută întotdeauna să-şi facă numai voia sa, acela nu judecă drept niciodată.
Drept judecă numai acela care caută să facă nu voia sa ci voia Tatălui.
Drept judecă numai acela care caută să nu se piardă nici un suflet din biserică
nici un mădular din trup
nici un frate sau soră din adunare,
nici un prilej pentru mântuire,
ci toţi să fie câştigaţi pentru Hristos.
9 - Drept judecă numai omul acela care nu-şi caută foloasele sale ci totdeauna numai foloasele lui Dumnezeu şi ale de-aproapelui.
Care nu-şi caută dreptul său, ci dreptatea lui Dumnezeu şi a de-aproapelui, în primul rând.
Care nu caută să-şi impună niciodată voinţa sa ci doreşte să se facă numai voia cea paşnică şi bună a lui Dumnezeu şi a cauzei Lui pe pământ.
10 - Orice viaţă de om este o mărturie, o afirmare, o dovedire despre o existenţă:
despre existenţa lui Dumnezeu,
despre existenţa diavolului
sau numai despre existenţa unui individ, care umbreşte pământul şi-l murdăreşte degeaba.
11 - Cele mai multe din fiinţele care trăiesc pe faţa pământului sunt numai o mărturie puternică despre existenţa diavolului şi despre lucrarea lui fioroasă.
Nu este nevoie să-l vezi pe diavolul însuşi... ajunge doar să te uiţi la urmele lui prin lume, printre oameni şi prin ei.
Ajunge să priveşti dovezile lui îngrozitoare din cei mai mulţi oameni şi uşor te poţi încredinţa de fioroasa existenţă a diavolului care le provoacă toate acestea.
După cum văzând oile sfâşiate şi turma răvăşită, - uşor poţi şti că lupul a făcut asta, chiar dacă nu l-ai văzut.
12 - Ce mărturii zdrobitoare şi zdrobite, de existenţa diavolului sunt beţivii, hoţii, criminalii, desfrânaţii, clevetitorii, invidioşii, lacomii, mincinoşii - şi toate celelalte nefericite astfel de creaturi,
apoi dezbinările, rătăcirile de la credinţă, căderile din harul lui Dumnezeu - şi toate victimele acestora,
apoi ce urme blestemate ale existenţei diavolului şi a lucrărilor lui prin lume, sunt: exploatările nemiloase, tiraniile, războaiele, crimele, rătăcirile de la adevăr, ura împotriva lui Hristos, dispreţuirea Cuvântului şi voii lui Dumnezeu, certurile eretice - şi toate cele care sunt asemenea acestora,
ce om cu judecată sănătoasă, privind acestea - s-ar mai putea îndoi de existenţa diavolului?
13 - Sunt destule fiinţe omeneşti pe lume a căror existenţă nu dovedeşte despre nimic altceva decât despre zadarnica lor existenţă.
Nu se ocupă de nimic şi nu-i preocupă nimic afară de ei înşişi.
Nu sunt nici buni niciodată
nici reci, nici în clocot
nici nu strică nici nu dreg nimic
dacă sunt de faţă nu-i observi. Dacă nu sunt, nu le simţi lipsa.
Dacă vin, nu te bucuri, dacă pleacă nu te întristezi
cu ei sau fără ei e totuna.
Nimeni n-a avut nici un folos că au trăit şi ei pe pământ şi nici o pagubă că au murit.
Ei au mărturisit doar despre ei înşişi, şi-au trecut prin lume fără să lase nici o amintire, nici un bine, nici un regret.
Ca şi cum n-ar fi existat.
14 - Dar oamenii cei binecuvântaţi prin care viaţa şi cuvântul lor sunt o puternică mărturie despre existenţa şi harul lui Hristos - sunt puţini pe pământ.
Ei spun: noi trăim, pentru că Hristos trăieşte.
Tot ce avem noi este dovada dragostei, puterii, bunătăţii şi milei lui Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru Iubit.
Şi doar aceştia trăiesc spre fericirea semenilor lor.
15 - Tu despre cine mărturiseşti? A cui existenţă o dovedeşti prin viaţa şi faptele tale?
a lui Hristos?
a lui Satana,
sau numai a umbrei tale?
16 - Nu ce mărturiseşti tu despre tine are cu adevărat valoare. Nimeni nu poate fi un judecător drept în propria sa cauză.
Ceea ce spune despre tine Dumnezeu,
semenii tăi,
conştiinţa ta
şi faptele tale,
- aceea este adevărata mărturie despre tine. Şi singura care are valoare.
17 - Ori la care v-aţi duce, toate temeliile lumii vă vor mărturisi tot despre Adevăr, - adică despre Hristos.
Duceţi-vă la Istorie: - Istoria vă va mărturisi tot despre El.
Duceţi-vă la Moise, la profeţi, la toate vârfurile omenirii - oricare vă vor îndruma spre El, direct sau indirect.
Şi Astronomia şi Arheologia şi Chimia şi Anatomia, pe oricare aţi vrea să le întrebaţi, toate şi fiecare vă vor mărturisi despre Hristos - numai dacă veţi şti să înţelegeţi mărturisirea lor.
Toată adevărata Ştiinţă, în esenţa ei, este o mărturisire puternică despre Adevăr, adică despre Hristos. Nimic nu poate fi explicat convingător până la urmă, fără El.
18 - Şi Arta şi Literatura şi Muzica adevărată - şi tot ce aţi întreba din ce este adevărat iar nu artificial, vă va mărturisi despre Hristos.
Fiindcă n-a fost niciodată vreun geniu adevărat pe pământ care să fi conceput ceva măreţ, bun, folositor şi durabil, fără a fi mărturisit direct sau indirect, că aceasta este revelaţia lui Isus Hristos.
19 - Şi gândurile din noi - şi simţirile inimii noastre, adeveresc despre Hristos, - fiindcă tot ce este bun în noi vine numai de la El.
Numai noi ştim cât de goi suntem când nu ne trimite El din Duhul Său inspiraţia Sa ori bucuria şi lumina Lui.
Cu toţii ştim că numai din Hristos ne poate veni înviorarea ori puterea de neexplicat, care ne cuprinde umplând fiinţa noastră întreagă.
Iată cei care nu-L au pe El, nu cunosc nimic din toate acestea.
20 - Dumnezeu nu are nevoie de bunăvoinţa oamenilor, n-are nevoie să-i linguşească pe oameni pentru a le căpăta bunăvoinţa lor sau mărturia lor îngâmfată şi pretenţioasă.
Pentru că n-are nevoie de favorurile nici unuia din oameni.
Domnul nostru Isus Hristos doreşte ca mărturiile care se depun pentru El şi despre El să izvorască din nişte inimi pline de o smerită dragoste fierbinte
şi din nişte conştiinţe curate pătrunse de Adevăr.
El vrea să vadă că noi ne dăm seama că El ne face nouă cel mai mare har când ne învredniceşte ca să-L slujim.
Nu noi Îi facem Lui un favor prin asta. Ci El ne face nouă.