Mărturisirea noastră
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Când spunem în cuvinte ca acestea: eu pun muzica în slujba Domnului,
sau: eu pun averea sau talentul meu pentru El,
și când mai ales le spunem cu o gură largă,
- aceasta este nu o mărturie despre Domnul ci o îngâmfată mărturie despre mândria din inima noastră goală.
Este dovadă că nu Domnul Se folosește de noi spre slava Sa, ci noi umblăm folosindu-ne de El în interesul nostru vinovat și păcătos.
Că nu Lucrarea Domnului câștigă în urma noastră ci noi umblăm după câștig în urma ei.
2 - De o astfel de muzică, de o astfel de artă, de o astfel de bunăvoință a noastră, nu are nevoie Dumnezeu,
nici nu o primește
nici nu o binecuvântează
nici nu o recunoaște.
Dacă așa este atitudinea noastră, putem să cântăm îngerește,
putem să predicăm genial, putem să scriem uimitor
putem să facem câtă paradă credem de aceste calități,
- toate vor fi doar o aramă sunătoare și un țambal zângănitor, străluciri false și poleială neroditoare.
Folositoare nouă poate, - dar nu lui Dumnezeu.
3 - Nu cât mărturisim noi despre Hristos are însemnătate în primul rând, ci cât mărturisește El despre noi!
El nu are nevoie de mărturia noastră, dar noi avem o veșnică nevoie de mărturisirea Lui.
De aceea să nu ne îngâmfăm niciodată cu nimic, căci chiar dacă noi am avea ceva care ne face mai deosebiți față de alții, nu e meritul nostru ci este darul lui Dumnezeu.
4 - Umblarea la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu,
mergerea la biserică sau la adunările duhovnicești,
- nu trebuie să ajungă niciodată pentru noi numai prilejuri de veselie chiar duhovnicești, ci de trăire vie și folositoare pentru Hristos și pentru semeni.
nici când i se ia libertatea,
nici când i se ia adunarea,
nici când i se închide biserica,
nici când i se răpește averea și viața chiar.
6 - Dar cine umblă numai să se veselească, să se bucure și să se distreze la adunările Domnului, acela în curând fără distracție nu mai poate trăi.
De aceea când va fi închisă biserica sa, sau va fi oprită adunarea sa, el fără nici o teamă de călcarea Cuvântului va fi gata să-și uite legământul, să-și părăsească adunarea și frații, să-și lepede credința și învățătura pe care a avut-o și prin care a venit la Hristos, - și va merge grăbit oriunde, numai „să se bucure”... să se veselească, să se distreze mai departe.
Căci el nu poate fără astea, dar poate fără Hristos.
7 - Cel ce vrea numai să se veselească, fără o trăire adâncă în Hristos, și vrea să cânte și să se distreze, - indiferent unde, - indiferent cu cine,
indiferent cu ce preț.
- Dumnezeu să aibă milă de acele suflete duse de vânturi, și să le trezească din ușurătatea lor.
8 - Dar nu-i nevoie neapărat ca cineva să cunoască știința și arta ca să afle dovezi despre Hristos.
- Lucrările pe care Hristos le face neîncetat și pretutindeni, vorbesc ele însele despre El, fiecărui om, prin toate simțurile ființei lui.
Biblia spune: „Fiindcă tot ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei înșiși. Pentru că le-a fost arătat de Dumnezeu. Așa că nimeni nu se poate dezvinovăți” (Rom. 1, 19-20).
9 - Priviți cerul înstelat al nopții și-ascultați... Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea Mâinilor Lui (Ps. 19, 1).
Priviți dealurile înverzite și câmpiile roditoare...
Marea întinsă, furtuna dezlănțuită, pădurile vuind, izvorul nesecat, florile colorate, păsările hrănite de El în ghețuri.
10 - Priviți lucrările pe care le face Domnul Hristos în viața celor care cred în El și trăiesc după Voia Lui!...
Orbii păcatului care n-aveau un drum curat,
ori cei fără auzul duhovnicesc,
și cei ce zăceau ca morți în fărădelegile lor,
au devenit oameni noi, buni, iertători, înfrânați, răbdători, blânzi, dornici după sfințire, vrednici de încredere... numai fiindcă au ascultat de Mântuitorul Hristos. Și au vrut să urmeze voia Lui.
Iată ce uriașe transformări sunt acestea. Nimeni pe lume nu-i în stare să le facă afară de Hristos.
Iar El le face zilnic și minunat în fața fiecăruia din noi.
11 - Când lumina Dumnezeiască se coboară peste o viață născând-o din nou, această lumină descoperă sufletului lucruri pe lângă care înainte ani de zile trecu până să le vadă.
Și adevăruri pe care ani de zile le-auzise fără să le înțeleagă.
12 - Celui care vrea să creadă, îi ajunge o singură mărturie. Restul îl face cugetul lui curat și ajutorul Duhului Sfânt.
Celui care nu vrea să creadă nu-i sunt de-ajuns, nici de folos, mii de dovezi. Cugetul lui necurat, conștiința lui pervertită sau sugrumată, mintea lui stricată și rea, îl va despărți tot mai adânc de Domnul (Evrei 3, 12).
13 - Din lipsa de credință vine lipsa de putere, lipsa de virtute, lipsa de stăruință, lipsa de voință, lipsa de iubire.
Toate aceste daruri cerești vin numai din părtășia cu Hristos. Și prin această părtășie.
Părtășia cu Hristos vine prin Cuvântul Său. Și prin Duhul Sfânt.
De aceea este adevărată vorba care zice să nu te încrezi în omul care nu se încrede în Hristos. Pentru că el neavând credință, nu poate avea nici cuvânt.
14 - Oamenii citesc multe cărți și cercetează multe lucruri bune. Și bine fac. Căci le sunt folositoare pentru viața aceasta:
Omul care nu citește și nu adâncește ceea ce este nou și folositor, este ca o fântână a cărei apă nu se mai primenește deloc.
Este ca unul care nu și-ar mai primeni îmbrăcămintea sa și nu și-ar mai spăla fața.
15 - Viața merge înainte.
Totul se înnoiește și se primenește mereu,
căci nimic nu poate sta pe loc.
Iar omul trebuie să aibă ochii mereu deschiși la ceea ce se petrece în jurul său, pentru a fi folositor și alor săi și altora. Ca să nu se rupă de viață și de semenii săi, ajungând nefolositor.
Pentru aceasta omul trebuie să cerceteze și să cunoască, însușindu-și totdeauna ceea ce este mai bun.
16 - Cine știe mai mult face mai mult.
Iar cine poate mai mult, e cel mai necesar, mai folositor, mai vrednic, mai bun dintre noi.
Însă pentru aflarea vieții veșnice
și pentru a fi folositor lui Dumnezeu și sufletelor, numai citirea, cercetarea și cunoașterea unei singure cărți poate ajuta: Cunoașterea Scripturii.
17 - Cine vrea să ajungă doctor, trebuie să cerceteze și să învețe medicina. Dacă va avea stăruință și pricepere, va ajunge s-o cunoască.
Cine vrea să ajungă cântăreț, trebuie să cerceteze și să învețe muzica. Dacă va avea răbdare și talent, muncind, va ajunge să fie ceva.
Cine vrea să ajungă meseriaș, trebuie să cerceteze meseria. Dacă va fi priceput, sănătos și harnic, va ajunge s-o aibă.
Dar cine vrea să ajungă un copil al lui Dumnezeu, trebuie să cerceteze Scripturile. Fără cunoașterea lor nu este viață veșnică.
18 - Cercetați Scripturile nu pentru a găsi în ele contradicții: ci Adevărul. Atunci nu veți găsi contradicțiile ci numai Adevărul.
Cercetați Scripturile nu cu necredință și nu cu dispreț. Căci atunci nu veți găsi în ele nimic de disprețuit ci totul de crezut.
19 - Cercetați Scripturile nu pentru a găsi în ele temeiuri sectare și căi de dezbinare, de certuri religioase și confesionaliste, nici aflarea evenimentelor lumești.
Nici adeverirea presupunerilor voastre străine de viața Duhului Sfânt și a gândului lui Dumnezeu.
Căci aceasta nu vă va face altceva decât împovărarea și mai mare a cugetului vostru cu păcatul disprețuirii Cuvântului lui Dumnezeu.
Toți cei care cercetează Scripturile cu astfel de dorințe și de gânduri nu vor afla în ele decât osândă.
20 - Cercetați Scripturile pentru a găsi în ele viața veșnică.
Cercetați-le ca să-L aflați în ele pe Hristos, ascuns în chip tainic sub fiecare cuvânt,
și în înțelesul fiecărei slove,
de la cea dintâi carte a Bibliei Sfinte și până la cea din urmă.
Căci din toate Scripturile se ridică și se încheagă Strălucita Făptură a lui Isus în care Dumnezeu, Tatăl nostru al tuturor a pus totul pentru noi toți.
Și pentru viața aceasta și pentru viața noastră veșnică.
Toate acestea sunt în Hristos. Iar El poate fi aflat numai prin ascultarea de Cuvântul Său.
Toți câți L-au căutat cu credință și smerenie, Acolo L-au aflat!