Mărturisirea noastră
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Când spunem în cuvinte ca acestea: eu pun muzica în slujba Domnului,
sau: eu pun averea sau talentul meu pentru El,
şi când mai ales le spunem cu o gură largă,
- aceasta este nu o mărturie despre Domnul ci o îngâmfată mărturie despre mândria din inima noastră goală.
Este dovadă că nu Domnul Se foloseşte de noi spre slava Sa, ci noi umblăm folosindu-ne de El în interesul nostru vinovat şi păcătos.
Că nu Lucrarea Domnului câştigă în urma noastră ci noi umblăm după câştig în urma ei.
2 - De o astfel de muzică, de o astfel de artă, de o astfel de bunăvoinţă a noastră, nu are nevoie Dumnezeu,
nici nu o primeşte
nici nu o binecuvântează
nici nu o recunoaşte.
Dacă aşa este atitudinea noastră, putem să cântăm îngereşte,
putem să predicăm genial, putem să scriem uimitor
putem să facem câtă paradă credem de aceste calităţi,
- toate vor fi doar o aramă sunătoare şi un ţambal zângănitor, străluciri false şi poleială neroditoare.
Folositoare nouă poate, - dar nu lui Dumnezeu.
3 - Nu cât mărturisim noi despre Hristos are însemnătate în primul rând, ci cât mărturiseşte El despre noi!
El nu are nevoie de mărturia noastră, dar noi avem o veşnică nevoie de mărturisirea Lui.
De aceea să nu ne îngâmfăm niciodată cu nimic, căci chiar dacă noi am avea ceva care ne face mai deosebiţi faţă de alţii, nu e meritul nostru ci este darul lui Dumnezeu.
4 - Umblarea la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu,
mergerea la biserică sau la adunările duhovniceşti,
- nu trebuie să ajungă niciodată pentru noi numai prilejuri de veselie chiar duhovniceşti, ci de trăire vie şi folositoare pentru Hristos şi pentru semeni.
nici când i se ia libertatea,
nici când i se ia adunarea,
nici când i se închide biserica,
nici când i se răpeşte averea şi viaţa chiar.
6 - Dar cine umblă numai să se veselească, să se bucure şi să se distreze la adunările Domnului, acela în curând fără distracţie nu mai poate trăi.
De aceea când va fi închisă biserica sa, sau va fi oprită adunarea sa, el fără nici o teamă de călcarea Cuvântului va fi gata să-şi uite legământul, să-şi părăsească adunarea şi fraţii, să-şi lepede credinţa şi învăţătura pe care a avut-o şi prin care a venit la Hristos, - şi va merge grăbit oriunde, numai „să se bucure”... să se veselească, să se distreze mai departe.
Căci el nu poate fără astea, dar poate fără Hristos.
7 - Cel ce vrea numai să se veselească, fără o trăire adâncă în Hristos, şi vrea să cânte şi să se distreze, - indiferent unde, - indiferent cu cine,
indiferent cu ce preţ.
- Dumnezeu să aibă milă de acele suflete duse de vânturi, şi să le trezească din uşurătatea lor.
8 - Dar nu-i nevoie neapărat ca cineva să cunoască ştiinţa şi arta ca să afle dovezi despre Hristos.
- Lucrările pe care Hristos le face neîncetat şi pretutindeni, vorbesc ele însele despre El, fiecărui om, prin toate simţurile fiinţei lui.
Biblia spune: „Fiindcă tot ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei înşişi. Pentru că le-a fost arătat de Dumnezeu. Aşa că nimeni nu se poate dezvinovăţi” (Rom. 1, 19-20).
9 - Priviţi cerul înstelat al nopţii şi-ascultaţi... Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea Mâinilor Lui (Ps. 19, 1).
Priviţi dealurile înverzite şi câmpiile roditoare...
Marea întinsă, furtuna dezlănţuită, pădurile vuind, izvorul nesecat, florile colorate, păsările hrănite de El în gheţuri.
10 - Priviţi lucrările pe care le face Domnul Hristos în viaţa celor care cred în El şi trăiesc după Voia Lui!...
Orbii păcatului care n-aveau un drum curat,
ori cei fără auzul duhovnicesc,
şi cei ce zăceau ca morţi în fărădelegile lor,
au devenit oameni noi, buni, iertători, înfrânaţi, răbdători, blânzi, dornici după sfinţire, vrednici de încredere... numai fiindcă au ascultat de Mântuitorul Hristos. Şi au vrut să urmeze voia Lui.
Iată ce uriaşe transformări sunt acestea. Nimeni pe lume nu-i în stare să le facă afară de Hristos.
Iar El le face zilnic şi minunat în faţa fiecăruia din noi.
11 - Când lumina Dumnezeiască se coboară peste o viaţă născând-o din nou, această lumină descoperă sufletului lucruri pe lângă care înainte ani de zile trecu până să le vadă.
Şi adevăruri pe care ani de zile le-auzise fără să le înţeleagă.
12 - Celui care vrea să creadă, îi ajunge o singură mărturie. Restul îl face cugetul lui curat şi ajutorul Duhului Sfânt.
Celui care nu vrea să creadă nu-i sunt de-ajuns, nici de folos, mii de dovezi. Cugetul lui necurat, conştiinţa lui pervertită sau sugrumată, mintea lui stricată şi rea, îl va despărţi tot mai adânc de Domnul (Evrei 3, 12).
13 - Din lipsa de credinţă vine lipsa de putere, lipsa de virtute, lipsa de stăruinţă, lipsa de voinţă, lipsa de iubire.
Toate aceste daruri cereşti vin numai din părtăşia cu Hristos. Şi prin această părtăşie.
Părtăşia cu Hristos vine prin Cuvântul Său. Şi prin Duhul Sfânt.
De aceea este adevărată vorba care zice să nu te încrezi în omul care nu se încrede în Hristos. Pentru că el neavând credinţă, nu poate avea nici cuvânt.
14 - Oamenii citesc multe cărţi şi cercetează multe lucruri bune. Şi bine fac. Căci le sunt folositoare pentru viaţa aceasta:
Omul care nu citeşte şi nu adânceşte ceea ce este nou şi folositor, este ca o fântână a cărei apă nu se mai primeneşte deloc.
Este ca unul care nu şi-ar mai primeni îmbrăcămintea sa şi nu şi-ar mai spăla faţa.
15 - Viaţa merge înainte.
Totul se înnoieşte şi se primeneşte mereu,
căci nimic nu poate sta pe loc.
Iar omul trebuie să aibă ochii mereu deschişi la ceea ce se petrece în jurul său, pentru a fi folositor şi alor săi şi altora. Ca să nu se rupă de viaţă şi de semenii săi, ajungând nefolositor.
Pentru aceasta omul trebuie să cerceteze şi să cunoască, însuşindu-şi totdeauna ceea ce este mai bun.
16 - Cine ştie mai mult face mai mult.
Iar cine poate mai mult, e cel mai necesar, mai folositor, mai vrednic, mai bun dintre noi.
Însă pentru aflarea vieţii veşnice
şi pentru a fi folositor lui Dumnezeu şi sufletelor, numai citirea, cercetarea şi cunoaşterea unei singure cărţi poate ajuta: Cunoaşterea Scripturii.
17 - Cine vrea să ajungă doctor, trebuie să cerceteze şi să înveţe medicina. Dacă va avea stăruinţă şi pricepere, va ajunge s-o cunoască.
Cine vrea să ajungă cântăreţ, trebuie să cerceteze şi să înveţe muzica. Dacă va avea răbdare şi talent, muncind, va ajunge să fie ceva.
Cine vrea să ajungă meseriaş, trebuie să cerceteze meseria. Dacă va fi priceput, sănătos şi harnic, va ajunge s-o aibă.
Dar cine vrea să ajungă un copil al lui Dumnezeu, trebuie să cerceteze Scripturile. Fără cunoaşterea lor nu este viaţă veşnică.
18 - Cercetaţi Scripturile nu pentru a găsi în ele contradicţii: ci Adevărul. Atunci nu veţi găsi contradicţiile ci numai Adevărul.
Cercetaţi Scripturile nu cu necredinţă şi nu cu dispreţ. Căci atunci nu veţi găsi în ele nimic de dispreţuit ci totul de crezut.
19 - Cercetaţi Scripturile nu pentru a găsi în ele temeiuri sectare şi căi de dezbinare, de certuri religioase şi confesionaliste, nici aflarea evenimentelor lumeşti.
Nici adeverirea presupunerilor voastre străine de viaţa Duhului Sfânt şi a gândului lui Dumnezeu.
Căci aceasta nu vă va face altceva decât împovărarea şi mai mare a cugetului vostru cu păcatul dispreţuirii Cuvântului lui Dumnezeu.
Toţi cei care cercetează Scripturile cu astfel de dorinţe şi de gânduri nu vor afla în ele decât osândă.
20 - Cercetaţi Scripturile pentru a găsi în ele viaţa veşnică.
Cercetaţi-le ca să-L aflaţi în ele pe Hristos, ascuns în chip tainic sub fiecare cuvânt,
şi în înţelesul fiecărei slove,
de la cea dintâi carte a Bibliei Sfinte şi până la cea din urmă.
Căci din toate Scripturile se ridică şi se încheagă Strălucita Făptură a lui Isus în care Dumnezeu, Tatăl nostru al tuturor a pus totul pentru noi toţi.
Şi pentru viaţa aceasta şi pentru viaţa noastră veşnică.
Toate acestea sunt în Hristos. Iar El poate fi aflat numai prin ascultarea de Cuvântul Său.
Toţi câţi L-au căutat cu credinţă şi smerenie, Acolo L-au aflat!