Privesc cum crinii
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
Privesc cum crinii
albi ai grădinii
nu torc nici ţes,
totuşi Tu Tată,
i-mbraci deodată
în strai ales.
Şi corbii care
nu ţin grânare
strângând cu zor,
totuşi Tu Tată,
cum le dai iată,
mâncarea lor.
Nu se vând oare,
cinci vrăbioare
cu doi bănuţi?
- totuşi nici una
n-o ia furtuna,
că Tu-i ajuţi.
De ce noi oare,
cu-ngrijorare
ne frământăm?
când e mai bine,
întâi pe Tine
să Te căutăm?