Privirea nevinovăţiei
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Voi cei nevinovaţi, priviţi-i pe călăii voştri cu toată mila şi cu toată blândeţea,
cu toată rugăciunea şi cu toată iertarea,
- dar mai presus de acestea priviţi-i cu toată puterea nevinovăţiei ochilor voştri, curaţi şi sfinţi.
Priviţi-i drept în ochii lor.
Priviţi-i până vor fi siliţi să-şi aplece ei ochii lor, biruiţi de ochii voştri curaţi.
Aceasta n-o vor putea ei uita în veci.
2 - Privirile voastre nevinovate să pătrundă şi în conştiinţele celor ce vă chinuiesc şi să rămână împlântate acolo pe veci.
Ei vă vor condamna, dacă trebuie să fiţi condamnaţi,
vă vor chinui, dacă trebuie să fiţi chinuiţi,
şi vă vor ucide dacă trebuie să fiţi ucişi,
- dar nu vă vor mai putea uita niciodată nevinovăţia privirilor voastre.
Şi asta va fi cea mai grozavă osândă pentru ei.
3 - Judecătorii voştri nu vor putea uita niciodată că au condamnat,
că au chinuit,
că au ucis pe nişte nevinovaţi,
şi aceasta le va fi apoi focul care îi va arde,
şi viermele care îi va roade,
veşnic şi veşnic.
Sau îi vor prăbuşi cândva la picioarele lui Isus, pe care L-au chinuit şi L-au ucis în voi.
4 - N-ai ajuns şi tu oare să nu-ţi mai spună nimeni nimic?
Nu cumva umbli cu beţivii, cu desfrânatele, cu vânzătorii, cu fiarele,
- şi nimeni nu-ţi mai spune nici ţie nimic?
Soţia îţi tace,
fraţii îţi tac, conştiinţa îţi geme,
privirile ţi se întorc,
nici Hristos nu-ţi mai răspunde nimic?
Ce îngrozitoare părăsire. Numai Satana îţi va vorbi în veci.
Mai poţi să-ţi dai seama de grozăvia asta?
5 - Poţi tu pricepe grozăvia unei astfel de prăbuşiri?
O, dacă mai poţi trezeşte-te îngrozit.
Şi prăbuşeşte-te în faţa oricărei priviri care te-ar putea ierta.
În faţa oricărei victime care te-ar putea uşura de blestemul tău.
În faţa oricărei jertfe care ţi-ar putea spăla ceva din marele tău păcat.
Şi mai ales prăbuşeşte-te la picioarele lui Isus,
cu o moarte şi cu o înviere adevărată,
- căci numai Lui I-ai greşit totul. Şi Singură Jertfa Lui te poate despovăra deplin.
Dacă mai poţi să mai faci acest lucru.
6 - Numai cei proşti se laudă cu înţelepciunea lor,
numai cei netrebnici se laudă cu talentul lor,
şi numai cei slabi, se laudă cu puterea lor.
Cei înţelepţi n-au nevoie să se laude: înţelepciunea se cunoaşte.
Cei talentaţi n-au nevoie să se laude: talentul se simte.
Cei tari n-au nevoie să se laude: puterea se vede.
7 - Puternic cu adevărat este numai omul care este în stare să facă binele,
căci răul, orice nenorocit şi orice nebun de om, poate să-l facă.
A face o casă nu poate decât un om puternic şi harnic.
A o aprinde şi a o ruina, poate orice netrebnic şi nebun.
8 - A salva o viaţă nu poate decât un om credincios şi bun.
A o pierde poate orice ticălos.
A face o lucrare duhovnicească, o adunare sfântă, poate numai un om trimis de Dumnezeu.
Iar a o nimici poate orice trimis al diavolului.
9 - A face dreptate poate numai omul cel drept.
A înălţa nevinovăţia,
a apăra adevărul şi a slăvi pe Dumnezeu cu curaj
- asta este un act de eroism sfânt şi n-o poate face decât omul peste care este harul lui Dumnezeu.
Ceilalţi, care au ales calea diavolului - nu pot face decât răul.
Şi nu simt plăcerea decât pentru nelegiuire. Şi nu pot decât dezbina, strica, ce este făcut de alţii.
Prin aceasta se vede cine este erou şi cine este lichea.
Cine este înger şi cine este demon.
După roadele lor îi veţi cunoaşte - a spus Domnul.
10 - Nelegiuit este acela care se laudă cu averea sa către cel sărac,
sau cu fericirea lui către cel nefericit
şi cu puterea sa către cel slab.
11 - Hristos a fost destul şi în faţa ta şi poate că mai este încă, după cum a fost şi în faţa lui Pilat, atunci, un timp.
Ai avut şi tu destule ocazii să asculţi cuvintele Lui,
să-I pui întrebările tale - şi să-I auzi răspunsurile Lui,
să-I dai drumul în inima ta, sau să-L răstigneşti în ea
poate că şi tu te-ai purtat vrăjmaş faţă de El până în clipa asta. Să nu te mai porţi aşa. El poate fi Singurul tău Mântuitor.
12 - Acum este marele ceas al judecăţii tale.
Acum este marea răscruce a mântuirii tale.
Dragă suflete care mă auzi, opreşte-te şi mă ascultă.
Primeşte-L pe Cel din faţa ta: Acesta este Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul tău.
Şi vei fi mântuit prin El. Altfel niciodată!
13 - El mai stă acum în faţa ta, - dar poate să şi plece în clipa următoare.
Tu Îl vezi acum, dar poate că nu-L mai vezi chiar din clipa următoare, niciodată.
Ai acum puterea să-L primeşti,
şi ocazia să-L urmezi,
şi harul să-L câştigi,
dar se poate să le pierzi toate acestea chiar din clipa următoare şi pentru vecii vecilor.
Înţelege acest unic ceas, acest unic prilej, acest unic har -
şi aruncă-te la picioarele Celui din faţa ta strigându-I ca Toma:
- Domnul meu şi Dumnezeul meu, eşti Tu!
Cred Doamne, mântuieşte-mă, - Isuse Răscumpărătorul meu Scump.
14 - Ce-a fost Pilat ieri, eşti tu azi.
Ce este el azi vei fi şi tu mâine.
Cum îl judecăm noi acum pe Pilat, ne va judeca el mâine pe noi, - dacă facem şi noi la fel ca el.
Pilat poate că va putea găsi vreo dezvinovăţire în Ziua Judecăţii, fiindcă toată starea şi creşterea lui fusese păgână.
Dar ce dezvinovăţire să mai găsească acel căruia i s-a arătat atât de mult şi de către atât de mulţi, că Hristos este Dumnezeul şi Mântuitorul Unic?
- Dă-I lui Hristos şi tu drumul în inima ta...
15 - Nu-ţi pese de strigătele „iudeilor” nici de ameninţările lor.
Fii gata să răspunzi hotărât în faţa tuturor, apărând adevărul, condamnând păcatul, slobozind pe Hristos.
Ceasul acesta îţi va spăla păcatele trecutului,
îţi va lumina prezentul
şi îţi va ferici viitorul tău.
Dar fă-l acum şi deplin.
16 - Noi spunem adesea: dacă aş fi fost eu în locul lui cutare sau cutare, aş fi făcut aşa şi aşa...
- Ştim foarte bine de multe ori ce ar fi trebuit să facă alţii - dar ştim aşa de rău ce ar trebui să facem noi.
Iată-ne deci în faţa lui Hristos! - Vei şti tu oare ce trebuie neapărat să faci
- în aşa fel ca în Ziua Veşniciei să poţi spune: ce fericit sunt că am făcut aşa?
17 - O, ce mare păcat este acela care îl dă pe cel nevinovat la judecători.
Pe cei buni la osândă.
Pe cel sfânt la moarte.
O, ce mare păcat este acela care vinde pe învăţătorul său.
Care dă în mâinile vrăjmaşului pe binefăcătorul său.
Care trădează pe Mântuitorul său.
18 - O, ce mare păcat este acela care pârăşte pe vestitorul Evangheliei.
Pe ocrotitorul săracilor.
Pe ajutorul lipsiţilor.
Pe prietenul celor singuratici.
Pe mângâietorul celor zdrobiţi.
Pe acela care era un sprijin mântuitor şi necesar sufletului unor mari mulţimi.
Adică pe Hristos - şi pe trimisul Lui.
Dacă este un păcat a face acest lucru şi cu cel mai neînsemnat om,
cu cât este mai mare acest păcat când dai, când vinzi, când pârăşti pe acela despre care toţi mărturisesc că este un mare binefăcător,
şi un mare nevinovat
şi un mare trimis al lui Dumnezeu!
19 - Nu cumva şi tu ai dat, sau chiar poate te gândeşti să dai acum în mâinile vreunui dregător pe cineva?
Nu cumva ai pârât şi tu, sau încă pârăşti pe nişte nevinovaţi?
Nu cumva ai vândut, sau umbli încă să vinzi pe Isus şi pe cineva din ai Lui?
- O, dacă da, înspăimântă-te de nelegiuirea ta şi opreşte-te din prăbuşirea iadului.
Ca să nu dai pe nimeni la cel rău, predă-te pe tine Domnului Isus.
20 - Mare păcat a avut Pilat,
dar mai mare au avut cei ce L-au dat pe Isus în mâinile lui.
Nu este mai mare păcat decât a da pe ai lui Dumnezeu în mâinile chinuitorilor.
Tu să nu mai faci asta: nu mai da pe nimeni în mâinile nimănui.
Iar dacă trebuie totuşi neapărat, să dai pe cineva, dă-te numai pe tine, cum a făcut şi Domnul Isus.
Şi Domnul o să-ţi răsplătească cu fericirea veşnică, dacă asculţi acest îndemn.
Amin.