Privirea nevinovăției
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Voi cei nevinovați, priviți-i pe călăii voștri cu toată mila și cu toată blândețea,
cu toată rugăciunea și cu toată iertarea,
- dar mai presus de acestea priviți-i cu toată puterea nevinovăției ochilor voștri, curați și sfinți.
Priviți-i drept în ochii lor.
Priviți-i până vor fi siliți să-și aplece ei ochii lor, biruiți de ochii voștri curați.
Aceasta n-o vor putea ei uita în veci.
2 - Privirile voastre nevinovate să pătrundă și în conștiințele celor ce vă chinuiesc și să rămână împlântate acolo pe veci.
Ei vă vor condamna, dacă trebuie să fiți condamnați,
vă vor chinui, dacă trebuie să fiți chinuiți,
și vă vor ucide dacă trebuie să fiți uciși,
- dar nu vă vor mai putea uita niciodată nevinovăția privirilor voastre.
Și asta va fi cea mai grozavă osândă pentru ei.
3 - Judecătorii voștri nu vor putea uita niciodată că au condamnat,
că au chinuit,
că au ucis pe niște nevinovați,
și aceasta le va fi apoi focul care îi va arde,
și viermele care îi va roade,
veșnic și veșnic.
Sau îi vor prăbuși cândva la picioarele lui Isus, pe care L-au chinuit și L-au ucis în voi.
4 - N-ai ajuns și tu oare să nu-ți mai spună nimeni nimic?
Nu cumva umbli cu bețivii, cu desfrânatele, cu vânzătorii, cu fiarele,
- și nimeni nu-ți mai spune nici ție nimic?
Soția îți tace,
frații îți tac, conștiința îți geme,
privirile ți se întorc,
nici Hristos nu-ți mai răspunde nimic?
Ce îngrozitoare părăsire. Numai Satana îți va vorbi în veci.
Mai poți să-ți dai seama de grozăvia asta?
5 - Poți tu pricepe grozăvia unei astfel de prăbușiri?
O, dacă mai poți trezește-te îngrozit.
Și prăbușește-te în fața oricărei priviri care te-ar putea ierta.
În fața oricărei victime care te-ar putea ușura de blestemul tău.
În fața oricărei jertfe care ți-ar putea spăla ceva din marele tău păcat.
Și mai ales prăbușește-te la picioarele lui Isus,
cu o moarte și cu o înviere adevărată,
- căci numai Lui I-ai greșit totul. Și Singură Jertfa Lui te poate despovăra deplin.
Dacă mai poți să mai faci acest lucru.
6 - Numai cei proști se laudă cu înțelepciunea lor,
numai cei netrebnici se laudă cu talentul lor,
și numai cei slabi, se laudă cu puterea lor.
Cei înțelepți n-au nevoie să se laude: înțelepciunea se cunoaște.
Cei talentați n-au nevoie să se laude: talentul se simte.
Cei tari n-au nevoie să se laude: puterea se vede.
7 - Puternic cu adevărat este numai omul care este în stare să facă binele,
căci răul, orice nenorocit și orice nebun de om, poate să-l facă.
A face o casă nu poate decât un om puternic și harnic.
A o aprinde și a o ruina, poate orice netrebnic și nebun.
8 - A salva o viață nu poate decât un om credincios și bun.
A o pierde poate orice ticălos.
A face o lucrare duhovnicească, o adunare sfântă, poate numai un om trimis de Dumnezeu.
Iar a o nimici poate orice trimis al diavolului.
9 - A face dreptate poate numai omul cel drept.
A înălța nevinovăția,
a apăra adevărul și a slăvi pe Dumnezeu cu curaj
- asta este un act de eroism sfânt și n-o poate face decât omul peste care este harul lui Dumnezeu.
Ceilalți, care au ales calea diavolului - nu pot face decât răul.
Și nu simt plăcerea decât pentru nelegiuire. Și nu pot decât dezbina, strica, ce este făcut de alții.
Prin aceasta se vede cine este erou și cine este lichea.
Cine este înger și cine este demon.
După roadele lor îi veți cunoaște - a spus Domnul.
10 - Nelegiuit este acela care se laudă cu averea sa către cel sărac,
sau cu fericirea lui către cel nefericit
și cu puterea sa către cel slab.
11 - Hristos a fost destul și în fața ta și poate că mai este încă, după cum a fost și în fața lui Pilat, atunci, un timp.
Ai avut și tu destule ocazii să asculți cuvintele Lui,
să-I pui întrebările tale - și să-I auzi răspunsurile Lui,
să-I dai drumul în inima ta, sau să-L răstignești în ea
poate că și tu te-ai purtat vrăjmaș față de El până în clipa asta. Să nu te mai porți așa. El poate fi Singurul tău Mântuitor.
12 - Acum este marele ceas al judecății tale.
Acum este marea răscruce a mântuirii tale.
Dragă suflete care mă auzi, oprește-te și mă ascultă.
Primește-L pe Cel din fața ta: Acesta este Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul tău.
Și vei fi mântuit prin El. Altfel niciodată!
13 - El mai stă acum în fața ta, - dar poate să și plece în clipa următoare.
Tu Îl vezi acum, dar poate că nu-L mai vezi chiar din clipa următoare, niciodată.
Ai acum puterea să-L primești,
și ocazia să-L urmezi,
și harul să-L câștigi,
dar se poate să le pierzi toate acestea chiar din clipa următoare și pentru vecii vecilor.
Înțelege acest unic ceas, acest unic prilej, acest unic har -
și aruncă-te la picioarele Celui din fața ta strigându-I ca Toma:
- Domnul meu și Dumnezeul meu, ești Tu!
Cred Doamne, mântuiește-mă, - Isuse Răscumpărătorul meu Scump.
14 - Ce-a fost Pilat ieri, ești tu azi.
Ce este el azi vei fi și tu mâine.
Cum îl judecăm noi acum pe Pilat, ne va judeca el mâine pe noi, - dacă facem și noi la fel ca el.
Pilat poate că va putea găsi vreo dezvinovățire în Ziua Judecății, fiindcă toată starea și creșterea lui fusese păgână.
Dar ce dezvinovățire să mai găsească acel căruia i s-a arătat atât de mult și de către atât de mulți, că Hristos este Dumnezeul și Mântuitorul Unic?
- Dă-I lui Hristos și tu drumul în inima ta...
15 - Nu-ți pese de strigătele „iudeilor” nici de amenințările lor.
Fii gata să răspunzi hotărât în fața tuturor, apărând adevărul, condamnând păcatul, slobozind pe Hristos.
Ceasul acesta îți va spăla păcatele trecutului,
îți va lumina prezentul
și îți va ferici viitorul tău.
Dar fă-l acum și deplin.
16 - Noi spunem adesea: dacă aș fi fost eu în locul lui cutare sau cutare, aș fi făcut așa și așa...
- Știm foarte bine de multe ori ce ar fi trebuit să facă alții - dar știm așa de rău ce ar trebui să facem noi.
Iată-ne deci în fața lui Hristos! - Vei ști tu oare ce trebuie neapărat să faci
- în așa fel ca în Ziua Veșniciei să poți spune: ce fericit sunt că am făcut așa?
17 - O, ce mare păcat este acela care îl dă pe cel nevinovat la judecători.
Pe cei buni la osândă.
Pe cel sfânt la moarte.
O, ce mare păcat este acela care vinde pe învățătorul său.
Care dă în mâinile vrăjmașului pe binefăcătorul său.
Care trădează pe Mântuitorul său.
18 - O, ce mare păcat este acela care pârăște pe vestitorul Evangheliei.
Pe ocrotitorul săracilor.
Pe ajutorul lipsiților.
Pe prietenul celor singuratici.
Pe mângâietorul celor zdrobiți.
Pe acela care era un sprijin mântuitor și necesar sufletului unor mari mulțimi.
Adică pe Hristos - și pe trimisul Lui.
Dacă este un păcat a face acest lucru și cu cel mai neînsemnat om,
cu cât este mai mare acest păcat când dai, când vinzi, când pârăști pe acela despre care toți mărturisesc că este un mare binefăcător,
și un mare nevinovat
și un mare trimis al lui Dumnezeu!
19 - Nu cumva și tu ai dat, sau chiar poate te gândești să dai acum în mâinile vreunui dregător pe cineva?
Nu cumva ai pârât și tu, sau încă pârăști pe niște nevinovați?
Nu cumva ai vândut, sau umbli încă să vinzi pe Isus și pe cineva din ai Lui?
- O, dacă da, înspăimântă-te de nelegiuirea ta și oprește-te din prăbușirea iadului.
Ca să nu dai pe nimeni la cel rău, predă-te pe tine Domnului Isus.
20 - Mare păcat a avut Pilat,
dar mai mare au avut cei ce L-au dat pe Isus în mâinile lui.
Nu este mai mare păcat decât a da pe ai lui Dumnezeu în mâinile chinuitorilor.
Tu să nu mai faci asta: nu mai da pe nimeni în mâinile nimănui.
Iar dacă trebuie totuși neapărat, să dai pe cineva, dă-te numai pe tine, cum a făcut și Domnul Isus.
Și Domnul o să-ți răsplătească cu fericirea veșnică, dacă asculți acest îndemn.
Amin.