Psalmul 106
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
1 - Să-L lăudăm pe Domnul toți, pe Domnul nostru Mare
căci El e bun și ține-n veci adânca-I îndurare.
2 - Cine-ar putea a Lui isprăvi mărețe a le spune
și cine, toată slava Lui o va vesti pe lume?
3 - Ferice de acei ce-n veci de-a Lui porunci s-or teme
și de acei ce-nfăptuiesc dreptatea-n orice vreme.
4 - De mine Doamne-aminte-adu-Ți cu-a Ta bunăvoire
și-ajută Doamne la ai Tăi și dă-le sprijinire.
5 - Să-Ți văd aleșii fericiți, s-am bucurii depline
de bucuria alor Tăi să mă fălesc cu Tine.
6 - Noi, ca părinții noștri-avem păcate mari și grele
am săvârșit nelegiuiri, făcut-am multe rele...
7 - Părinții noștri, în Egipt, minunile-și uitară
uitând a Tale îndurări, la mare n-ascultară.
8 - Dar El i-a izbăvit pe ei pentru-al Său Mare Nume
ca să-Și arate-a Lui puteri și slava Lui în lume.
9 - El Marea Roșie-a mustrat, ea a secat pe dată
și prin adâncuri i-a trecut ca pe-o cărare-uscată.
10 - Scăpatu-i-a din mâna rea a celor plini de ură
din mâna celor mai vrăjmași scăpară, și trecură...
11 - Pe-ai lor potrivnici i-au cuprins atunci a morții ape
nici măcar unul dintre ei n-a mai rămas să scape.
12 - Atunci crezură-al Lui Cuvânt și laude-I cântară
13 - Dar au uitat curând... și-al Lui Cuvânt nu-L așteptară.
14 - Ci-i prinse pofta iar curând, în locurile-uscate
și-au ispitit pe Dumnezeu cu gânduri necurate.
15 - El le-a dat ce-au cerut, dar toți în molimă căzură
16 - au fost spre Moise și Aron cu gelozii și ură.
17 - Atunci pământul s-a deschis, pe Datan îl cuprinse
18 - Și s-a închis peste-Abiram cu flăcări-i aprinse.
19-Făcut-au în Horeb vițel și lui i se-nchinară
20 - Și astfel slava lor în chip de bou ei și-o schimbară.
21 - Și L-au uitat pe Dumnezeu și mângâierea-I mare
22 - Minunile din țara Ham și semnul de la mare.
23 - El a voit a-i nimici, - dar Moise-a stat nainte
ca să-I abată de la ei mânia Lui fierbinte.
24 - Ei au nesocotit adânc a desfătării țară
și Sfântul Domnului Cuvânt în seamă nu-L luară.
25 - Ci au cârtit în cortul lor, de El n-au vrut să știe
26 - Atunci El a jurat că toți cădea-vor în pustie.
27 - Că printre neamuri El a lor sămânță-o s-o doboare
ca să-i împrăștie prin țări departe-ntre popoare.
28 - Ei s-au lipit de Baal-Peor, de jertfele-i spurcate
29 - Iar Domnul mâniat, le-a dat urgii înfricoșate.
30 - Dar Fineas s-a sculat atunci făcând o judecată
și-astfel mânia a-ncetat și s-a sfârșit pe dată.
31 - Aceasta i-a socotit lui ca neprihănire
din neam în neam, pe veci de veci și s-a lăsat spre știre.
32 - La apele Meriba iar pe Domnu-L mâniară
și peste Moise a căzut pedeapsa lor amară.
33 - Că-n contra Duhului Cel Sfânt ei toți se răzvrătiră
și buzele lui Moise-atunci nepotrivit vorbiră...
34 - N-au nimicit pe-acei ce El le-a spus să-i nimicească
35 - Cu neamuri s-au amestecat ca rău să făptuiască.
36 - Slujit-au idolilor lor și-n cursa lor sfârșiră
37 - Pe fiicele și fiii lor la idoli îi jertfiră.
38 - Vărsat-au sânge de copii ca jertfă necurmată
și țara-ntreagă, cu omor de ei a fost spurcată.
39 - Prin rele fapte s-au spurcat și-au desfrânat prin ele
40 - Atuncea Domnul S-a aprins spre-acest popor de rele.
41 - Și-urându-Și moștenirea Lui, pe-al Său popor îl dete
în stăpânirea celor răi care-l urau cu sete.
42-Vrăjmașii lor i-au asuprit smerindu-i cu-apăsare
43 - De multe-ori Domnul i-a scăpat din greu și strâmtorare.
Dar ei I-au fost neascultători prin planuri necurate
și au ajuns nenorociți prin faptele stricate.
44 - Dar El, când i-a văzut gemând, le-a auzit strigarea
45 - Și-a amintit de-al Său Cuvânt - și le-a adus scăparea.
46 - Făcut-a pe vrăjmașii lor de ei să aibă milă
și milă a trezit la cei ce-i apăsau cu silă...
47 - ... O, Dumnezeul nostru Sfânt, ne scapă și ne-adună
de printre neamuri ca să fim toți iarăși împreună,
ca să slăvim Numele Tău, Înalt, Măreț și Tare
să ne fălim cu slava Ta, cu lauda Ta mare.
48 - Să fie binecuvântat și lăudat să fie
al lui Israel Dumnezeu pe veci de veșnicie,
să fie Domnul lăudat de-ai Lui toți împreună
Slăvit să fie-n veci, amin, poporul tot, să spună!