Psalmul 106
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
1 - Să-L lăudăm pe Domnul toţi, pe Domnul nostru Mare
căci El e bun şi ţine-n veci adânca-I îndurare.
2 - Cine-ar putea a Lui isprăvi măreţe a le spune
şi cine, toată slava Lui o va vesti pe lume?
3 - Ferice de acei ce-n veci de-a Lui porunci s-or teme
şi de acei ce-nfăptuiesc dreptatea-n orice vreme.
4 - De mine Doamne-aminte-adu-Ţi cu-a Ta bunăvoire
şi-ajută Doamne la ai Tăi şi dă-le sprijinire.
5 - Să-Ţi văd aleşii fericiţi, s-am bucurii depline
de bucuria alor Tăi să mă fălesc cu Tine.
6 - Noi, ca părinţii noştri-avem păcate mari şi grele
am săvârşit nelegiuiri, făcut-am multe rele...
7 - Părinţii noştri, în Egipt, minunile-şi uitară
uitând a Tale îndurări, la mare n-ascultară.
8 - Dar El i-a izbăvit pe ei pentru-al Său Mare Nume
ca să-Şi arate-a Lui puteri şi slava Lui în lume.
9 - El Marea Roşie-a mustrat, ea a secat pe dată
şi prin adâncuri i-a trecut ca pe-o cărare-uscată.
10 - Scăpatu-i-a din mâna rea a celor plini de ură
din mâna celor mai vrăjmaşi scăpară, şi trecură...
11 - Pe-ai lor potrivnici i-au cuprins atunci a morţii ape
nici măcar unul dintre ei n-a mai rămas să scape.
12 - Atunci crezură-al Lui Cuvânt şi laude-I cântară
13 - Dar au uitat curând... şi-al Lui Cuvânt nu-L aşteptară.
14 - Ci-i prinse pofta iar curând, în locurile-uscate
şi-au ispitit pe Dumnezeu cu gânduri necurate.
15 - El le-a dat ce-au cerut, dar toţi în molimă căzură
16 - au fost spre Moise şi Aron cu gelozii şi ură.
17 - Atunci pământul s-a deschis, pe Datan îl cuprinse
18 - Şi s-a închis peste-Abiram cu flăcări-i aprinse.
19-Făcut-au în Horeb viţel şi lui i se-nchinară
20 - Şi astfel slava lor în chip de bou ei şi-o schimbară.
21 - Şi L-au uitat pe Dumnezeu şi mângâierea-I mare
22 - Minunile din ţara Ham şi semnul de la mare.
23 - El a voit a-i nimici, - dar Moise-a stat nainte
ca să-I abată de la ei mânia Lui fierbinte.
24 - Ei au nesocotit adânc a desfătării ţară
şi Sfântul Domnului Cuvânt în seamă nu-L luară.
25 - Ci au cârtit în cortul lor, de El n-au vrut să ştie
26 - Atunci El a jurat că toţi cădea-vor în pustie.
27 - Că printre neamuri El a lor sămânţă-o s-o doboare
ca să-i împrăştie prin ţări departe-ntre popoare.
28 - Ei s-au lipit de Baal-Peor, de jertfele-i spurcate
29 - Iar Domnul mâniat, le-a dat urgii înfricoşate.
30 - Dar Fineas s-a sculat atunci făcând o judecată
şi-astfel mânia a-ncetat şi s-a sfârşit pe dată.
31 - Aceasta i-a socotit lui ca neprihănire
din neam în neam, pe veci de veci şi s-a lăsat spre ştire.
32 - La apele Meriba iar pe Domnu-L mâniară
şi peste Moise a căzut pedeapsa lor amară.
33 - Că-n contra Duhului Cel Sfânt ei toţi se răzvrătiră
şi buzele lui Moise-atunci nepotrivit vorbiră...
34 - N-au nimicit pe-acei ce El le-a spus să-i nimicească
35 - Cu neamuri s-au amestecat ca rău să făptuiască.
36 - Slujit-au idolilor lor şi-n cursa lor sfârşiră
37 - Pe fiicele şi fiii lor la idoli îi jertfiră.
38 - Vărsat-au sânge de copii ca jertfă necurmată
şi ţara-ntreagă, cu omor de ei a fost spurcată.
39 - Prin rele fapte s-au spurcat şi-au desfrânat prin ele
40 - Atuncea Domnul S-a aprins spre-acest popor de rele.
41 - Şi-urându-Şi moştenirea Lui, pe-al Său popor îl dete
în stăpânirea celor răi care-l urau cu sete.
42-Vrăjmaşii lor i-au asuprit smerindu-i cu-apăsare
43 - De multe-ori Domnul i-a scăpat din greu şi strâmtorare.
Dar ei I-au fost neascultători prin planuri necurate
şi au ajuns nenorociţi prin faptele stricate.
44 - Dar El, când i-a văzut gemând, le-a auzit strigarea
45 - Şi-a amintit de-al Său Cuvânt - şi le-a adus scăparea.
46 - Făcut-a pe vrăjmaşii lor de ei să aibă milă
şi milă a trezit la cei ce-i apăsau cu silă...
47 - ... O, Dumnezeul nostru Sfânt, ne scapă şi ne-adună
de printre neamuri ca să fim toţi iarăşi împreună,
ca să slăvim Numele Tău, Înalt, Măreţ şi Tare
să ne fălim cu slava Ta, cu lauda Ta mare.
48 - Să fie binecuvântat şi lăudat să fie
al lui Israel Dumnezeu pe veci de veşnicie,
să fie Domnul lăudat de-ai Lui toţi împreună
Slăvit să fie-n veci, amin, poporul tot, să spună!