Psalmul 107
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
1 - Lăudaţi pe Domnul căci e bun în veac
căci în veac Îi ţine îndurarea Sa
2 - Astfel să grăiască cei ce-I sunt pe plac
că i-a izbăvit El din mâna cea rea.
8 - O, de-ar lăuda toţi oamenii mereu
pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfânt
şi pentru minunile şi darul Său
faţă de toţi oamenii de pe pământ!
3 - Şi pe care El le-a strâns din multe ţări
de la Răsărit şi de la Scăpătat
de la Miazănoapte până-n Mare-n zări
4 - Pribegeau prin loc pustiu şi neumblat.
Pribegeau prin locuri şi pe căi pustii
negăsind cetate ca să poată sta
5 - Suferind şi foamea şi-a setei urgii
de durere-ntr-înşii sufletul tânjea.
6 - În necaz atunci spre Domnul au strigat
şi El i-a scăpat din tot necazul lor
7 - I-a călăuzit pe-un drum adevărat
şi-a dat o cetate la al Lui popor.
9 - Setea sufletului pururea uscat
cu cereşti izvoare El a potolit
şi cu bunătăţi cereşti le-a săturat
inima flămândă, sufletul lipsit.
10 - Cei ce-au stat în umbra morţii-ntunecaţi
vieţuind în fiare şi-n ticăloşii
11 - Pentru că-nspre Domnul fost-au răsculaţi
şi-au nesocotit Cuvintele Lui vii.
12 - Le-a smerit El inima prin suferinţi
au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat
13 - Atunci au strigat spre Domnul rugi fierbinţi
- şi din tot necazul, Domnul i-a scăpat.
14 - El din întuneric şi din greu i-a scos
din a morţii umbră El i-a izbăvit
i-a scăpat din negre temniţe de jos
le-a rupt legătura ce i-a fost robit.
15-O, de-ar lăuda toţi oamenii mereu
pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfânt
şi pentru minunile şi darul Său
faţă de toţi oamenii de pe pământ!
16 - El cu-a Lui putere tare-a sfărâmat
porţi de-aramă grele, neclintit de mari
El cu-a Lui putere-a rupt şi-a dărâmat
fiare şi zăvoare şi oţeluri tari.
17 - Cei nebuni, prin traiul lor cel vinovat
prin fărădelegi erau nefericiţi
18 - Sufletul li-era de toate dezgustat
erau lângă-a morţii porţi nenorociţi.
19 - În strâmtorarea lor pe Domnul L-au chemat
El i-a izbăvit din tot necazul lor
20 - Şi-a trimes Cuvântul şi i-a vindecat
i-a scăpat din groapă dându-le-ajutor.
21 - O, de-ar lăuda toţi oamenii mereu
pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfânt
şi pentru minunile şi darul Său
faţă de toţi oamenii de pe pământ!
22 - Să-I aducă jertfe-alese de cântări
şi-ale mulţumirii jertfe necurmat
să-I vestească-n lume marile-I lucrări
cu al bucuriei strigăt înălţat!
23 - Cei ce-au mers pe mare în corăbii tari
şi făceau negoţ pe ape-n depărtări
24 - Au văzut cum Domnul face lucruri mari
au văzut minuni în fund de mări.
25 - El a zis şi-a pus furtuni de vânt şi-a scos
ridicând a mării valuri mari şi iuţi
26 - Se suiau spre cer, se coborau în jos
ei în faţa morţii toţi erau pierduţi...
27 - Ameţiţi de tot ca beţi s-au clătinat
toată iscusinţa nu le-a folosit
28 - Dar în strâmtorări spre Domnul au strigat
şi de-a lor necazuri El i-a izbăvit.
29-A oprit furtuna, liniştea-a adus
ale mării valuri El le-a potolit
30 - Ei s-au bucurat că orice val s-a dus
şi că-i duse Domnul în liman dorit.
31 - O, de-ar lăuda toţi oamenii mereu
pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfânt
şi pentru minunile şi darul Său
faţă de toţi oamenii de pe pământ!
32 - Să-L înalţe-n adunarea de norod
şi să-L laude în sfaturi de bătrâni
33 - El preface apa-n loc fără de rod
şi-n pământ uscat preface El fântâni.
34 - Ţara roditoare pe pământ sărat
pentru rătăcirea celor ce-s în ea
35 - Şi tot El preface iaz din loc uscat
şi pustia-n ape-o poate El schimba.
36 - El aşează-acolo-n ea pe cei lipsiţi
ei fac o cetate, loc de locuit
37 - Seamănă ogoare, vii sădesc, tihniţi
şi culeg în cântec rodul lor muncit.
38 - Îi binecuvântă El - şi se mulţesc
numărul de vite nu le va scădea
39 - Dacă pier fiindcă alţii-i asupresc
cu poveri, cu sarcini sau cu silă grea.
40 - El dispreţ revarsă peste toţi cei tari
ca pribegi s-alerge locuri fără paşi
41 - Dar mulţeşte-a lor familii mici şi mari
izbăvind pe cei lipsiţi şi nevoiaşi.
42 - Cei neprihăniţi văd asta, bucuroşi,
iar nelegiuiţii gurii frâu îşi pun
43 - Să ia-n seamă-acestea câţi sunt credincioşi
şi să vadă toţi cât Domnul e de Bun!