Psalmul 35
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- Un psalm al lui David -
1 - Apără-mă Tu Doamne de vrăjmaşii mei cu bine
şi Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine.
2 - Ia-Ţi Tu pavăza şi scutul şi Te scoală de-mi ajută
3 - Scoate-Ţi sabia-mpotriva celor ce mă persecută,
zi-mi Tu inimii: Eu fi-voi răsplătirea ta-n viaţă
4 - Ruşinaţi şi-nfrânţi să fie toţi cei ce-mi sunt vrăjmaşi pe faţă.
5 - Ca pe pleava ce-o ia vântul să-i alunge sfinţii îngeri
6 - Drumul lor să fie-n beznă cu alunecuş şi plângeri.
7 - Căci ei laţul mi-l întinse fără pricină pe-o groapă
fără ca să am vreo vină să-mi ia viaţa groapă-mi sapă.
8 - Să-i alunge să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
şi să piară-n laţul care mi-l întind cu răutate.
9 - Atunci sufletu-mi în Domnul va cânta de fericire
10 - Toate oasele-mi striga-vor: plin eşti Doamne de mărire.
Cine poate ca şi Tine pe-un nevinovat să-l scape
de cel tare ce-l apasă şi îl fură, să-l îngroape!
11 - Nişte martori ai minciunii mă întreabă ce n-am ştire
12 - Mi-ntorc răul pentru bine şi mă-mping spre pustiire.
13 - Iar eu când erau ei bolnavi mă-mbrăcam în sac şi-n rugă
umilit în post şi-n jale plecam capul ca o slugă.
14 - Şi umblam cu-ndurerare ca de-un prieten sau de-un frate
plecând capul ca de jalea unei mame-ndurerate.
15 - Dar când eu mă clatin astăzi, ei se strâng cu bucurie
făr-să ştiu, să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâşie.
16 - Scrâşnesc dinţii împotrivă-mi, fac în contră-mi adunare
cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare.
17 - Doamne, până când privi-i-vei? Doamne, scapă-mă din toate
18 - Şi Te voi vesti cu slavă la mulţimile-adunate.
20-Ei nici nu vorbesc de pace ci urzesc înşelăciune
împotriva celor care liniştiţi fac cele bune.
21 - Îşi deschid gura cea largă contra mea şi zic cu ură:
ochii noştri azi dorinţa împlinită şi-o văzură...
22 - Tu-i vezi, nu tăcea o Doamne, nu Te depărta de mine
23 - Scoală-Te să-mi faci dreptate şi-apărat să fiu de Tine.
24 - Judecă-mă cu dreptate Dumnezeul meu Cel Mare
ca să nu se veselească răii de a mea-ntristare.
25 - Să nu-şi zică-n a lor inimi: l-a-nghiţit a noastră gură
26 - Ci-nfruntaţi să fie-aceia ce se bucură cu ură
de a mea nenorocire, şi se nalţă peste mine, -
să se-mbrace cu ocară şi cu-o veşnică ruşine!
27 - Dar acei ce au plăcere de-a mea nevinovăţie
să se bucure cu toţii în cântări de veselie
şi slăvit să fie Domnul - în veci amin, toţi să zică
Domnul dă la cel drept pacea şi-l păzeşte fără frică.
28 - Atunci limba mea dreptatea Ţi-o va lăuda Preabune
toate zilele vieţii numai slava Ta voi spune.