Psalmul 35
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- Un psalm al lui David -
1 - Apără-mă Tu Doamne de vrăjmașii mei cu bine
și Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine.
2 - Ia-Ți Tu pavăza și scutul și Te scoală de-mi ajută
3 - Scoate-Ți sabia-mpotriva celor ce mă persecută,
zi-mi Tu inimii: Eu fi-voi răsplătirea ta-n viață
4 - Rușinați și-nfrânți să fie toți cei ce-mi sunt vrăjmași pe față.
5 - Ca pe pleava ce-o ia vântul să-i alunge sfinții îngeri
6 - Drumul lor să fie-n beznă cu alunecuș și plângeri.
7 - Căci ei lațul mi-l întinse fără pricină pe-o groapă
fără ca să am vreo vină să-mi ia viața groapă-mi sapă.
8 - Să-i alunge să-i ajungă prăpădul pe neașteptate
și să piară-n lațul care mi-l întind cu răutate.
9 - Atunci sufletu-mi în Domnul va cânta de fericire
10 - Toate oasele-mi striga-vor: plin ești Doamne de mărire.
Cine poate ca și Tine pe-un nevinovat să-l scape
de cel tare ce-l apasă și îl fură, să-l îngroape!
11 - Niște martori ai minciunii mă întreabă ce n-am știre
12 - Mi-ntorc răul pentru bine și mă-mping spre pustiire.
13 - Iar eu când erau ei bolnavi mă-mbrăcam în sac și-n rugă
umilit în post și-n jale plecam capul ca o slugă.
14 - Și umblam cu-ndurerare ca de-un prieten sau de-un frate
plecând capul ca de jalea unei mame-ndurerate.
15 - Dar când eu mă clatin astăzi, ei se strâng cu bucurie
făr-să știu, să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâșie.
16 - Scrâșnesc dinții împotrivă-mi, fac în contră-mi adunare
cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare.
17 - Doamne, până când privi-i-vei? Doamne, scapă-mă din toate
18 - Și Te voi vesti cu slavă la mulțimile-adunate.
20-Ei nici nu vorbesc de pace ci urzesc înșelăciune
împotriva celor care liniștiți fac cele bune.
21 - Își deschid gura cea largă contra mea și zic cu ură:
ochii noștri azi dorința împlinită și-o văzură...
22 - Tu-i vezi, nu tăcea o Doamne, nu Te depărta de mine
23 - Scoală-Te să-mi faci dreptate și-apărat să fiu de Tine.
24 - Judecă-mă cu dreptate Dumnezeul meu Cel Mare
ca să nu se veselească răii de a mea-ntristare.
25 - Să nu-și zică-n a lor inimi: l-a-nghițit a noastră gură
26 - Ci-nfruntați să fie-aceia ce se bucură cu ură
de a mea nenorocire, și se nalță peste mine, -
să se-mbrace cu ocară și cu-o veșnică rușine!
27 - Dar acei ce au plăcere de-a mea nevinovăție
să se bucure cu toții în cântări de veselie
și slăvit să fie Domnul - în veci amin, toți să zică
Domnul dă la cel drept pacea și-l păzește fără frică.
28 - Atunci limba mea dreptatea Ți-o va lăuda Preabune
toate zilele vieții numai slava Ta voi spune.