Psalmul 78
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- Un psalm al lui Asaf -
1 - Auzi poporul meu, ascultă învăţăturile ce-ţi spun
luaţi aminte toţi la sfatul şi la cuvântul meu cel bun
2 - Eu gura mi-o deschid şi-n pilde spun sfatul celor de demult
3 - ce-am auzit, ce ştim, şi câte ni le spuneau părinţii, mult.
4 - Nu vom ascunde niciodată de-ai noştri fii, ci vom vesti
a Domnului lucrări, la neamul de oameni care vor veni
puterea Lui cea minunată, minunile ce le-au lucrat
5 - Căci dat-a mărturii în Iacov şi lege-n Israel a dat
iar la părinţii noştri spus-a să-nveţe-n ea pe-ai lor copii
6 - s-o facă cunoscută celor ce vor veni din fii în fii
7 - Ca toţi câţi vin în veac să-şi pună încrederea în Dumnezeu
a Lui lucrări să nu le uite, ci să păzească sfatul Său.
8 - Să nu fie şi ei asemeni precum au fost părinţii lor
un neam neascultător de Domnul şi răzvrătit şi cârtitor
un neam ce n-are suflet tare ce neclintit să stea mereu
şi-al cărui duh să fie sincer şi credincios în Dumnezeu...
9 - Ai lui Efraim fii, cu arcuri trăgând, din lupte au fugit
10 - fiindcă legământul păcii cu Dumnezeu nu şi-au păzit
şi n-au voit să umble-ntocmai cum legea Lui le poruncea
11 - Au dat uitării-a Lui lucrare, minunile ce El făcea...
12 - În a părinţilor lor faţă minuni făcut-a Domnu-n van
şi-n a Egipetului ţară şi în câmpiile Ţoan
13 - A despărţit în două marea şi le-a deschis un drum prin ea
ca nişte ziduri nalte apa a ridicat-o El să stea...
14 - Călăuzitu-i-a pe cale El ziua într-un stâlp de nor
iar noaptea le-nsemna cărarea prin stâlp de foc strălucitor
15 - Din stâncă, în pustie, apă El din belşug le-a dat să bea
ca nişte valuri, ape multe să-i răcorească, revărsa...
16 - El a făcut să izvorască din piatră, apă unde nu-i,
17 - Dar ei n-au încetat păcatul şi răzvrătirea contra Lui
18 - În inimile lor stricate, pe Dumnezeu Îl ispiteau
cerând mâncare după pofta cea rea ce-n inimă-o aveau...
19-Ei contra Domnului grăit-au zicându-şi: oare va putea
să pună Dumnezeu o masă aicea în pustia grea?
20 - El iată doar lovit-a stânca şi apa s-a vărsat pârău
dar va putea da oare pâine şi carne la poporul Său?
21 - Le-a auzit cârtirea Domnul - şi cu minune mare El
ca focul S-a aprins în contra lui Iacov şi lui Israel
22 - fiindcă nu crezură-n Domnul şi-n ajutoru-I minunat
23 - El norilor le-a dat poruncă şi cerurile-a descuiat.
24 - Şi a plouat pe ei cu mană, grâu sfânt din cer le-a dăruit
25 - Mâncat-au pâinea lor aleasă, pe săturate s-au hrănit
26 - Apoi le-a pus să sufle vântul din Răsărit şi Miazăzi
27 - Plouat-ai peste ei cu păsări şi carne pentru-a se hrăni.
28 - Căzut-au păsări ca nisipul în jurul şi-mprejurul lor
29 - Ei au mâncat pe săturate... Li se-mplinise şi-acest dor
30 - Dar pofta nici nu şi-o-mpliniră...
31 - Când Dumnezeu S-a ridicat
lovind pe-ai lui viteji cu moarte... pe tineretul lui stricat.
32 - Cu toate-acestea nu-ncetară cu răul care l-au făcut
de-a Domnului minuni nespuse s-au îndoit şi n-au crezut
33 - De-aceea ca pe o suflare El zilele le-a nimicit
şi vieţii lor El pus-a capăt printr-un aşa grozav sfârşit.
34 - Dar când erau loviţi de moarte, spre Dumnezeu ei se-ntorceau
35 - Că El li-e Stânca şi scăparea atunci aminte şi-aduceau
36 - Dar vai, Îl înşelau cu gura şi Îl minţeau cu-al lor cuvânt
37 - Căci n-aveau inima cu Domnul, se lepădau de legământ.
38 - Dar Domnu-n mila Lui cea multă e iertător şi îndurat
nu nimiceşte ci-Şi opreşte mânia Lui, îndelungat
39 - Că Îşi aduce-aminte Domnul că ei doar carne slabă sunt
şi-s ca un abur care trece şi nu mai vine - spre mormânt.
40 - De câte ori se răzvrătiră ei împotriva-I prin pustiu
de câte ori Îl mâniară pe Dumnezeul Veşnic Viu,
41 - Neîncetat Îl ispitiră pe Dumnezeu în orice fel
nici nu-ncetau să-L întărâte pe Cel Sfânt al lui Israel.
42 - Nu-şi aminteau de-a Lui putere, de braţul Său cel uriaş
şi nu-şi mai aduceau aminte cum îi scăpase de vrăjmaşi
43 - Nici de minunile făcute în Egipt şi în Ţoan
44 - Cum le făcuse apa-n sânge de se trudeau să bea în van.
45-Cum le-a trimis El muşte rele... cu broaşte cum i-a nimicit
46 - Cum le-a ros holdele omida, lăcusta cum i-a păgubit
47 - Cum prăpăditu-le-a smochinii şi viile cu piatra grea
48 - Cum peste vite şi pe turme El foc şi grindină lăsa...
49 - Cum El le-a revărsat mânie, necaz şi-urgii pe-ntregul loc
cum le-a trimis potop de îngeri aducători de nenoroc
50 - Cum slobod Şi-a dat frâu mâniei şi sufletul nu le-a scăpat
cum pradă morţii le-a dat viaţa, cum pradă molimei i-a dat.
51 - Cum în Egipt pe toţi întâii născuţi cu moartea i-a lovit
cum a puterii pârgă-n corturi lui Ham deodată-a nimicit
52 - Cum i-a pornit pe-ai Săi cu turma, cum prin pustie i-a-ndrumat
53 - Cum fără griji i-a dus... Cum marea pe-ai lor vrăjmaşi i-a înecat.
54 - Cum i-a adus cu-a Lui tărie înspre hotarul Lui sfinţit
spre muntele pe care dreapta lui Dumnezeu l-a dobândit,
55 - Cum Domnul a gonit popoare din faţa lor... şi ţara, El
le-a împărţit-o moştenire copiilor lui Israel...
56 - Dar ei au ispitit pe Domnul şi-n contra Lui s-au răsculat
neascultând a Lui poruncă şi legea Lui ce El le-a dat
57 - S-au depărtat de El netrebnici ca neamul lor necredincios
58 - L-au supărat prin necredinţă... prin idoli L-au făcut gelos.
59 - Le-a auzit pe toate Domnul... şi-a urgisit pe Israel
60 - Lăsat-a cortul Lui din Silo şi n-a mai locuit în el
61 - Şi-a dat robiei pradă slava şi cinstea-I la vrăjmaşi Şi-a dat
62 - Poporul Şi l-a dat la moarte, pe moştenirea-I mâniat.
63 - I-a ars pe tinerii lui focul, fecioarele s-au stins de-ocări
nemaifiind sărbătorite cu-a nunţii vesele cântări
64 - Preoţii lui ucişi căzură... iar văduvele n-au bocit
65 - Atuncea Domnul Cel Puternic, ca un viteaz din somn trezit.
66 - A nimicit pe-ai Săi potrivnici care-au fugit înspăimântaţi
acoperiţi pe veci de-ocară, pe totdeauna ruşinaţi.
67 - Dar lepădat-a pe-ai lui Iosif, pe-ai lui Efraim i-a părăsit
68 - Şi Şi-a ales pe ai lui Iuda... Sionul, muntele iubit.
69 - Acolo Şi-a zidit lăcaşul cât cerul nalt şi minunat
statornic ca pământul care pe veci El l-a întemeiat
70 - El Şi-a ales pe-al Său rob David, de lângă turmă l-a ales
71 - Şi la poporul Său să-l pască, la Israel El l-a trimes...
72 - Iar David a iubit poporul, l-a cârmuit cu gând curat
cu pricepute mâini şi suflet neprihănit l-a îndrumat.