Psalmul 89
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- O cântare a lui Etan ezrahitul -
Partea 1
1 - Voi cânta întotdeauna îndurarea Domnului
şi din neam în neam voi spune eu credincioşia Lui
2 - Căci zic: îndurarea are temelii ce-n veci vor sta
tare, Doamne, ca şi cerul e credincioşia Ta
3 - Am făcut cu-al Meu rob David legământ neclătinat
zice Domnul - şi-acum iată ce lui David i-am jurat:
4 - Îţi voi întări sămânţa pe vecie-n faţa Mea
şi-al tău tron pe veşnicie îl voi face ca să stea.
Partea 2
5 - Cerul laudă-a Tale mari minuni cu slavă mare
şi a Ta credincioşie sfinţii-o spun în adunare
6 - Căci în ceruri cine poate să-Ţi mai fie-asemeni, cine?
dintre-ai Domnului fii, care poate a mai fi ca Tine?
7 - Dumnezeu înfricoşat e în al sfinţilor sfat mare
de temut la toţi aceia ce-mprejurul Lui au stare.
8 - Doamne al Puterii, cine este-aşa puternic, cine?
Marea Ta credincioşie Te înconjură pe Tine
9 - Tu-mblânzeşti mânia mării cu puteri nemăsurate,
când se nalţă-ale ei valuri, Tu le potoleşti pe toate.
10 - Tu ai nimicit Egiptul ca pe-un hoit într-o câmpie
risipindu-Ţi toţi vrăjmaşii, cu a braţului tărie.
11 - Cerurile-s ale Tale... şi pământul cât se-ntinde,
Tu întemeiat-ai lumea şi cu tot ce-n ea cuprinde,
12 - Tu făcut-ai Miazănoaptea şi-ai dat Miazăziua-n lume
Tu Taborul şi Hermonul faci să cânte de-al Tău Nume
13 - Braţul Tău e-n veci puternic peste-a Ta lucrare toată
a Ta Mână este tare, dreapta Ta-i în veci nălţată.
14 - Judecata şi Dreptatea sunt la Tronu-Ţi temelie
Bunătatea şi-Adevărul sunt naintea Ta-n vecie
15 - Fericit poporul care glasul trâmbiţei ascultă
şi-n lumina Feţei Tale umblă cu credinţă multă
16 - El se bucură o Doamne de-al Tău Nume Sfânt întruna
şi cu marea Ta dreptate se făleşte-ntotdeauna.
17-Căci doar Tu eşti a lui fală şi-a puterii lui credinţă
Tu ridici puterea noastră în a Ta bunăvoinţă
18 - Domnul este scutul nostru, Dumnezeul nostru Tare
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru Mare.
19 - La al Său ales vorbit-a în vedenie târzie
dat-a ajutorul unui tânăr plin de vitejie.
20 - Am găsit pe-al Meu rob David şi l-am uns spre stăpânire
21 - Mâna Mea-i va fi de sprijin, braţul Meu i-a fi-ntărire,
22 - Cel rău n-o să-l mai apese, cel vrăjmaş nu-l va mai prinde
23 - Voi lovi pe-ai lui potrivnici, voi zdrobi pe cel ce-l vinde
24 - Îi voi da şi bunătatea-Mi şi a mea credincioşie
şi prin Numele Meu Mare voi nălţa a lui tărie.
25 - Voi da-n mâinile lui marea, râurile, cu iubire
26 - El va zice: Tu mi-eşti Tatăl, Dumnezeu şi Mântuire
27 - Iar Eu îl voi face-ntâiul împărat pe lumea toată
28 - Şi păstra-i-voi legământul şi iubirea neschimbată
29 - Veşnică-i va fi sămânţa... şi-i voi face eu să-i fie
cât a cerurilor zile trainic scaunul de domnie.
30 - Dacă fiii lui lăsa-vor calea Mea şi n-o vor ţine
31 - Dacă-Mi vor călca Cuvântul nemaiascultând de Mine,
32 - Atunci le voi da pedeapsă pentru vina lor, nuiele
lovituri au să primească pentru-a lor păcate grele
33 - Însă nu le voi retrage bunătatea Mea cea bună
căci a Mea credincioşie n-o voi face de minciună.
34 - Şi nu-Mi voi călca vreodată ale Mele legăminte
neschimbat pe veci rămâne ce-am grăit mai înainte
35 - Am jurat atunci odată pe Sfinţenia Mea Mare
să mint oare Eu lui David? - Să-l înşele Domnul oare?
36 - Dărui-i-va-n veci sămânţă... Şi-a lui scaun de domnie
înaintea Mea de-a pururi, cum e soarele-o să fie.
37 - Şi va dăinui-n vecie precum dăinuieşte luna
şi ca martorul din ceruri, credincios întotdeauna...
Partea 3
38 - Şi totuşi Tu l-ai lepădat
pe-al Tău uns cu mânie
39 - Călcat-ai legământ făcut
cu-al Tău rob, pe vecie,
i-ai doborât şi pângărit
cununa lui curată
40 - Sfărmat-ai zidurile lui
ruină-i ţara toată...
41 - Toţi trecătorii-l jefuiesc
şi-l calcă în picioare
ajuns-a la ai săi vecini
batjocuri şi ocară.
42 - Ai înălţat pe-ai Tăi duşmani
i-ai veselit vrăjmaşii
43 - Tocit-ai săbiile lui
şi-n lupte nu-i ţii paşii...
44 - Sfârşit-ai strălucirea sa
şi tronu-i stă-n ruine
45 - Scurtat-ai tinereţea lui
şi-l coperi de ruşine...
Partea 4
46 - Până când Te vei ascunde Doamne fără de-ncetare
până când va arde Doamne, ca un foc, mânia-Ţi oare?
47 - Aminteşte-Ţi cât de scurtă mi-e viaţa şi-al meu nume
şi la ce nimic făcut-ai pe toţi oamenii din lume
48 - Poate fi vreun om pe lume să nu vadă moartea-n faţă
şi-ar putea din morţi vreunul sufletul scăpa cu viaţă?
Partea 5
49 - Unde-i Doamne îndurarea care-ntâi ne-ai arătat
ce-n iubirea Ta, lui David, Doamne ai jurat?
50 - Aminteşte-Ţi Doamne-ocara care-o-ndură robii Tăi
că purtăm în sân ruşinea multor neamuri de-oameni răi...
51 - Şi-aminteşte-Ţi câte hule Doamne-ai Tăi vrăjmaşi au spus
contra unsului Tău David... ce ocară i-au adus...
Contra paşilor lui Doamne cum au ocărât din plin
52 - Binecuvântat să fie Domnu-n veci. Amin. Amin.