Psalmul 89
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
- O cântare a lui Etan ezrahitul -
Partea 1
1 - Voi cânta întotdeauna îndurarea Domnului
și din neam în neam voi spune eu credincioșia Lui
2 - Căci zic: îndurarea are temelii ce-n veci vor sta
tare, Doamne, ca și cerul e credincioșia Ta
3 - Am făcut cu-al Meu rob David legământ neclătinat
zice Domnul - și-acum iată ce lui David i-am jurat:
4 - Îți voi întări sămânța pe vecie-n fața Mea
și-al tău tron pe veșnicie îl voi face ca să stea.
Partea 2
5 - Cerul laudă-a Tale mari minuni cu slavă mare
și a Ta credincioșie sfinții-o spun în adunare
6 - Căci în ceruri cine poate să-Ți mai fie-asemeni, cine?
dintre-ai Domnului fii, care poate a mai fi ca Tine?
7 - Dumnezeu înfricoșat e în al sfinților sfat mare
de temut la toți aceia ce-mprejurul Lui au stare.
8 - Doamne al Puterii, cine este-așa puternic, cine?
Marea Ta credincioșie Te înconjură pe Tine
9 - Tu-mblânzești mânia mării cu puteri nemăsurate,
când se nalță-ale ei valuri, Tu le potolești pe toate.
10 - Tu ai nimicit Egiptul ca pe-un hoit într-o câmpie
risipindu-Ți toți vrăjmașii, cu a brațului tărie.
11 - Cerurile-s ale Tale... și pământul cât se-ntinde,
Tu întemeiat-ai lumea și cu tot ce-n ea cuprinde,
12 - Tu făcut-ai Miazănoaptea și-ai dat Miazăziua-n lume
Tu Taborul și Hermonul faci să cânte de-al Tău Nume
13 - Brațul Tău e-n veci puternic peste-a Ta lucrare toată
a Ta Mână este tare, dreapta Ta-i în veci nălțată.
14 - Judecata și Dreptatea sunt la Tronu-Ți temelie
Bunătatea și-Adevărul sunt naintea Ta-n vecie
15 - Fericit poporul care glasul trâmbiței ascultă
și-n lumina Feței Tale umblă cu credință multă
16 - El se bucură o Doamne de-al Tău Nume Sfânt întruna
și cu marea Ta dreptate se fălește-ntotdeauna.
17-Căci doar Tu ești a lui fală și-a puterii lui credință
Tu ridici puterea noastră în a Ta bunăvoință
18 - Domnul este scutul nostru, Dumnezeul nostru Tare
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru Mare.
19 - La al Său ales vorbit-a în vedenie târzie
dat-a ajutorul unui tânăr plin de vitejie.
20 - Am găsit pe-al Meu rob David și l-am uns spre stăpânire
21 - Mâna Mea-i va fi de sprijin, brațul Meu i-a fi-ntărire,
22 - Cel rău n-o să-l mai apese, cel vrăjmaș nu-l va mai prinde
23 - Voi lovi pe-ai lui potrivnici, voi zdrobi pe cel ce-l vinde
24 - Îi voi da și bunătatea-Mi și a mea credincioșie
și prin Numele Meu Mare voi nălța a lui tărie.
25 - Voi da-n mâinile lui marea, râurile, cu iubire
26 - El va zice: Tu mi-ești Tatăl, Dumnezeu și Mântuire
27 - Iar Eu îl voi face-ntâiul împărat pe lumea toată
28 - Și păstra-i-voi legământul și iubirea neschimbată
29 - Veșnică-i va fi sămânța... și-i voi face eu să-i fie
cât a cerurilor zile trainic scaunul de domnie.
30 - Dacă fiii lui lăsa-vor calea Mea și n-o vor ține
31 - Dacă-Mi vor călca Cuvântul nemaiascultând de Mine,
32 - Atunci le voi da pedeapsă pentru vina lor, nuiele
lovituri au să primească pentru-a lor păcate grele
33 - Însă nu le voi retrage bunătatea Mea cea bună
căci a Mea credincioșie n-o voi face de minciună.
34 - Și nu-Mi voi călca vreodată ale Mele legăminte
neschimbat pe veci rămâne ce-am grăit mai înainte
35 - Am jurat atunci odată pe Sfințenia Mea Mare
să mint oare Eu lui David? - Să-l înșele Domnul oare?
36 - Dărui-i-va-n veci sămânță... Și-a lui scaun de domnie
înaintea Mea de-a pururi, cum e soarele-o să fie.
37 - Și va dăinui-n vecie precum dăinuiește luna
și ca martorul din ceruri, credincios întotdeauna...
Partea 3
38 - Și totuși Tu l-ai lepădat
pe-al Tău uns cu mânie
39 - Călcat-ai legământ făcut
cu-al Tău rob, pe vecie,
i-ai doborât și pângărit
cununa lui curată
40 - Sfărmat-ai zidurile lui
ruină-i țara toată...
41 - Toți trecătorii-l jefuiesc
și-l calcă în picioare
ajuns-a la ai săi vecini
batjocuri și ocară.
42 - Ai înălțat pe-ai Tăi dușmani
i-ai veselit vrăjmașii
43 - Tocit-ai săbiile lui
și-n lupte nu-i ții pașii...
44 - Sfârșit-ai strălucirea sa
și tronu-i stă-n ruine
45 - Scurtat-ai tinerețea lui
și-l coperi de rușine...
Partea 4
46 - Până când Te vei ascunde Doamne fără de-ncetare
până când va arde Doamne, ca un foc, mânia-Ți oare?
47 - Amintește-Ți cât de scurtă mi-e viața și-al meu nume
și la ce nimic făcut-ai pe toți oamenii din lume
48 - Poate fi vreun om pe lume să nu vadă moartea-n față
și-ar putea din morți vreunul sufletul scăpa cu viață?
Partea 5
49 - Unde-i Doamne îndurarea care-ntâi ne-ai arătat
ce-n iubirea Ta, lui David, Doamne ai jurat?
50 - Amintește-Ți Doamne-ocara care-o-ndură robii Tăi
că purtăm în sân rușinea multor neamuri de-oameni răi...
51 - Și-amintește-Ți câte hule Doamne-ai Tăi vrăjmași au spus
contra unsului Tău David... ce ocară i-au adus...
Contra pașilor lui Doamne cum au ocărât din plin
52 - Binecuvântat să fie Domnu-n veci. Amin. Amin.