Psaltirea (6)
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
Psaltirea este ca o Cetăţuie Cerească
înconjurată cu înalte ziduri apărătoare,
cu întărituri şi turnuri nebiruite
în care singura pătrundere este Hristos.
Cine nu-L caută pe Hristos,
cine nu-L cunoaşte şi nu intră prin El,
rămâne afară în mijlocul tuturor primejdiilor
descoperit în faţa tuturor nenorocirilor
fără nici o apărare în ghearele diavolului şi morţii,
şi va sfârşi în veşnica pierzare.
Dar cine Îl caută şi Îl află pe Hristos,
va pătrunde prin El în nebiruita Cetăţuie,
va sta la umbra Celui Atotputernic,
se va odihni la adăpostul Celui Preaînalt
şi nici o nenorocire nu-l va mai ajunge,
nici un vrăjmaş nu va mai pătrunde până la el
nici o temere nu-l va mai tulbura niciodată
şi nici o lacrimă nu-i va mai umezi în ochii lui.
Ci bucuros şi fericit va cânta pe totdeauna
zicând: Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl
Apărătorul meu Cel Atotputernic
şi Numele Cel Sfânt al lui Isus Hristos
Cetăţuia mea cea Nebiruită
şi Lumina Duhului Sfânt
Mângâierea şi Desfătarea mea veşnică.
Căci binecuvântat este Cel ce Vine
în Numele Domnului.
Amin.