Psaltirea (5)
Traian Dorz - Cântările Psalmilor
Psaltirea este ca un Templu Ceresc
în care se aduce o slavă veşnică lui Dumnezeu
şi în a cărui Sfânta Sfintelor
Unicul Altar şi Jertfelnic şi Mare Preot
este Hristos.
Cine nu-L cunoaşte pe Hristos
şi nu se înfăţişează prin El înaintea Tatălui,
cine nu-şi aduce rugăciunile prin Jertfa Lui
şi darurile în numele Crucii Sale,
se roagă în zadar
şi rămâne în veci fără răscumpărare.
Dar cine vine spre Tatăl - Dumnezeu
în numele Jertfei lui Hristos, Mielul şi Fiul Său,
capătă sfinţenia Duhului,
Îndumnezeirea Tainei
şi împărtăşirea Eternităţii.
- Acela în veac nu va mai vedea moartea
ci a trecut din lumină în Strălucire,
din cerul dedesubt în cel deasupra
şi din Praznicul Clipei în cel al Veşniciilor
ca o cântare dintre oameni, între îngeri
căruia şi oamenii petrecându-l
şi îngerii primindu-l
îi vor spune în acelaşi timp:
Binecuvântat este cel ce pleacă şi vine
cel ce iese şi intră
cel ce moare şi învie
în Numele Domnului.
Amin.